Ziare.com

Anul revenirii Occidentului

de Petrisor Peiu, analist
Duminica, 31 Decembrie 2017, ora 20:50

   

Anul revenirii Occidentului
Petrisor Peiu
Primul an al primei administratii Trump, precum si alegerile cruciale din Europa au marcat anul revenirii puterii Occidentului.

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Dupa ce lumea clasica, dominata de globalizare pe baza paradigmelor proprii democratiilor liberale, s-a transformat si nu s-a adaptat in timpul mandatelor Obama, incepand cu 2017 asistam la o reintrare in prim plan a lumii vestice.

America se indreapta spre cea mai lunga perioada de crestere din istoria moderna, impinsa de expansionismul unui presedinte-tavalug, decis sa schimbe radical raportarea Statelor Unite la lume.

America continua sa ramana cea mai mare economie a mapamondului, in termeni nominali, producand peste o cincime din valoarea adaugata globala; un sfert din cele mai mari companii din lume (topul Fortune 500) sunt americane, iar somajul se afla la cea mai scazuta valoare din ultimii 17 ani.

America a redevenit al doilea cel mai mare producator industrial de pe glob si a reajuns a sasea cea mai performanta economie (dupa indicatorul PIB/locuitor in termeni comparabili).

Bursa de la New York a crescut de la sub 20.000 puncte la inceputul anului la aproape 25.000 puncte (24.700 puncte), atingand maximul istoric, iar cresterea economiei americane se apropie de 3% anual (un nivel nemaiatins din 2005), ponderata fiind doar de uriasele uragane care au lovit coastele estice, exportul creste cu ritmuri nemaiintalnite in ultimele decade.

Cu un program de reducere a fiscalitatii votat de Senat si de Congres chiar inainte de Craciun, administratia Trump a "condamnat" America la o crestere sustenabila, minim 3% anual, pentru urmatorii ani, devenind, iarasi, motorul dezvoltarii pentru intreaga lume occidentala.

UE ii multumeste lui Trump pentru ca o duce bine

Chiar daca se afla in contradictie cu Donald Trump pe teme de politica internationala, Uniunea Europeana ii multumeste acestuia pentru noul avant economic, care a scos si uniunea continentala din groapa stagnarii, pentru prima oara de la marea criza a datoriilor din perioada 2008-2013: cresterea reala a blocului comunitar va depasi 2% anual, peste prognoza initiala de 1,7%!

Bursele europene cresc si ele la niveluri de necrezut, trase in sus de entuziasmul financiar de peste ocean: indicele german DAX a crescut de la 11.500 puncte la inceput de an la peste 13.000 puncte (cu aproape 14%), chiar si obositul indice francez CAC creste cu peste 10% (de la 4.900 puncte la aproape 5.400 puncte); economia tarilor estice duduie, cu Polonia, Republica Ceha si Ungaria crescand cu valori de aproximativ 4% si Romania depasind o crestere de 6% (in cazul nostru, diferentierea fata de celelalte state estice se datoreaza unui an agricol de exceptie).

Corelate cu o crestere mult mai moderata decat eram obisnuiti a economiei chinezesti, cifrele de mai sus indica o repunere in prim planul economiei mondiale a economiei blocului vestic.

Mai mult, presiunea pe care Donald Trump a pus-o pe cresterea exporturilor americane a generat un nou avant al industriei manufacturiere.

Trei sunt directiile esentiale pe care actioneaza administratia de la Washington: prima este cresterea exporturilor americane de sisteme de aparare catre statele expuse pericolului imediat de agresiune: Coreea de Sud si Japonia in Orientul Indepartat, aflate in raza de actiune a rachetelor detinute de regimul de la Pyongyang, respectiv statele baltice, Polonia si Romania, tarile de frontiera ale NATO, aflate cel mai aproape de pericolul rusesc; a doua este promovarea agresiva a exporturilor americane de hidrocarburi, promovare care face din Statele Unite primul exportator mondial; a treia este renuntarea la politica comerciala reglementata multilateral si concentrarea pe relatii comerciale bilaterale cu statele care inteleg sa ofere Americii reciprocitatea unui tratament corect.

Pe termen lung, America incearca sa-si valorifice avansul tehnologic important: tehnologiile bazate pe robotica aduc inapoi, acasa, industrii care migrasera spre alte continente, tehnologiile din ce in ce mai eficiente de lichefiere a gazului fac din America un jucator-cheie in comertul mondial cu gaze naturale.

Uniunea Europeana are, pentru prima oara dupa criza si stagnarea de un deceniu, o crestere care se simte, tocmai pentru ca este partenerul comercial si tehnologic privilegiat al Washingtonului; o mare parte din avansul din Europa se datoreaza multinationalelor americane prezente aici, iar o alta componenta vine din exporturile catre prima putere mondiala.

