Jurnal 2017 (II): Traiasca dinastia intelectuala de la Tartasesti!

Intamplari din acest an. Momente si schite. Momente in care ei vor sa ne faca sa plangem, schite despre cum sa rezistam razand de ei. Caci o lume fara printipiuri si valori, se cheama ca nu le are. Sa cante muzica!

Tartasesti. Comuna din judetul Dambovita. Obarsie si leagan al copilariei familiei Nastase. Are ferme de gaini si liceu. Recunoastem aici cele doua obsesii ale viitorului intelectual, profesor, diplomat si politician. Cine spune gainar cu scoala nu are simtul vesniciei, nascuta la sat.

Pentru a combate astfel de elemente reactionare si a fixa in memoria colectivitatii numele luminos al familiei, liceul din Tartasesti a primit numele lu' tata lu' Adrian Nastase. Caci geniul din geniu se trage.

Au fost prezenti la ceremonie primarul, senatori, conducatori de la judet si de la inspectorul scolar, tot ce are Dambovita mai de soi. A vorbit emotionant insusi primul infractor recidivist al tarii, Bombo Intaiul. Pardon, prof.univ.dr. Adrian Nastase, coordonatorul tezei de doctorat a lui Victor Ponta. Ma scuzati, regele baronilor PSD.

Nu stiu de ce nu imi iese un elogiu fierbinte, pe masura ceremoniei. Acolo a fost frumos, cu flori, cu emotii, cu aplauze. Tartasesti. Sau Nastasesti, nu mai stiu exact. Ura, traiasca dinastia intelectuala!

Grupul ecologist din Consiliul Parisului a gasit urmatoarea reforma progresista in vederea propasirii egalitatii de gen. Au propus ca Zilele Patrimoniului sa se numeasca Zilele Matrimoniului si Patrimoniului.

Mai mult, Franta ar trebuie sa militeze in intreaga lume pentru aceasta schimbare, care ar face dreptate tuturor artistelor din lume discrimnate de actuala denumire sexista. Desi pare, aceasta nu este o gluma, ci o chestiune serioasa, care va fi dezbatuta cu toata atentia.

La Universitatea din Nantes, la inceputul lui decembrie, un grup de activisti sociali au ocupat cateva sali de curs la sfarsitul zilei pentru a protesta fata de situatia minorilor de origine straina care nu au unde locui. Aveau cu ei si cativa astfel de minori.

Rectoratul s-a mobilizat imediat pentru a le asigura protectia si a le aduce provizii pana la dialogul care urma sa fie stabilit a doua zi. Nu s-a pus problema apelului la fortele de ordine pentru evacuare.

A doua zi, activistii au fost si mai multi. Dialogul a constat intr-o lista de revendicari sociale si locative care nu au nici o legatura cu Universitatea.

Dupa o saptamana grupul in continua crestere a spart usa si a ocupat castelul Universitatii, aflat in conservare. Li s-au alaturat sindicatele universitare comuniste, care au formulat puncte foarte dure de vedere la adresa conducerii universitatii, care nu a facut nimic din ceea ce ii cereau activistii.

Rectoratul a intrebat tribunalul ce sa faca, acesta a spus ca trebuie sa evacueze cladirea, care este veche, nesigura si improprie locuirii. Sindicatele au anuntat deja masuri violente de lupta daca se va intampla asta. Intre timp, activistii au transformat castelul in loc de petreceri.

Rectorul trimite scrisori amabile catre toti studentii si profesorii in care invita in continuare la dialog si, bineinteles, nu cheama politia.

Sindicatele fierb si acuza lipsa de implicare a conducerii universitatii, care pana acum nu a intreprins demersuri fata de primarie, prefectura si ministerul de interne, precum i-au dat tema sindicatele. Lupta continua. Si petrecerile.

Cand am fost la recrutare, la sfarsitul liceului, mascariciul, ma scuzati, sergentul de la armata care ne-a luat in grija ce-a dat sa completam un formular simplu. Lui nu i se parea la fel.

Cu o voce solemna, ne-a citit fiecare rand: Unde scrie numele, scrieti NUMELE (cu urlet de accentuare). Unde scrie pronumele, scrieti PRONUMELE (acelasi urlet). Formularul era scris, evident, corect, prenumele. Inteleg ca, peste timp, omul s-a transformat in blonda si a ajuns ministru de Interne.

Am cunoscut la un salon de carte dintr-un mic port breton o frantuzoaica care a editat in franceza Tiganiada. A lucrat zece ani la acest proiect, ajutata de trei romani care au facut traducerea bruta, iar dansa a realizat transpunerea in versuri. Rezultatul este o versiune franceza a epopeei, mult mai mult decat o simpla traducere.

Am povestit o multime, doamna este si poeta iar la o varsta destul de inaintata, dupa niste grele incercari personale, a inceput o cariera muzicala. O prezenta incantatoare. A ramas ca ne vom scrie pentru un interviu.

A trecut ceva timp pana am ajuns sa reiau acest proiect, dar nu i-am mai gasit cartea de vizita. Incercand sa o regasesc, am dat peste un olandez care a invitat-o la un festival de muzica si literatura nomada. Un domn care a vizitat de multe ori Romania si a locuit cativa ani la noi. Pasionat de muzica lautareasca.

