Cea mai mare crima a comunistilor, dupa 1990, a fost crearea acestei mafii, pentru a imparti banii. Asa au ramas unii la putere - Interviu

Oamenii au fugit din tarile comuniste, pentru a-si gasi libertatea in Vest. Au fugit si din tranzitia postcomunista, ascunsi in sicrie, ca Lazarus care se astepta ca viata in emigrare sa ii aduca bani si statut social. Pleaca si acum, cu proportiile unui exod, pentru ca fosta nomenclatura a transmis in familie puterea si, daca esti in afara ei, nu prea ai sanse sa iti faci un drum - este un tablou in tablou, zugravit de scriitorul bulgar Dimitre Dinev, care traieste in exil vienez de aproape trei decenii.

Bulgaria a ratat fereastra de oportunitate din anii '90, iar in locul unei opozitii fragile formate din fosti detinuti politici si fosti imigranti, tot vechea nomenclatura comunista a pus mainile pe putere. O tara din care s-a plecat masiv, pentru ca altfel, crede scriitorul austriac de origine bulgara, nu te puteai salva, dar care nici astazi nu arata tocmai bine.

Cu atat mai de neinteles este cum tocmai in astfel de tari din care s-a emigrat in valuri se naste un sentiment anti-imigrationist mai puternic decat in Vest.

Scriitor bulgar de limba germana, Dimitre Dinev este un aparator activ al imigrantilor si refugiatilor din Austria, de pe pozitii de stanga. Vede ca solutie chiar redistribuirea averilor concentrate in mainile unui procent mic, desi, asa cum stim, aceasta paradgima a mai esuat o data in istorie, cu rezultate dezastruoase chiar pentru om si societati.

Dimitre Dinev s-a nascut in 1968 la Plovdiv, Bulgaria. In 1990, reuseste sa treaca granita in Austria si incepe sa scrie, in limba germana, despre experientele din tara natala. In Romania, una dintre povestirile lui a fost dramatizata si pusa in scena, la Teatrul Mic. Filmul Spanien, regizat de Anja Salomonowitz si al carui scenariu este realizat de Dimitre Dinev, a deschis Festivalul International de film de la Berlin din 2012.

Cu Dimitre Dinev am vorbit la Timisoara, unde scriitorul a participat la Festivalul International de Literatura.

Dmitre Dinev, Lazarus vine din Bulgaria comunista, dar reuseste sa fuga din tara imediat dupa ce dictatura a cazut. Cu siguranta ati ales acest nume, pentru ca si personajul dumneavoastra fuge din tara ascuns intr-un sicriu, iar langa el se afla alte sicrie, cu romani si albanezi. Este emigrarea o inviere? Asa arata la inceputul anilor '90?

Este in orice caz o schimbare completa. Este experienta unei desteptari. Poate sa fie si cea mai mare dezamagire posibila, dar acest soc te ajuta sa te redefinesti, sa iti faci o viata noua.

Dupa caderea comunismului, pe care Bulgaria si Romania o impartasesc, oamenii sunt repede dezamagiti.

Nu doar dezamagire. Nu poti sa ai o viata in care sa fii mereu entuziast si fericit, asta ar fi o forma de nebunie. Exista dezamagirea foarte mare a generatiei mele, ca am fost mintiti de regimul comunist. Am descoperit atunci ca au fost atatea minciuni si atata falsitate, incat nu mai stiam ce e adevarat si ce nu, toata viata fusese, intr-un fel, o minciuna si de aici o cumplita dezamagire.

Atata timp cat iti pastrezi credinta, e suportabila orice dezamagire. De fiecare reinviere e legata si o astfel de dezamagire mare, care te face sa spui: Acum las totul in urma si incerc ceva nou.

Ma gandesc la prima zi de dupa comunism. Ne-am zis: Gata, acum avem libertate. A doua zi, tot vechea nomenclatura ocupa rapid functii de putere, laptele si mierea nu vin automat de la Vest la Est. Tarile ex-comuniste, printre care si ale noastre, au ratat un moment zero al revenirii la democratie?

