Cutremurul care a lovit Japonia a gasit-o pe atleta Lidia Simon in orasul Nagoya, pregatindu-se de un maraton. Singura in camera de hotel, la ultimul etaj, sportiva noastra a trait o adevarata drama, din care nici acum nu si-a revenit complet.
Lidia a povestit, intr-un interviu acordat Gazetei Sporturilor, prin ce a trecut in Japonia.
"Eram singura in hotelul de la Nagoya. La etajul 17, ultimul, va dati seama. Totul s-a miscat, a fost ceva ce nu voi putea uita niciodata. Eu in 1977 eram un bebe, aveam 4 ani, nu-mi amintesc cutremurul din Romania. Ce mi s-a intamplat aici a fost socul vietii mele. Cred ca a durat minute intregi, nu-mi dau seama. Cand s-a terminat prima parte am iesit pe hol si am cazut in genunchi. Doream sa vad fata unui om. L-am vazut, era un japonez, palid si el si i-am spus cateva cuvinte, nu tin minte nici ce si nici in ce limba. Dar aveam nevoie de imaginea figurii unui om.
Apoi l-am sunat pe Liviu (sotul Lidiei - n.r.), el era in avion, venise din America si aterizase la Tokyo. Era pe pista in aeroport. Am reusit sa vorbesc foarte putin, am aflat ca si el si copilul sunt bine si s-a intrerupt. Au inceput replicile, una dupa cealalta. I-am sunat pe organizatorii maratonului si mi-au spus sa stau linistita pentru ca hotelul e foarte sigur. M-am mai linistit si m-am ghemuit in baie, la fiecare replica, sub o grinda. Asta mi-am amintit din Romania ca ar trebui sa fac", a povestit Lidia Simon.
Incercata teribil, atleta romana marturiseste insa ca cel mai greu moment a venit atunci cand organizatorii au decis anularea maratonului de la Nagoya.
"Ma pregatisem sa alerg, pentru un sportiv anularea inseamna sa cazi jos, de sus. Stiu ca e o problema mica fata de ce se intampla in jur, dar mi-ati cerut sa va spun cum ma simt si asta simt. Durere si cadere de sus!"
