Ziare.com

Victime? Faptasi? Sau victime-faptasi? Pitesti la 70 de ani

Vineri, 06 Decembrie 2019, ora 15:50

   

Victime? Faptasi? Sau victime-faptasi? Pitesti la 70 de ani
Inventivitatea tortionarilor de la Pitesti pare sa nu fi avut egal in imperiul comunist. Desi foarte complexa si dureroasa, dezbaterea libera despre acest subiect e, pentru istorie si democratia romaneasca, obligatorie.

Spanzurati de membre si batuti salbatic, infometati si insetati, scufundati in hardaiele pline cu materii fecale, fortati sa-si ingurgiteze urina si excrementele, "botezati", pusi sa comita blasfemii fara numar, unii din tinerii legionari supusi asa-zisei "reeducari" de la Pitesti au fost ucisi. La sfarsitul saptamanilor de interminabile schingiuiri, altii au innebunit. Din a treia categorie fac parte studentii ale caror creiere, prin tortura spalate, s-au lasat si "reeducate" si refolosite astfel incat sa ingroase randurile tortionarilor, care au trecut la randul lor la transformarea altor tineri detinuti din crestini, sau fascisti, in unelte ale regimului totalitar comunist.

Asa-zisul "Experiment Pitesti", un lant de fapte comise intre 1949 si 1951 prea ticaloase, prea pline de nebunie si prea traumatizante, ca sa li se potriveasca notiuni conotand stiinta si ratiunea, trece drept cel mai atroce episod din lunga lista de crime comise de comunisti in Romania, daca nu si pretutindeni, in imperiul edificat de sovietici pe continentul european. Dar ceea ce s-a intamplat atunci si acolo, desi subiectul multor marturii, articole, carti si procese incheiate sub regim comunist cu executarea unora din criminalii de la Pitesti, e departe de a fi fost elucidat exhaustiv.

Cat de putin se stie, de fapt, s-a vadit cand discutia istorica, stiintifica, despre aceasta "reeducare" a la Pitesti, care a debutat acum exact sapte decenii, a zguduit recent mica lume intelectuala romaneasca. Implicati in reevaluarea pe cat posibil obiectiva a ceea ce s-a petrecut la Pitesti, unii istorici si jurnalisti resimtiti ca tradatori ai mitologiei si martirologiei nationale s-au vazut tintuiti la stalpul infamiei, criticati, vituperati, condamnati. Ba chiar intimidati prin amenintari cu moartea.

Nu doar si nu atat o insemnare insolenta pe Facebook la adresa victimelor (care n-ar fi fost numai victime ale Fenomenului Pitesti, ci si faptasi), a provocat aceasta furtuna. Ci un interviu acordat la RFI jurnalistului William Totok de istoricul Mihai Demetriade despre importanta, pentru experimentul "reeducarii", a afilierii legionare a tortionarilor, carora securitatea comunista le-a dat sinistra Camera 4 - Spital a inchisorii de la Pitesti ca beci de tortura.

Trimitand la reeducari infaptuite in interiorul miscarii legionare inainte de instalarea regimului comunist, de pilda la Rostock, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca una din explicatiile fenomenului Pitesti, reevaluarile lui Demetriade i-au socat pe multi. In tabara ultranationalista si ortodoxista s-a considerat ca istoricul ar reabilita pozitia comunista, potrivit careia la Pitesti vinovati ar fi fost legionarii, nu comunistii. Unii autori i-au criticat virulent calitatea stiintifica a lungului sau articol pe aceasta tema publicat in 2017 si recitit cu obida si cu reactii partial inchizitoriale in 2019, intrucat la aparitie textul sau ramasese neobservat.