Despre Romania nu stiu prea multe, dar Bulgaria si-a ratat momentul zero. A fost atunci o fereastra de timp, in care comunistii erau panicati si nu stiau ce sa faca. In acea fereastra de timp ar fi trebuit sa vina Opozitia si sa construiasca. Din pacate, Opozitia era formata din oameni care fusesera incarcerati sau care fusesera in exil. Nimeni nu avea experienta politica si diplomatica necesara sa preia puterea.

Tarile unde erau atunci banii, Elvetia, de pilda, ar fi ajutat Bulgaria sa se ridice, daca ar fi fost oameni acolo care sa lupte pentru asta. Acesti oameni insa nu voiau nici sa fie radicali, pentru ca nu voiau sa fie confundati cu comunistii, si atunci nu au reusit sa preia puterea. Dupa o vreme, fostii comunisti au putut sa se reinstaureze putin cate putin si au venit inapoi botezati in capitalisti.

Ceea ce s-a intamplat atunci in Bulgaria, in comunism, poate fi numit feudalism, pentru ca vorbim despre oameni care aveau puterea asupra celorlalte vieti. Si in Rusia, odata cu instaurarea lui Stalin la putere, a disparut comunismul, in acest sens.

In Romania deplangem foarte mult ca nu am reusit lustratia, in anii '90. E un proces care a fost posibil in Germania Democrata, de pilda.

Nu au fost procese in Bulgaria, dupa caderea comunismului, nimeni nu a fost pedepsit, nici macar cei care au condus lagarele de munca. Nici macar simbolic, sa spui ca macar au fost arestati la domiciliu. Si atunci omul a vazut ca, de fapt, nu exista dreptate.

Noi am avut in Romania primele condamnari ale unor tortionari, foarte in varsta, care au si murit la scurt timp dupa.

E bine sa fie facuta dreptatea, chiar si tarziu. Ar trebui sa dam la o parte nerusinarea si lipsa de respect ale celor care sunt astazi la putere. In Parlamentul bulgar, de exemplu, exista un minut de reculegere pentru victimele comunismului si, chiar si in acel minut, cei din partidul socialist nu se ridica in picioare.

Tocmai socialistii. In Romania comunista, una dintre primele victime ale comunistilor a fost tocmai social-democratia.

Acum, comunistii se numesc socialisti in Bulgaria.

Stanga e compromisa tocmai in spatiul ex-comunist. Nu exista, in ultimii 28 de ani, o mare miscare intelectuala de stanga.

Da, asta e problema, nu exista o stanga adevarata. Si cei care se numesc socialisti sunt si ei de dreapta, intr-un fel. In Bulgaria ei voteaza lucruri despre care, daca s-ar uita peste ele un social-democrat din Europa, s-ar mira.

Noi am avut in Romania un referendum pentru interzicerea casatoriei intre persoanele de acelasi sex, sustinut de social-democratii de la putere. Or, doctrinar, nu prea s-ar impaca.

Pentru Europa asta e foarte greu de inteles. Europenii nu inteleg ca la noi nu exista partide de stanga autentice, trebuie sa le spui explicit, de fiecare data.

Avem, asadar, fosti comunisti si dreapta nationalista?

Pentru ca au plecat foarte multi oameni din Romania si din Bulgaria si, de aceea, nu se poate forma o societate civila puternica. Au plecat prea multi, dintre cei care ar fi putut influenta societatea.

In Romania ne confruntam cu aproape un exod. Din Bulgaria se mai pleaca masiv?

Da, dar e de inteles de ce pleaca atat de multi. Daca vrei sa iti construiesti o cariera, fara a apartine unui partid, nu ai nicio sansa in Bulgaria.

Miza comunismului a fost separarea societatii de stat. Din ce spuneti, par a fi suprapuse in continuare.

Mai exista cateva domenii, de pilda IT-ul, pentru ca aici e mai greu sa ai contracte cu statul. Mafiotii nu au inteles cum fac IT-istii bani si nu au stiut cum sa se implice si ei. Au venit aici contracte din exterior, din America. Pentru orice alte afaceri, vine mafia si preia practic afacerea.

Cine speculeaza, politic, faptul ca masa critica din societate nu exista, ca tara se goleste?

Scopul este ca unii sa aiba puterea. Nici nu se gandesc la societate, masa critica. E foarte arhaic totul, puterea merge mai departe ca intr-o familie, trece de la tata la fiu, intre rude. Cea mai mare crima a comunistilor, dupa 1990, a fost crearea acestei mafii, pentru a imparti banii. Asa au ramas unii la putere.

Un istoric bulgar care traieste tot la Viena, Ivan Krastev, a scris o carte, Dupa Europa se numeste, in care explicatia pentru multe din Estul de azi, inclusiv o atitudine mai ostila ca in Vest fata de imigranti, vine din resentimentul primar din 1990. Esticul avea mari asteptari de la Vest, dar iata ca Vestul nu l-a asezat la masa de onoare, imediat ce comunismul a cazut. Trebuia Occidentul sa faca atunci mai mult?

Vestul nu exista. Nici Estul nu exista. Exista istorii diferite, intre Austro-Ungaria, de pilda, si noi, care venim din Balcani.

Bulgaria nu a facut niciun efort pentru a avea o imagine buna in Europa. Dupa comunism nu a existat niciun singur guvern care sa-i fi ajutat pe artisti, de exemplu. L-am vazut, in Austria, pe unul dintre ministrii de Externe ai Bulgariei, care trebuia sa tina un discurs si il citea de pe foaie, ca un copil, se vedea ca nu e scris de el, ca a primit locul de munca nu pentru calificarile sale, ci asa, ca un cadou.

Fiecare persoana, individual, este ambasador al tarii sale. Eu am primit un loc de munca in Austria, cand am emigrat, pentru ca inainte lucrase acolo tot un bulgar, iar seful fusese impresionat pozitiv de acesta.

Trebuie ca fiecare individ sa creeze aceasta imagine a "bulgarului bun", iar aceasta imagine sa mearga mai departe. Ca bulgar, ca roman, trebuie doar sa fii un om bun.

Cum se explica faptul acesta, ca tocmai in tarile din care s-a emigrat masiv un discurs politic anti-imigrationist, cum e cel al lui Viktor Orban la Budapesta, prinde?

Viktor Orban are de partea lui aproape toata presa si el doar pune acum in aplicare ce a invatat in comunism, sa faca propaganda prin toate mijloacele posibile. Exista demonstratii la Budapesta, dar nu exista o presa care sa vorbeasca despre altceva. Aceste proteste sunt dispersate atat de brutal, ca poti face comparatia cu vremea comunismului.

Oamenii nu sunt dispusi sa se gandeasca foarte mult si lumea chiar a devenit mai complicata. Populistii acestia dau raspunsuri simple, care nu sunt solutii autentice, dar care prind. La fel cum comunismul a avut mereu nevoie de dusmani, pentru a exista, asa au nevoie si acesti populisti de un dusman imaginar.

Imigrantii sunt cei mai vulnerabili, nu se pot apara si asa functioneaza logica aceasta a dusmanului. E tragic.

Si atunci te intrebi de ce e atat de greu pentru cei din Est sa se relaxeze in identitatea lor. Pentru ca, daca au linistea interioara, daca sunt impacati, nu mai au aceeasi frica fata de strain.

Dar si Vestul e clar de o vreme ca trebuie sa regandeasca paradigma integrarii. Par esuate modelul francez, dar si cel german.

Trebuie in primul rand sa lucreze la integrarea propriilor cetateni, nu doar a celor straini. Nu ii poti umili pe straini, spunandu-le: astea sunt valorile noastre si voi sunteti copii mici, care trebuie sa le invete.

Nu poti sa ai mai departe perspectiva asta colonialista si sa duci astfel mai departe inegalitatile. Trebuie sa vrei sa iti asumi niste valori, pentru ca ele sa functioneze. Or, imigrantii care vor sa se integreze au aceasta vointa, dar intervin umilinte de tot felul.

Eu am fost in multe comunitati de imigranti, am vorbit cu ei si niciunul dintre ei nu spunea ca nu vrea sa se integreze. Fiecare voia tocmai sa faca parte din societate, cu valorile acesteia.

Si, totusi, avem tabloul unor lumi diferite. In Bruxelles, imigrantii, de prima generatie sau de a doua, decupeaza la propriu un ghetou. In Paris, sunt zone enclavizate. Nu functioneza modelul vechi de integrare.

Da, asta se vede, e o problema sociala. De exemplu, despre Statul Islamic gasesti pe Internet mai multe articole scrise de vestici, nu de catre islamisti. Multi dintre cei care sunt in Belgia sunt de multi ani acolo, nu sunt din valul recent.

Probleme mari sunt la cei din a doua generatie, cei nascuti, sa spun asa, europeni.

Problema este ca acesti copii nu au fost integrati. In scoala, de pilda, se fac clase separate, exista eticheta si statutul acesta de "special", de "altfel". Ma intreb de ce totusi o societate care are atatia bani si atatea resurse nu face un efort mai mare, nu investeste in politici de integrare.

Spuneti ca e un clivaj economic, social, si nu identitar, cultural. Asa ar fi simplu, dar nu pare.

Cred ca, intr-adevar, e o problema socio-economica si acesti oameni care vin din alta parte sunt pregatiti sa faca sacrificii.

Bun, dar deja lucrurile sunt mai grave. Sunt implicatii geopolitice, imigrantii sunt asul din maneca lui Erdogan, cand isi negociaza locul.

Sunt foarte multe valuri de imigranti despre care nu aflam nimic in Europa. Sunt imigranti care s-au mutat dintr-o tara in alta, in Africa. In Liban, in Tanzania, desi Tanzania este o tara mult mai saraca decat orice tara din Europa. Anual, in Africa de Sud sunt primiti 300.000 de imigranti. Despre asta nu aflam nimic, niciodata. Nici despre faptul ca, inainte de Trump, America lua popoare intregi din Africa, care erau in pericol, pentru a le salva. Despre asta nu se vorbeste.

Problema in Europa a fost cine si-a asumat responsabilitatea pentru politicile fata de imigranti. A fost pusa in bratele presedintilor, a celor din primul rand.

De unde si Angela Merkel, sigur, deconteaza foarte mult acum.

Ideea este ca, punandu-se in mainile lor aceasta problema, ei depind de voturi si atunci se gandesc de doua ori daca sa ia o decizie sau nu. In schimb, daca ministrii s-ar fi ocupat de problema asta, pentru ca ei nu depind de voturi, ar fi putut lua o decizie mult mai rationala si mai buna.

Dar are, totusi, Europa capacitatea asta institutionala reala de a primi, de a integra valuri mari de imigranti?

Chiar daca acum nu o are fiecare stat, va trebui sa o gaseasca repede si sa o puna in practica, pentru ca nu exista cale de intoarcere.

Toate proprietatile de pe lumea asta acum, mai mult ca niciodata, apartin unui procent foarte mic din populatie, cam 8% din populatia lumii. Trebuie sa fie puse taxe pentru aceste averi, iar banii astfel concentrati in mainile celor putini sa se imparta. Daca politica nu va reusi sa faca asta, sa se impuna in fata acestor indivizi care au mult prea multa putere, pentru ca au atat de multa proprietate, atunci vor fi probleme foarte mari, cu sau fara imigranti.

Eu cred ca e posibil.

Totusi, aceasta politica a redistribuirii, dupa nevoi, a mai fost experimentata si nu a iesit bine pentru oameni. A mai esuat o data.

Problema lui Trump este ca are foarte multi miliardari in jurul lui. Cumva, pana si economistii de dreapta spun ca nu mai merge asa cum sunt lucrurile astea si neaparat trebuie sa se intample ceva, astfel nu mai functioneaza.

Pare ca nu mai functioneaza nici vechiul model politic european, nici cel economic.

Europa este un proiect al libertatii. Acest dor de libertate a fost cel care a dus la formarea Uniunii Europene.

Dar iata ca suntem in momentul unei iesiri, Brexit-ul.

Am vorbit cu politicieni despre asta si mi-au spus ca la negocierile Brexit-ului, tarile europene au fost atat de unite, cum nu au mai fost niciodata.

Da, am vazut un barometru al Parlamentului European, si increderea in UE a crescut, in medie, pe fondul acestui Brexit.

Majoritatea europenilor nici nu stiu ce au, pentru ca imaginea libertatii nu este atat de atractiva ca imaginea razboiului. Daca cei de stanga chiar iau in serios redistribuirea bunurilor si incearca sa faca ceva concret, vor obtine foarte multe voturi.

Exista studii, facute pe perioade mari de timp, care arata ca intr-o tara unde nu exista diferente prea mari intre cel mai sarac si cel mai bogat, acolo toata lumea traieste mai bine. Nu doar cei saraci, ci si cei bogati, care nu trebuie sa se ascunda.

