O noapte traita prin inima lui Mihaita Nesu (Opinii)

Pentru ca energia, inima, motorul, motivatia si toate substantivele din lume care au dus la victoria de azi noapte au inceput prin a trece mai intai prin inima lui Mihaita, departe... la mii de kilometri de Arena Nationala. Nimeni nu putea si nici nu avea cum sa anvizajeze destinul unei nopti care a sfarsit prin a fi trasa la xerox cu episodul Steaua - Valencia, 2-0,4-2 de acum 8 ani.

Ce rost mai are sa repovestim fazele unui meci pe care il putem vedea oricand in reluare. Chiar si acum, la acest ceas de noapte in care sunt scrise aceste randuri, Latovlevic marcheaza singur cu Vermeer, dar pare ca o face de mai multe ori in acelasi timp, pentru ca televiziunea reda redundant o faza in care peste 35.000 de oameni au uitat o secunda sa respire.

Un lucru intamplat si cu un sfert de ora inainte de final, cand Chiriches a dat de pamant cu toata frustrarile acumulate timp de o saptamana, cu toate vorbele in vant emise, cu toate prejudecatile unor oameni care nu vedeau in el decat un talent trecator. A inchis ochii, ce departe parea poarta lui Vermeer... a inchis ochii si s-a rugat o secunda sa auda acel vuiet atat de placut al Arenei. Si el a venit, alaturi de alte mii de ovatii, urale, imbratisari si elanuri de bucurie intre oameni care cu nici doua ore inainte, nici macar nu se cunosteau.

Scenariul parea ca se repeta. Destinul intindea o mana invizibila in timp si ne aducea aminte de o noapte tot de neuitat, in care marea Valencia cadea rapusa tot dupa un 0-2 in Ghencea lui 2005. Nici nu mai conteaza ca bara a salvat Steaua. Acolo e de ajuns sa ne imaginam ca tot o mana invizibila a blocat balonul blestemat sa intre in poarta unui paralizat parca Tatarusanu. O mana care abia isi poate misca degetele...din Olanda...

Steaua a rezistat si alte 30 de minute, pentru ca a putut sa respire printr-un plaman urias, al altor 35.000 de oameni, care se rugau pentru o minune. E ca si cum un doctor maiastru ar fi facut un transplant miraculos la un organism care nu mai putea sa mai respire nici macar o secunda. Dar aici a fost mai mult. Pentru ca stelistii au crezut in ei, in ce pot face ei, in ceea ce pot creea ei, cu ajutorul altor mii de oameni, asa cum s-a intamplat de multe ori in Europa cu aceasta echipa de "vitezisti".

Iar momentele de final, paroxistice, e adevarat, au cazut logic, ca o cortina grea care cade dupa un teatru solemn. Si iar ne-am adus aminte de seara aceea. Numai ca atunci rata Dorinel. Azi nu a ratat nimeni. Ba mai mult, ca Di Vaio in Ghencea, un olandez, numele nu mai prezinta importanta, a impuscat norii si ne-a adus mai aproape de triumf.

Pe rand, Rusescu, Nikolic, Filip si evident Latovlevic, nu le-au tremurat nici macar o fibra. Iar mingea aceea respinsa de Tatarusanu... parca balonul s-a dus ca un magnet fix catre pieptul portarului. Acolo unde scria Mihaita Nesu. E ca un destin care revine.

Sau ochii lui Nikolic care parcea puteau strapunge si un zid de piatra, cu cateva secunde inainte de a marca. Ochii unui sarb care niciodata nu renunta, niciodata nu pierde. Caci sarb este am putea spune si Latovlevic, chiar daca nascut la cativa kilometri dupa granita. A stiut ce trebuie sa faca. S-a uitat cu calm, chiar cu blandete la Vermeer. Aceeasi privire ca la golul de 1-0, numai ca atunci totul trebuia sa se petreaca in cateva secunde. Aici, ochii de expert, de geambas care a mai vazut atatea in fotbal, l-au cantarit pe olandez. Apoi, un pic, retina a inregistrat miile de ochi din peluza, capabile sa taca si sa-si reprime orice gest, asteptand doar ca mingea sa intre in poarta. De aici pana la gol nu a mai fost decat un pas. Restul...e iarasi istorie.

Undeva departe..in Olanda cineva stinge un televizor. Trupul nu mai poate simti nici macar caldura data de o emotie. Dar ochii, ochii sunt umezi. Umezi de fericire.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...