De la el am aflat povestea unui lautar interbelic despre care nu stiam nimic, Iancu Burcea. Tambalagiu. Si-a lansat cariera in Statele Unite, de unde a revenit in triumf la marile restaurante bucurestene ale epocii. Devine celebru in taraful lui Fanica Luca, alaturi de care participa la Expozitia universala de la Paris din '37. Unul dintre lautarii preferati al lui George Enescu.

Ca povestea sa fie rotunda, Luca era, de unde altundeva, din Ploiesti.

A ajuns la ultima sedinta, impotriva pronuntarii, procesul unor "militanti antifascisti" care au dat foc, anul trecut la Paris, unei masini de politie. Cu tot cu politisti.

Cel mai cunoscut dintre ei este un anume Bernanos, cetatean elvetian si stranepot al unui scriitor, Georges Bernanos. El se declara non-violent, recunoaste senin faptele si spune ca a fost prins intr-un fenomen de grup. Politistii au scapat, din fericire, cu viata.

Pedepsele cerute de procurori sunt blande, mai mult dojenitoare. Pentru cel amintit se solicita cinci ani de inchisoare, dintre care unul cu suspendare. Placut este ca presa il prezinta in continuare ca "militant antifascist", nu ca, zic si eu, "terorist", "membru al unei gherile urbane", "exponent al unui fenomen extrem de grav", "un simbol al violentei de extrema stanga".

In conditiile in care atacurile asupra politistilor si militarilor au devenit obisnuinta in ultimii ani. Dar inca nu au fost documentate cazuri in care "fascistii" sa atace. De aceea, greul luptei ramane pe umerii miltantilor progresisti, pacifisti, Antifa, precum cel descris mai sus.

In septembrie au inceput in Franta proteste masive de strada organizate de sindicate, comunisti si anarhisti. Tinta a fost reforma codului muncii, propusa de Macron, anuntata din iunie, atunci cand parlamentul a abilitat guvernul sa faca modificari legislative prin ordonanate de urgenta.

De atunci dureaza si furia muncitoreasca, de atunci au fost anuntate si protestele. Nu radeti, in iunie au anunta proteste pentru mijlocul lui septembrie. Motivul este acela ca, in iulie si august, pana si cei mai militanti tovarasi merg in concediu.

Urmeaza inceputul lui septembrie pentru adaptare si povestit intamplari estivale, apoi se sterg tobele de praf, se spala steagurile rosii, se cumpara fluiere noi si gata cu tanjeala: La lupta cea mare, tovarasi!

In micul Paris este o statuie cum alta nu mai este. Imparatul Traian cu lupoaica in brate. A venit toamna si ar fi trebuit sa cada frunza. Imposibil, caci atat animalul, cat si imparatul sunt sculpati in treaba goala. Atunci, miracol artistic, a cazut coada. Lupoaicei. Buf, zbang, rostogolindu-se pe scarile muzeului in fata caruia este expusa.

Cineva vigilent a prevenit primaria. Specialistii de acolo, caci exista specialisti in asa ceva, au recuperat coada. Acum lucreaza intens la alipirea ei la statuia muma.

De vina sunt vandalii care se pozau cu statuia, sprijinindu-se de coada dumneai. Dar si artistul putea sa prevada o coada mai viguroasa, de vaca minunata, sau mai scurta, de urs glumet. Sau sa fi pus o oaie in bratele imparatului, dar maestrul Daea nu a fost, din pacate consultat. Speram ca iarna sa nu prinda statuia si nuda si bearca, ptiu.

"Poetul, fotograful, doctorul fitoterapeut, cititorul pasionat, sportivul, calatorul, pasionatul de arta, marxistul care a visat la omul nou si care cand venea la Paris se ducea sa admire un tablou la Louvre".

Acest elogiu calduros ii apartine primaritei socialiste a Parisului, care a desfiintat targul de Craciun de pe Champs-Elysees si il descrie pe Che Guevara. Caruia i s-a amenajat, in aceasta perioada, o frumoasa si emotionanta expozitie gratuita la Hotel de Ville, in calitate de icoana revolutionara si romantica.

Cei care sustin ca respectivul este un criminal in serie, director de inchisoare, care impusca oameni condamnati fara proces cu mana lui, adica un Visinescu de-al nostru la o scara enorma, sunt, bineinteles, fascisti si retrograzi.

Citeste si Jurnal 2017: Chilotii lui Orlando si Sorin al lui Liviu

Sarbatori fericite de sezon!

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Nicușor Dar îl provoacă pe Piedone la o dezbatere electorală. Răspunsul ironic al Primarului Capitalei după ce AUR l-a amenințat cu plângerea penală

Primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan, a declarat joi, 25 aprilie, că aşteaptă de la contracandidatul său Cristian Popescu Piedone un răspuns în ce priveşte participarea la o dezbatere...

Ciolacu anunță că întrerupe orice comunicare cu Piedone: "Îi urez succes"

Marcel Ciolacu a tăiat orice cale de comunicare cu Cristian Popescu Piedone. Președintele PSD a declarat joi, 25 aprilie, că nu va mai exista niciun dialog și nicio ofertă pentru Piedone....