S-a mai murit o data: Drumul comun care a dus la crimele de la Sapoca si la uciderea Alexandrei

De data asta s-a intamplat in mini-vacanta si, in plus, personajele sunt foarte diferite de noi, ceilalti.

Grotescul mortilor de la spitalul de psihiatrie din Sapoca ne repugna pana in punctul in care ei, cei din sistem, isi pot construi minciuna si se pot salva, inca o data, asa cum s-au salvat si dupa uciderea Alexandrei.

O tragedie colosala, de felul celei din Colectiv, are capacitatea de a reintemeia o natiune. Producerea raului maxim, cel facut de mana omului, ne sperie si angoaseaza in prima instanta, pentru ca mai apoi sa ne infurie ca l-am lasat sa se intample. Cum am ajuns aici?, e o intrebare care scoate la iveala, asa cum s-a intamplat dupa mortile din Colectiv si din spitale si dupa moartea nemiloasa a Alexandrei, lantul de cauze pe care sigur ca le stiam, de unele ne feream, dar niciodata nu le vazusem asa, in puzzle-ul care aduce moartea.

De asta-data au murit patru bolnavi cu afectiuni psihice, internati la Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta Sapoca. Au fost ucisi, criminalul - un pacient aflat in sevraj etilic - le-a zdrobit in doar cateva secunde capetele, cu un stativ de perfuzii. A avut vreme sa loveasca 10 pacienti si sa fuga apoi pe fereastra.

Dar e prea monstruos - in sensul etimologic, ca iesit din forma, adica din ceea ce recunoastem ca familiar -, prea strain de vietile noastre, iar noi suntem prea speriati dupa ziua in care Alexandra a sunat la 112 si apoi a fost ucisa si arsa intr-o curte din Caracal.

Si, totusi, cineva trebuia sa puna intrebarea: "Cum s-a ajuns aici? ". Cine a lasat sa se adune in puzzle cauzele mici care aduc moartea?

Autoritatile au inteles ca patru pacienti - in varsta, cu afectiuni psihice - nu au murit din cauze naturale si nici in urma vreunui cataclism, singurul rau pe care il putem pune in seama unei forte transcendente, pentru a ne potoli angoasa. Cei patru au murit de mana oamenilor, acei oameni care:

* Au acceptat sa lucreze in ture fara personal suficient, fara a ridica vocea si a avertiza, mai ales dupa tragedia de la maternitatea Giulesti;

* Au coordonat sistemul si astazi ridica din umeri si apoi isi acopera urmele - ministrul Sorina Pintea anunta ca sunt 45 de posturi aprobate din 2018, la solicitarea conducerii spitalelor, care urmau sa fie scoase la concurs. Dar nu stie si de ce nu s-au ocupat aceste posturi.

De ce? Cine monitorizeaza ce se petrece in spitale, daca este personal suficient, daca sunt conduse asa cum trebuie, daca bolnavii sunt ingrijiti si in siguranta, daca dreptul la viata al oricarui pacient e mai important decat dreptul la functie al unui director sau altul?

* Au fost la putere si au infestat institutie cu institutie cu pile si impostori. Asa se face ca la un spital de psihiatrie sunt doi bolnavi intr-un pat, iar la dispozitia unui pacient in sevraj etilic, asadar cu psihoza, a fost lasat un obiect periculos.

* Au oricand pregatite minciuni care sa ii scape si care sa perpetueze sistemul de pile, nepotisme si mediocritati care ii tine in functie.

De pilda, directorul spitalului spune ca in pavilionul in care s-a intamplat tragedia au fost un medic si sapte asistenti, trei infirmiere si doi muncitori pentru supraveghere bolnavi psihici periculosi.

In schimb, sindicalistii de la Sanitas sustin ca e inadmisibil ca o asistenta, un instructor si o infirmiera sa supravegheze 70 de pacienti si ca ei au anuntat de mai multe ori autoritatile.

Noii strategi ai Vioricai Dancila au inteles ca e acolo un miez fierbinte, asa ca prim-ministrul a pus iarasi in scena un act similar cu cel post-Caracal: a trimis ministrul Sanatatii la Sapoca de indata.

Tragediile de acest fel, cele care scot la suprafata mizeriile din subteranele unui stat construit pe retele de privilegii si indatoriri, se intampla din cand in cand si atunci ele intorc pe dos o tara.

S-a intamplat asa si dupa Giulesti, si dupa Apuseni, si dupa Colectiv, si dupa Alexandra.

Dar intre ele a trecut ceva vreme, fricile s-au potolit sau le-am impachetat in sertare, ne iau pe nepregatite cand ajungem cu copilul la spital sau cand avem nevoie de ajutorul vreunei autoritati, dar nimeni nu isi poate pastra mintea sanatoasa daca s-ar lasa prada neputintei de a trai pana la capat intr-o tara in care din cand in cand se moare absurd si fara mila.

Doar ca se moare astfel tot mai des. Cei patru oameni de la Sapoca au murit prea repede dupa Alexandra, tragedia nu a apucat sa se aseze, e calda si clocoteste.

Cum am ajuns aici? Si daca vrem sa intoarcem privirea, pentru ca mortile acestea patru nu ne privesc direct, tot e momentul sa intelegem ca am ajuns la crimele de la Sapoca pe acelasi drum pe care am ajuns la uciderea Alexandrei: institutii tranzactionate, functionari care nu isi inteleg competentele si habar nu au cum sa gestioneze o criza, un regim politic condus de mediocri si netrasparent in decizii.

Asta e felul coruptiei de a ucide.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...