Ziare.com

Cantacuzino, cronica unei morti anuntate prea des (II)

de Augustin Ofiteru, cercetator
Joi, 03 Septembrie 2015, ora 11:32

   

Cantacuzino, cronica unei morti anuntate prea des (II)
Augustin Ofiteru
Va povesteam data trecuta despre pataniile Institutului Cantacuzino. Dupa izbucnirea scandalului, a urmat eterna vanatoare de vrajitoare, taiere de capete si improscare cu noroi in toate partile.

Citeste toate textele scrise de Augustin Ofiteru pentru Ziare.com

Prim-ministrul si-a trimis Corpul de Control, ministrul Sanatatii a chemat inspectia OMS, demiteri in sus si demiteri in jos, vorbe grele, suparare. Nici presedintele Basescu nu a ratat ocazia sa ne arate ca il intereseaza soarta IC, declarand ritos dupa un CSAT special ca, citez, "din cauza managementului defectuos exercitat de conducerile succesive ale Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie Cantacuzino, din cauza nerespectarii procedurilor, a controlului defectuos al procesului de productie, dar si a implicarii improprii a Ministerului Sanatatii, s-au inregistrat, in ultima perioada, deficiente care pot genera vulnerabilitati la adresa starii de sanatate a populatiei si ca se impune luarea unor masuri pentru remedierea tuturor acestor deficiente si pentru prevenirea repetarii acestora".

Nu zau? Dar cei doi ani pierduti prin proceduri birocratice, de la aprobarea in 2006 in regim de urgenta (doar doua luni a durat procedura), a unui imprumut nerambursabil de la Banca Mondiala, destinat punerii la punct a liniilor de productie de la Cantacuzino, imprumut intrat in vigoare abia dupa doi ani de tergiversari prin Parlament, schimbari de guverne si balci de presa combinate cu delasare tipic romaneasca, aia or fi contat pe undeva la "nerespectarea procedurilor"?

CSAT trebuia facut in prag de aderare, cand era evident ce avea sa se intample cu Cantacuzino, nu la distanta de cinci ani si tot atata indolenta! Dar de, pe vremea Guvernului Tariceanu economia duduia ca proasta, presedintele inca nu prinsese gustul razboiului de presa total cu primul ministru, iar criza se bulucea agale spre noi, precum vaca la pascut si politicianul dinspre Parlament!

Sub presiune au lucrat, nu contest, cei de la Cantacuzino, cum o fac de ani si ani (presiunea salariilor de nimic, presiunea incompetentei celor de sus, presiunea de a fi obligati sa-si lase eprubetele si sa scrie devize, rapoarte interminabile si hartii inutile), dar nu au lucrat si ca orbetii, precum toti ceilalti. Conditiile se stiau, rezultatele erau previzibile si anuntate din timp. S-a decis de sus ca se vrea "salvarea"! Cum? Prin scufundare, probabil!

In ultimele zile de mandat, Nicolaescu l-a demis pe seful Agentiei Nationale a Medicamentului, doar pentru ca acesta sa fie repus in functie de Banicioiu. In buna traditie PSD, ingrijorarile presei legate de posibile suspiciuni de disponibilitate a acestuia la comenzi politice subterane, tip Voiculescu, n-au contat pentru prietenul de petreceri al premierului.

Asadar, dragi cititori, in stocurile Institutului Cantacuzino stau si acum 400 de mii de doze de vaccin gripal perfect utilizabil dupa standardele americane, dar evident, inutilizabil dupa standardele europene.

Ce uita unii indignati sa aminteasca, in mod ilar, este ca, fara exceptie, politicieni si "specialisti" laolalta nu contenesc sa vorbeasca despre Polidin si Cantastim ca despre produsele minune al Institutului Cantacuzino. Putini sunt cei din generatiile ce au acum 35-65 de ani care nu au beneficiat, sau macar au auzit, de aceste produse.

S-o fi intrebat vreunul dintre acei exegeti ai endotoxicitatii cam care este valoarea reala a endotoxinelor in vreunul dintre aceste preparate, care au ajutat zeci de mii de romani, atat de multi ani, fara sa innebuneasca nimeni de spaima?

Nu voi intra in detalii, dar pentru cei curiosi, e de ajuns sa mentionez ca o doza Polidin, dintr-aceea cu care parintii ne-au tabacit fundul cand eram mici si mucosi din cale-afara, rezulta, printre altele, din zece milioane de unitati bacteriene de Escherichia coli. Iar aceasta bacterie este doar una dintre cele 13 tulpini care intra in componenta vechiului "panaceu". Daca v-a venit in minte un numar oarecare, care sa exprime unitatile de endotoxina dintr-o doza de Polidin, inmultiti cu zece, o suta sau o mie si veti incepe sa va apropiati de valoarea reala.

Pseudo-stiinta in presa poate fi la fel de paguboasa ca populismul in politica si asta nu numai in ce priveste problemele Institutului Cantacuzino. Cei care distrug reputatia Institutului Cantacuzino pentru o depasire de "o suta" fie si 2900, daca se vrea spectacol, sunt aceiasi care acuza cu manie proletara incapacitatea manageriala pentru pierderea de pe linia de productie a unui preparat continand 48 de milioane de germeni inactivati!

O fi posibil sa mai produca IC aceste preparate, cum afirma noul director? Poate! Repede? Nu! Se incadreaza oare in strategia de dezvoltare multianuala asumata de minister? Care strategie? Nu se mai gaseste el contractul cu Bechtel, d-apai rugamintile cu cerul si pamantul ale celor care chiar stiu cu ce se mananca mostenirea profesorului Cantacuzino!

Daca sunteti tentati sa credeti ca dezastrul Institutului Cantacuzino s-a nascut de ieri, de azi, in 2010, cand cu scandalul BCG sau 2014, cu gripalul, va inselati. Nu pot sa nu ma intreb cum este posibil ca, in doar cateva luni, din toamna lui 2009 si pana in primavara lui 2010, liniile de fabricatie ale institutului sa devina din conforme, in curs de avizare, neconforme si inchise, iar institutul in prag de faliment, desi citat ca fiind de inalta eficienta in prag de pandemie europeana si recunoscut ca atare de institutele partenere (chiar daca si concurente).

Reteta este deja sablon: interese politice meschine, scandal de presa, populism ieftin, vanatoare de vrajitoare, dar nici cel mai mic interes real ca aceasta institutie sa intre pe o strategie multianuala, sustenabila, care tine cont de capacitati, expertiza si piata, asa cum specialistii de la Cantacuzino (cei scosi acum pe post de acarul Paun) se chinuie de ani de zile sa convinga Ministerul Sanatatii sa adopte.

Suntem acum in momentul in care, dupa o serie nesfarsita de scandaluri de presa alimentate politic, Cantacuzino se afla exact in aceeasi situatie in care a fost lasat in anul 1991, adica in pozitia de a mentine din bani atrasi independent, pentru ca a fost, in toti acesti ani, un institut cu autofinantare, o intreaga retea de monitorizare epidemiologica si centre de referinta nationale (vag finantate uneori de stat), sa faca productie de seruri si vaccinuri la standarde europene, sa incerce sa mentina cercetarea stiintifica la onorabilul nivel impus de fondatorul sau si de apartenenta la prestigioasa retea internationala a institutelor Pasteur, iar ocazional, fortat de imprejurari, sa scoata din foc castanele incinse ale incompetentei politicienilor.

Din motive care imi scapa, sarabanda simularilor (si stimularilor) publice continua si acum, dupa ce presedintele a efectuat o "vizita de lucru", iar presa afiliata a inceput construirea unei imagini de salvator pe cal alb a noului director, un specialist intr-ale vaccinurilor scolit la Academia Nationala de Informatii.

Sa speram ca macar acesta din urma va dori sa priceapa situatia asa cum este, nu asa cum o impune interesul national vazut prin prisma mintilor crete ale tranzitiei. Deocamdata s-a ales solutia clasica, aceea a unei basici de oxigen ce va tine o vreme, dar va lasa in urma si mai multe probleme, alte petece in haina carpita de atat de multi vizionari care stiu de GMP de prin vreo carte neindexata, sau pentru ca au vazut ei in vreo vizita "pe afara".

Baieti destepti din Sanatate, daca chiar vreti vaccinuri facute in Romania, n-ar fi mai simplu sa aflati cu ce se mananca de la cei care efectiv stiu cum se fac? Si inainte sa promiteti marea cu sarea, n-ar fi intelept sa va asigurati ca este si posibil?

Se pare ca sistemul nici nu a inteles, dar nici nu vrea sa priceapa, ca singura modalitate prin care Institutul Cantacuzino poate fi ajutat este sa fie lasat sa iasa de sub influenta politica si sa fie sprijinit in aplicarea strategiilor de dezvoltare propuse de specialistii institutului in nenumarate randuri.

Daca ce face Cantacuzino este de utilitate publica, statul trebuie sa-si asume si sa sustina adecvat acele activitati. Daca nu, linia de productie nu trebuie incarcata cu fantasme glorioase.

Altfel, viitorul nu va fi decat aceeasi insiruire de directori numiti pe criterii politice, scandaluri de presa si declin.

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 1675 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
5 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

"Cantacuzino, cronica unei morti anuntate prea des (II)"

- excelent articol I+II ! :o)))

 

tare interesanta analiza dumneavoastra, domnule Oraseanu !

desi, marturisesc, pe alocuri dificila pentru un neinitiat.

Pentru simetrie, imi permit sa adaug informatiile legate de vizita "salvatorului pe cal alb", extrase din presa, evident :

“Cum va functiona, vom vedea", a spus seful statului, explicand ca “in viitorul destul de apropiat", dupa ce se va intalni cu cei care pot propune solutii, le va prezenta.

“Este nevoie de toti actorii interesati si de o decizie politica", a spus Klaus Iohannis.

“Simpla mutare de la un minister la altul nu este o solutie", a apreciat seful statului, adaugand ca “daca vom sti ce vrem sa facem cu Institutul, vom gasi solutii".

Intrebat daca va infiinta vreun for care sa analizeze problema, Klaus Iohannis a raspuns ca “nu este nevoie de noi comisii", si ca aflat de la conducerea Institutului ca exista o comisie intermnisteriala ce nu s-a intrunit deloc in cele cateva luni de la infiintare.

Presedintele a explicat si ca, daca se va ajunge la concluzia ca situatia de la Cantacuzino este “o problema de interes national, vom pune pe masa CSAT aceasta problema".

Despre viitorul apropiat si despre "greaua mostenire" a vorbit, vorbeste si la nevoie va mai vorbi si Primul Sinistru :

"In perioada imediat urmatoare incercam sa gasim solutii prin care sa indreptam ce s-a facut gresit in trecut. E o preocupare extrem de serioasa".
*
Cred ca e bine sa amintim ca presedintele, trecut sau prezent nu are prerogative care sa-i poata permite solutii, masuri concrete. Ceea ce poate este doar sa marcheze preocuparea pentru problema respectiva, sa convoace CSAT-ul si eventual sa patroneze infiintarea unei comisii care ... Nici comisia nu poate initia masuri concrete, le poate sugera numai - cred ca am inteles bine. Problema se afla in mainile executivului si poate, la nevoie, ale legislativului.

Si rezumand :
- executivul lu face nimic, eventual paseaza problema functionareste,
- politicienii o folosesc, banalizeaza si "la nevoie" o improasca dupa cum bine stiu face
- politicienii se amesteca direct atunci cand au loc numiri/schimbari in varful ierarhiei institutului si cand simt impulsul unor interese personale sau de grup
- grupuri de interese din industria farmaceutica pun bete-n roate din dorinta de a strivi eventuala concurenta la afacerile cu mult mai banoase din import.
Am inteles bine, in mare ?

Cred ca e foarte important sa repetati, in incheiere prima fraza de la inceputul primei parti a articolului : viabilitatea IC = ori autonomie completa, ori coordonare eficienta si responsabila.

Succes si multa forta morala cercetatorilor !

 

Cam așa!

Dar trebuie să vă contrazic vehement asupra unui aspect: numele de familie! :)

Ar trebui, domnule' Ofiteru,

sa difuzati cat mai mult acest articol. Atat pe internet cat si in presa scrisa.
Este important pentru intelegerea a ceea ce se intampla nu numai la (cu) Institutul Cantacuzino cat si cu atatea si atatea institutii romanesti, fiecare cu importanta ei.

 

Se aplică in multe locuri, e drept.

Politizarea, etatismul bezmetic și mania controlului sunt probleme mari ale lumii noastre, nu numai ale Romaniei.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor