Invitat la emisiunea "Oamenii realitatii", antrenorul momentului a vorbit despre multe, profesie si familie, demonstrand ca numai un om al realitatii nu este. Si nu spun asta in ideea ca Laurentiu Reghecampf nu ar fi depasit mentalitatile trecutului sau, din contra, s-ar supune unei gandiri prea evoluate, ci doar prin prisma faptului ca nu prea ii mai gasesc corespondent printre cei ce dau astazi exemple.
Pentru multi, asa cum a recunoscut-o si el in interviul acordat lui Dorin Chiotea, omul Laurentiu Reghecampf este complet neinteresant, poate chiar hulit in cercurile de Don Juani capitalisti, din cauza respectului aratat familiei.
Faptul ca isi divinizeaza sotia si copiii, preferand sa joace rolul "celui fraier" care nu profita de tentatiile din jur, reprezinta un motiv de a-i atribui alte etichete, numai cea a realitatii nu. Cu o sinceritate neprelucrata de niciun PR experimentat, antrenorul Stelei si-a recunoscut acest "defect" pe care, cel putin declarativ, nu are de gand a-l schimba indiferent de pragul la care va ajunge succesul sau.
Mai mult decat atat, cu mingea la fileu si putand sa profite de o conjuncture jurnalistica pentru a elogia pe unul sau pe altul, Reghe a raspuns intrebarii referitoare la persoana pe care o apreciaza cel mai mult, folosind un banal substantiv comun: "sotia mea". Poate ca in munca sa se inspira de la marii antrenori ai lumii, insa cea care ii da zi de zi exemplul motivant este Anamaria Prodan Reghecampf.
Mentalitatea dobandita in anii traiti in strainatate, perseverenta si capacitatea extraordinara de a nu judeca gratuit pe nimeni, sunt calitati ce il recomanda pe Reghecampf si pentru viitor.
Chiar daca observa dezacordurile din societatea romaneasca si face eforturi pentru a le accepta, el nu judeca, nu arunca piatra si nu incearca sa caute vinovati. In acceptiunea sa, vinovati suntem cu totii pentru delasare, iar de reparat o vor mai putea face doar generatiile viitoare, care nu au avut acces la greselile noastre. Un adevar dureros conturat in mintea-i de neamt si spus cu vocea unui roman, pentru care succesul personal pare-se ca nu a dus la orbire!
S-ar putea crede ca impresia lasata in urma unui banal interviu este ambigua sau exagerata, cu atat mai mult cu cat presa abunda in acuze legate de mafia pariurilor in care ar fi fost implicat. Despre acest subiect, Laurentiu Reghecampf nu a uitat sa mentioneze ca este cel mai dureros si mai departe de adevar, in conditiile in care familia sa a avut de infruntat destule alte scandaluri.
Pana la a demonstra defecte, s-au dovedit deja calitati, iar in fata acestora nu putem ramane impasibili, meritand, zic eu, a le folosi macar pe post de exemplu.
Punctualitatea, munca constanta si seriozitatea sunt doar cateva care nu ii sunt straine, dar i-au devenit adevarate principii de viata, pe care le mentioneaza la esec sau reusita.
Toate aceste capacitati, toate defectele recunoscute cu bunavointa si calitatile evidentiate prin rezultate construiesc un caracter, pe care am vrea sa il regasim si in cazul altor fete zambitoare de dincolo de ecran. Nu ezit a ma intreba, chiar si sub impactul unui interviu de week-end, de cati Reghecampf am avea nevoie in Romania?