Pentru ca Uniunea Europeana nu va putea fi niciodata America (este un conglomerat cu o populatie o data si jumatate fata de populatia americana care produce de o data si jumatate mai putin eficient decat americanii, dupa indicatorul PIB/locuitor in cifre comparabile), pentru europeni este esential ca Statele Unite sa prospere, sa se dezvolte si sa fie o piata mai mare.

Si Rusia iese dintr-o lunga criza

Anul 2017 marcheaza si pentru Federatia Rusa un hotar important: este primul an cu o crestere de aproximativ 2%, ceea ce inseamna sfarsitul celei mai lungi perioade de criza economica din istoria acestui stat.

Tot acum, un alt partener esential al americanilor, Japonia, reuseste sa sparga cercul vicios al pseudo-stagnarii: dupa 37 de ani de crestere medie anuala de 0,5%, statul insular are, anul acesta, o crestere de 2,5%, mult peste valoarea asteptata in piata (1,5%).

Celalalt important stat democratic din regiune, Coreea de Sud, atinge si el un ritm de crestere de 3 procente. De asemenea, India reuseste sa aiba o crestere mai mare decat eternul sau rival din lumea emergenta, China.

Se pare ca, renuntand la multiralitatea reglemtarii comerciale, Statele Unite nu devin un stat mai putin important in economia mondiala, ci, dimpotriva, America ramane tara determinanta pentru dezvoltarea globala.

O dovada ca noua orientare a Washingtonului este cea corecta pentru americani este si faptul ca cele mai importante forte economice din lume (China, Japonia, India, Coreea) se inghesuie sa "danseze in duet" cu America dupa aceste noi reguli. Singurul bloc care condamna politica lui Trump, dar se bucura de roadele parteneriatului trans-atlantic este Uniunea Europeana, desi majoritatea statelor de aici cauta individual sa-si intareasca legatura cu temutul Trump.

America renunta la ipocrizie

Anul 2017 inseamna si renuntarea la multe teme ipocrite ale Americii si impunerea unei politici noi, mai pragmatica si, mai ales, axata pe interesele strategice ale Occidentului.

America a decis sa isi faca propria agenda, nu sa se muleze pe agenda birocratilor internationali.

Astfel, anul se incheie cu o simbolica recunoastere de catre Casa Alba a Iersalimului ca fiind capitala Israelului, recunoastere urmata de un vot, la fel de simbolic, in plenul ONU impotriva acestui gest, vot care a separat apele si a permis reducerea semnificativa a contributiei americane la o organizatie ineficienta si partial acaparata de "corectitudinea politica" excesiva.

Uniunea Europeana a traversat o criza de autoritate pe perioada unui an marcat de alegeri in multe state esentiale organizatiei (Franta, Germania, Olanda, Austria); lipsa unor lideri puternici "la butoane" se pare ca nu a daunat, ci dimpotriva, economiei, aducandu-ne aminte de faptul ca cea mai buna perioada a economiei belgine a fost cea cand la Bruxelles nu se putea forma un guvern legitim investit.

Este paradoxala situatia Uniunii Europene: pe de o parte este incapabila sa rezolve crizele cronice cu care se confrunta:
- relatiile ne-normalizate cu Federatia Rusa,
- decalajele de dezvoltare in crestere dintre statele nordice si cele sudice, relatiile de criza cu unele state estice rebele, Polonia si Ungaria fiind cele mai cunoscute si, mai nou,
- imposibila situatie creata in provincia Catalonia, unde jumatate din populatie isi doreste irational, dar cu ardoare sa iasa din Spania, iar jumatate vrea continuarea statului comun cu Madridul
dar pe de alta parte, incearca sa isi corporalizeze politici care sa "reformeze" si sa creasca coeziunea interna, inclusiv o iluzorie politica de aparare comuna.

Unde se afla Romania in acest tablou?

Bucurestiul pare acaparat total de mizele uriase personale ale liderilor sai (ramanerea in libertate, in primul rand), astfel incat nu mai are forta sa sustina si o expunere regionala, daca nu continentala.

Mirajul "celei mai mari cresteri economice din Uniune" este un tratament paleativ pentru gravele boli ale economiei noastre: lipsa handicapanta de infrastructura, decalaje enorme de dezvoltare si performanta intre regiuni (Bucuresti-Ilfov are un PIB/locuitor de cinci ori mai mare decat Nord-Estul tarii), haosul legilativ din economie si din justitie care ne va transforma intr-o "democratie originala", incapacitatea de a juca cu seriozitate marile mize (aderarea la OECD, constructia regionala de infrastructura), totul ne-a condamnat la periferie.

Nici macar Republica Moldova nu mai este un teritoriu unde sa contam: acolo finantam neconditionat regimul autoritar al lui Vladimir Plahotniuc, din lipsa de proiect, nu din alte motive prea subtile.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre economie SUA UE 2017
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 12039 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
35 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

@simplejohn

Era vorba de "să nu supărăm pe nimeni", deci de adresanți necunoscuți, posibil de altă religie decat creștină. Exemplele oferite sunt insă despre persoane a căror religie e cunoscută. Tu nu i-ai răspuns prietenei și colegei la urarea ei tot cu "Merry Christmas!" și imi inchipui că nici ea nu a facut-o la Ramadan. Libertatea de a fi creștin?! Ai fost obligat cumva să iți ascunzi religia?! Faptul că ai protejat sensibilitățile altora, nu e o ingrădire a libertătilor fundamentale.
Că se exagerează e foarte adevărat și inlocuirea bradului cu floarea roșie e penibilă. A existat vreo lege care solicita asta sau a fost o inițiativă a administratorului?! Intreb pentru că la Rockefeller Center in NY a fost iluminat și anul ăsta bradul gigant. Deci?! Ca și preturile, inițiativele de acest fel au perioade in care se exagerează intr-un sens sau altul, dar intotdeauna se ajunge cu timpul la o valoare de compromis.
Sora mea din Australia are printre vecini o familie din Indonezia, musulmani. De ani buni impodobesc și ei brad de Crăciun și iși duc copiii la Mall să stea in poala Moșului, chiar dacă nu conferă momentului implicații religioase.

 

@simplejohn 2/2

Privitor la economie și ce a făcut unul rău și altul bun, tema e prea vastă pentru a fi rezolvată in cateva randuri. Prefer insă să acord incredere celor care se află la butoane și care au informații complete și destui specialiști pentru a lua decizii optime. Capitalismul n-o fi pentru oricine, așa cum spui, dar dacă sunt obligați și ceilalți să trăiască astfel pare cinic să ne folosim de lipsa lor de perspective pentru propria bunăstare. Politicile economice și cele sociale sunt complementare, o societate nu poate renunța la niciunele. Neajunsul e că nu pot fi prioritare simultan. Astfel in SUA democrații caștigă teren cand incep să se facă simțite blocajele economice, datorate polarizarii de capital, iar republicanii atunci cand in urma politicilor sociale este amenințat mediul de afaceri. Importantă nu este atat masa monetară existentă, cat mai ales cuantumul aflat in circulație. Dar asta presupune și risc.
Ce s-ar fi intamplat dacă Lehmann Brothers n-ar fi acordat credite celor "ce nu-și permit"? Păi n-ar fi intrat bani in circulație, iar dezvoltatorii imobiliari ar fi avut o problemă incă inainte de 2008. La ei au ajuns banii din creditele acordate. Cu banii ăștia au plătit salarii și materiale de construcții, transport și taxe. Și astfel au avut și o parte dintre cumpărătorii hispanici șansa unui job de instalator sau de grădinar, iar soțiile portoricanilor au făcut babysitting la familiile șefilor din construcții. N-a ținut și a venit criza.
In vreme de criză lumea ține banii la saltea. E necesar un nou impus pentru a avea curaj să-i cheltuie, reintroducandu-i in circulație. Trump a făcut asta, dar fără politicile sociale recente, n-ar fi fost posibil.
Trăim in vremuri cand tehnologic 20% dintre oameni pot produce necesarul și pentru ceilalți. Ii plătim doar pe primii?! 51% ai tăi sunt atunci o cifră optimistă.
Tu speri că vei aparține intotdeauna celor ce muncesc și nu vrei să auzi de șomaj și ajutoare sociale. Dar dacă se intamplă? Dacă firma unde ești angajat duce lipsă de contracte, nu pentru că n-ar produce bunuri necesare, ci pentru că cei care au nevoie de ele, in absența unor susțineri financiare federale, nu și le mai pot permite? Atunci ești "disponibilizat" și nu mai poți plăti creditul pentru casă sau pentru studiile copiilor, care vor fi nevoiți să accepte slujbe prost plătite. Și pentru că e capitalism vor fi incurajați cei puternici, nici tu nici ei. Ca să se descurce nu vor plăti asigurare medicală, mai ales că nu au (incă) nevoie. Ce vor face insă cand vor avea nevoie de un CT și alții vor fi tineri? Ca și in alte domenii, serviciile medicale vor fi cu atat mai ieftine cu cat pot fi accesate de mai mulți pacienți. cererea de aparatură medicală crește, doar dacă vor fi solicitate pentru cat mai mulți, nu doar pentru pacienții de lux. Probabil asta a urmărit Obama.

 

Prima   1   2   Ultima
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor