Nu exista "NU POT": Cum sa razbesti in Romania dintr-un scaun cu rotile

Persoanelor cu dizabilitati le lipsesc lucruri considerate de multi dintre noi indispensabile, insa de multe ori acesti oameni loviti de soarta reusesc sa stoarca de la viata mai multe reusite decat majoritatea.

Este si cazul Alexandrei Cristea, o tanara eminenta pe care o boala cumplita a condamnat-o de la nastere sa nu isi poata folosi adecvat picioarele pentru a se deplasa singura. Fata care si-a petrecut cei 26 de ani de viata intr-un scaun cu rotile a acceptat sa vorbeasca pentru Ziare.com despre cum a avut forta sa razbeasca, in ciuda gravului handicap fizic.

Nascuta si crescuta in localitatea nemteana Roman, Alexandra a absolvit Facultatea de Informatica din cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi cu nota 9 si masterul de Lingvistica Computationala in limba engleza, in cadrul aceleiasi facultati, cu nota 10.

Cu toate ca facultatea nu a fost o experienta deloc usoara pentru ea, la fel cum nu a fost nici scoala in general si nici celelalte activitati pe care s-a incapatanat sa le duca la bun sfarsit ca un om normal, Alexandra nu crede ca a facut ceva iesit din comun. Mai mult, considera ca a avut note mari in scoala si datorita faptului ca a avut mereu mai mult timp pentru ea.

Mama si fiica, colege de camera de camin cu alte studente

"Fiecare cu viata lui, fiecare alege pentru el pana la urma", considera Alexandra, pe care am intalnit-o intr-un local din Capitala, acolo unde a venit insotita de doua prietene si de mama ei, singura ruda apropiata pe care o are alaturi si care nu se dezlipeste de ea prea mult timp, mai ales in ultimii ani, de cand a iesit la pensie pentru a putea avea grija de ea.

In toti cei cinci ani petrecuti la Iasi, Alexandra a locuit in camin. In primul an de facultate, a fost ajutata de diverse persoane sa se deplaseze la cursuri si sa faca cele necesare. Incepand din anul doi, mama Alexandrei s-a pensionat si a venit la Iasi pentru a avea grija de ea. Cele doua, mama si fiica, au impartit timp de patru ani o camera de camin cu alte studente.

Nu a fost usor, mai ales ca, povestesc cele doua, Iasi este un oras mare in care cel mai greu obstacol pentru o persoana cu dizabilitati locomotorii o reprezinta lipsa rampelor de acces. De la sediile institutiilor, pana la trotuare si mijloace de transport in comun, toate sunt lipsite de dotarile care i-ar face viata mai usoara unui om aflat intr-un scaun cu rotile, dar si insotitorului acestuia.

Inceputurile unei vieti pline de vointa

Alexandra Cristea a fost diagnosticata cu tetrapareza spastica inca din primul an de viata, boala incadrata in gradul grav de handicap, care necesita insotitor. Cat a fost la gradinita si in scoala generala, lucrurile erau mai simple pentru cei care o ajutau sa se deplaseze, ea fiind mica si usoara.

"Noi am avut foarte multe ajutoare. Fara ajutoare noi nu puteam sa facem nimic. Nu e un merit personal, in afara de faptul ca ea si-a dorit foarte mult sa mearga la scoala. Eu a trebuit sa o ajut, cei din jur au trebuit sa o ajute si tot asa", povesteste mama Alexandrei, adaugand ca pe masura ce depasesti fiecare greutate, nimic nu ti se mai pare greu.

Aceasta sustine ca latura sociala si dorinta de a se apropia de oameni au fost lucrurile care au incurajat-o cel mai mult pe Alexandra sa faca lucrurile pe care orice om normal le face. Spre exemplu, la gradinita, Alexandrei ii placeau copiii, mai exact ideea de a se afla printre ei. Faptul ca a avut si o educatoare intelegatoare a fost unul dintre factorii care au determinat-o sa mearga mai departe.

Platea trecatorii sa o urce la etajul doi al scolii

A urmat scoala primara, cand lucrurile s-au mai complicat putin pentru Alexandra. Principala problema s-a ivit in clasa a treia, cand salile de curs in care ea avea ore erau la etajul al doilea. Pentru ca mama Alexandrei mergea zilnic la serviciu, de fiica ei se ocupa o femeie care o ducea si o aducea de la scoala, insa aceasta nu avea putere sa o urce si sa o coboare pe scari doua etaje.

Solutia pe care directoarea scolii a gasit-o la aceasta problema a fost ajutorul unui barbat care se ocupa de servicii de intretinere in cladirea institutiei de invatamant. Insa cum nici acesta nu se afla mereu in scoala, Alexandra se vedea nevoita sa recurga la o solutie alternativa. Sa stea in scaunul cu rotile, in strada, cu banii in mana, si sa roage un trecator sa o ajute.

Unii acceptau sa o ajute si sa o urce in clasa si fara bani, altii acceptau suma fara remuscari. "Pentru noi nu mai conta asta, important era sa ajunga la scoala. Era o suma modica, nu mai tin minte cat, dar era suficient cat sa isi ia omul ceva acolo", povesteste resemnata mama tinerei.

Dificultatile nu au incetat nici mai tarziu, la liceu, cand copila devenita de acum adolescenta era nevoita sa se deplaseze in laboratoarele aflate in alte corpuri de cladire. Astfel, in scurta pauza dintre orele de curs, colegii o carau pe Alexandra pe brate pana in laboratoare. "Am avut noroc ca un coleg era mai vanjos. Si ne ajuta el mereu, se gasea o solutie", relateaza tanara.

Apropiatii si cunoscutii i-au aratat sustinerea si anul trecut, in decembrie, cand au ajutat-o sa castige premiul publicului la Gala Persoanelor cu Dizabilitati 2013 mediatizandu-i cazul si aducandu-i peste 2.000 de voturi.

Cu optimism, despre trecut si viitor

Pe viitor, Alexandra spera sa se angajeze in domeniul IT, astfel ca a depus mai multe CV-uri la firme din Iasi si se gandeste sa depuna chiar si la unele din Bucuresti.

Pana la obtinerea unui job, tanara se ocupa de ceea ce ii place cel mai mult sa faca: sa picteze, sa faca obiecte handmade, sa asculte muzica, sa compuna si, desigur, sa faca programare.

Este optimista si nu ii place sa vorbeasca despre dizabilitatea ei, nici despre oamenii care s-au purtat urat cu ea. Caci au existat si astfel de persoane, dar Alexandra prefera sa creada despre ei ca nu au experienta contactului cu persoane cu dizabilitati.

Totusi, ea are incredere ca lumea se schimba in bine, ca oamenii devin mai receptivi si mai toleranti.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...