Bun, asta e o utopie si sigur ca suna bine. Dar cum ajungi sa fii acea tara cu echilibrul ideal, respectand libertatile tuturor?

Exista deja astfel de tari. Sunt comparatii care se pot face: un muncitor scandinav si unul britanic au acelasi salariu, dar scandinavul traieste mai bine, mai mult si mai fericit, pentru ca e altfel structurata societatea.

Nu am nimic impotriva celor bogati, dar le-as spune asa: Bine, nu platiti taxe mai mari, dar atunci trimiteti-va copiii la scolile din tarile unde platiti taxe si folositi acele sisteme acolo de unde aveti banii, nu in alte tari, unde nu platiti taxe.

Acesti oameni vor sa schimbe o societate, ca sa li se potriveasca lor, desi ei nu au nevoie de sistem educational de stat, de spitale, isi pot permite orice. Au insa nevoie de siguranta si macar pentru asta sa plateasca.

Lumea are, totusi, probleme si mai mari. Sa ne uitam la Rusia, cum a jucat in aproape fiecare scrutin, in America, in Italia, iata Ungaria.

O problema este, in mod sigur, asta stim din istorie. Despre Romania nu stiu exact, dar Bulgaria a fost foarte dependenta de Rusia si asta a lasat foarte multe urme. Comunistii nostri au fost supusii Rusiei, care au facut pentru Rusia afaceri murdare. Noi ii judecam pe americani pentru ce au facut in Vietnam, dar nu ne uitam si la cate au cauzat rusii, la cate crime au tolerat.

Locuiti in Austria, unde Putin e bine primit. A fost la nunta ministrului de Externe

E absurd ca tocmai cei de dreapta il accepta si Putin ii sprijina. Prin acesti parlamentari de dreapta a pus Putin piciorul in Parlamentul European. In mod sigur investeste multi bani pentru asta.

Ma mir ca nu reactioneaza rusii, de ce nu se intreaba cum de Putin da bani celor care le-au ucis bunicii.

Putin le promite altceva. Putere, de pilda.

Nu imi pot imagina cum cineva poate sa creada o astfel de poveste, pana la urma e vorba despre urmasii celor ce au sprijinit nazistii.

Ma gandesc ca are legatura cu ce scrieti intr-una dintre povestiri, ca oamenii ascultau in comunism Europa Libera, pentru ca aveau astfel un sentiment ca sunt eroi. Dupa caderea comunismului, oamenii s-au trezit brusc fara sentimentul asta ca sunt eroi, ca sunt parte a unei puteri.

Si Putin, si Erdogan sunt sub presiunea timpului, nu au mult timp la dispozitie. Ceea ce tine o tara in functiune este economia, o piata functionala.

Si comunismul a cazut din ratiuni economice, nu atat din cauza oribilelor inchisori.

Amandoi, si Putin, si Erdogan au probleme cu economia. Am auzit de la multi specialisti ca in Rusia exista multe locuri in care oamenii o duc chiar atat de rau, incat mor de foame.

Sunteti optimist in privinta felului in care UE se va descurca in urmatorii ani?

Da, pentru mine nu exista alternativa. Am incredere in Europa. Uniunea Europeana se vinde foarte rau, dar e unul dintre cele mai bune lucruri care s-au construit.

Europa a fost mereu o avangarda a ideii de libertate, a pornit de la Grecia Antica, de la crestinismul care spune ca suntem egali in fata lui Dumnezeu, indiferent daca crezi sau nu.

Cât de mult își dorește Ciolacu victoria Gabrielei Firea la Capitală: ”La nivel vizibil, vor fi declarate susțineri”

Odată cu retragerea medicului Cătălin Cîrstoiu și renunțarea la candidatura comună PSD-PNL pentru Primăria Capitalei, liderul social-democraților, Marcel Ciolacu, se găsea în situația...

Liderul PSD îi răspunde lui Clotilde Armand: ”Să-și ia un avocat bun”

Premierul Marcel Ciolacu a reacţionat joi, 25 aprilie, la declaraţiile primarului Sectorului 1, Clotilde Armand, transmiţându-i acesteia să îşi ia un avocat bun pentru că ”a încălcat...