Realitatea e net mai complexa decat recriminarile sumare. Din ea fac parte si intensitatea furiei, si irationalitatea, si violenta reactiilor starnite de teza, si teoriile istoricului de la CNSAS. Forma acestor reactii mergand pana la evocatele amenintari cu moartea e semnificativa in sine. Ea indica lamuritor cat de adanca e prapastia memoriei romanesti si cat de grea e recuperarea adevarului istoric ingropat pro domo si de comunisti, si de fascismul legionar sub munti de minciuni, de sacralizari, de mituri si mistificari. Menite, intre altele, sa scoata parte din trecut de sub incidenta investigatiei istorice si sa delesteze, sa despovareze constiinta nationala, aceste mituri, sacralizari si mistificari tind sa indeplineasca acelasi rol antistiintific pe care-l joaca mult clamatul "respect fata de istorie".

Conform lui Jules Michelet, acest "respect ucide istoria". La fel, in opinia mea, orice declaratii stabilind cu forta de tabu unicitatea si imposibilitatea de a compara ale unor fenomene istorice; daca vizeaza de pilda Holocaustul, interdictia oricaror analogii ne-ar impiedica, potrivit lui Timothy Snider, sa studiem genocidul nazist si sa invatam din el. E evident ca "fenomenul Pitesti" desemneaza una din cele mai fioroase crime comuniste din istorie. La urma urmei, inainte de a-l opri, iar apoi de a-i pedepsi pe unii faptasi, regimul comunist si politia lui politica l-au facut posibil.

Dar e doar o crima comunista? Sau mai degraba rodul extremismului si nihilismului, proprii oricaror miscari fanatice, si produsul unei monstruoase cooperari totalitare intre comunisti si legionari, prelungind alte colaborari stalinisto-naziste de la Pactul Ribbentrop-Molotov incoace?

Discutia despre tortionarii de la Pitesti aminteste de furioasa dezbatere generata de tezele Hannei Arendt in anii 60 despre faptasii evrei de la conducerea comunitatilor silite sa colaboreze cu nazistii la deportarea si exterminarea coreligionarilor lor. Au fost victime? Faptasi? Dar detinutii numiti Kapo in lagarele naziste? Victime? Faptasi? Sau victime-faptasi?

A pune la adapost de reflectia istorica victimele, de pilda prin amnezia promovata de patos si respect istoric, prin denuntarea presupusului iconoclasm al unor istorici, ori prin martirizarea si sanctificarea victimelor, atenteaza la dreptul la adevar.

La 70 de ani de la un "experiment" cum, potrivit lui Soljenitin, nici in Gulag n-a avut loc (merita sa se raspunda la intrebarea: de ce?), romanii au dreptul la o memorie intacta care sa nu se opreasca la poarta inchisorii de la Pitesti. Or, istoriografia romaneasca a cam batut pasul pe loc. E timpul ca, in interesul memoriei si democratiei romanesti, sa recupereze, (prin cercetare si gandire libera, la adapost de mitologii, intimidari si amenintari) ce-a pierdut fata de istoriografia occidentala. Caci lipsa unei gandiri istorice libere, diferentiate si nuantate, care sa faca inteligibile ororile trecutului, astfel incat sa genereze masuri menite sa impiedice sa se mai repete, ar afecta serios democratia romaneasca.

Petre M. Iancu


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre experiment pitesti comunism
Sursa: Deutsche Welle

Articol citit de 2665 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

intr-o societate debila

ca cea romineasca, prea putin se mai vorbeste despre asemenea atrocitati comise nu demult intr-o parte a europei, fie ea si estica; exista atita constiintza civica (ca de nationala nu poate fi vorba in romania) incit sa se analizeze cum de a fost posibil doar in romania un asemenea barbarism, si cum de au fost posibile doar in romania crimele de la revolutie si mineriade?...evolutia de astazi a acestei tzari artificiale si fortzate este urmare a acelor acte primitive savirsite de oameni salbatici si la sute de ani distanta de civilizatie; multumesc acestui domn, autor al articolului de mai sus pentru aducerea in discutie a acestui subiect dureros pentru noi cei putini, care realizam micimea lumii in care ne-am nascut

 

..........................nu este de mirare ca Paul Goma,

..niciodata nu poate accepta ceea ce este si acum Romania!
viorel ratiu cincinnati oh usa


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor