Somnul scolii naste monstri

Autor: Ciprian Mihali - profesor
Duminica, 28 Iulie 2019, ora 13:10
29094 citiri

Informatia marginala din tragedia de la Caracal este ca o fetita de 15 ani se intorcea de la "meditatii". Despre aceasta parte stim foarte putin. Era vorba, probabil, de un meditator cunoscut, apropiat al familiei sau recomandat de profesorii de la scoala fetitei. Ajunsese la el prin cunostinte, prin bunavointa cuiva, cine stie. Trebuie sa fi fost cineva cu totul deosebit ca sa ajunga un copil sa calatoreasca pe canicula cu autostopul. Dar alta e intrebarea tulburatoare: ce fel de "meditatii" (oribil cuvant, mai ales in acest context) facea aceasta eleva de clasa a IX-a la sfarsitul lunii iulie? Ce fel de presiune puneau pe ea scoala, familia, toti cei din jur, ce fel de mentalitate si ce fel de ambianta sociala cultiva scoala romaneasca astfel incat o fetita de 15 ani ajunge sa-si sacrifice din zilele de vacanta in conditii de insecuritate si de oboseala doar ca sa-si dovedeasca siesi, dar si celorlalti, ca este un "elev model"?

Moartea acestui copil aduna la un loc, intr-o ghem incalcit de drame, toate falimentele Romaniei postcomuniste: nu doar al politiei si al STS, nu doar al procurorilor si politicienilor, ci si al iresponsabililor care au furat banii de infrastructuri. Este deopotriva si falimentul familiei si al scolii. Cu tot respectul pentru suferinta insuportabila a parintilor, cum sa lasi o fetita de 15 ani sa faca autostopul in plina vara pe o distanta atat de lunga? Cu tot respectul pentru profesorii si educatorii romani, cum sa "meditezi" un copil obligandu-l sa faca asemenea navete periodice? Si, mai ales, ce scoala e aceea care se razbuna pe niste copii in timpul anului scolar, fortandu-i la acrobatii disperate pentru a-si salva anul? Care e misiunea scolii, intr-un asemenea context?

Oricare ar fi ea, vedem cu ochiul liber ca este o misiune ratata.

Misiunea fundamentala a scolii este sa-i smulga pe copii, pe oamenii toti, din feluritele forme ale analfabetismului. Inteleg aici prin analfabetism mai mult decat incapacitatea de a scrie, de a citi sau de a intelege un text. Mai adanc si mai larg, analfabetismul este incapacitatea primatului numit om de a discerne semne si semnificatii. Asa cum in sensul restrans un analfabet nu deosebeste un O de un M si nu stie sa citeasca succesiunea de litere OM, tot asa, intr-un sens mai larg, analfabetul nu stie sa faca deosebirile esentiale pe care se intemeiaza insasi viata: nu stie sa distinga intre siguranta si pericol, intre diferitele niveluri de risc, intre salvarea sinelui si ajutorarea celuilalt. Dupa cum, in acelasi fel, nu stie sa distinga intre termenii opozitiilor valorice pe care se cladeste sensul vietii noastre individuale si comune: un analfabet nu poate sa traseze aceeasi linie intre bine si rau pe care o traseaza comunitatea din care apartine. El nu are sensul responsabilitatii, al solidaritatii, al sacrificiului, al respectului, al onoarei, al demnitatii si al tuturor celorlalte valori care tin impreuna oamenii.

Desigur, simplific la maximum aceasta schema si o explic in cuvinte insuficiente. Dar scopul ei este de a arata ca progresul uman, datorat scolii si educatiei, consta in a invata discernamantul in toate domeniile vietii, de la simpla supravietuire pana la cele mai rafinate preocupari umane, ce tin bunaoara de stil si arta. Inaintarea in educatie ne da acces la straturi din ce in ce mai fine de intelesuri, de sens al propriei noastre existente si al existentei colective. Ea ne ajuta sa depasim stadiul brut al pulsiunilor primare si sa ne dezvoltam ca fiinte umane, sa cultivam pe deplin umanitatea din noi si sa convietuim pasnic. Nu este vorba doar de a ne distinge de animale, pentru ca la numeroase specii de mamifere exista un "spirit" al solidaritatii si sacrificiului, pe care omul analfabet nu il cunoaste, pentru ca el nu mai este animal, fara a fi devenit inca om.

Dupa ce anume recunoastem o societate civilizata? Dupa gradul de educatie, formala sau informala, pe care o asimilam. Adica dupa capacitatea pe care o au membrii unei societati de a invata discernamantul care sa le ingaduie sa deosebeasca intre bine si rau, intre cruzime si ajutorare, intre suferinta si bucurie, intre respect si umilinta, intre solidaritate si egoism. Dar si dupa disponibilitatea de a transmite generatiilor viitoare cunoasterea si sensibilitatea care sa le permita sa traiasca impreuna intr-o societate mai buna pe baza unor valori impartasite.

Sa ne intoarcem acum la societatea romaneasca. Regresul educatiei din ultimii treizeci de ani se traduce prin estomparea treptata a liniilor care trebuie sa separe Binele de Rau (ca sa rezumam toate valorile prin aceasta distinctie) . Analfabetii pe care i-a produs o scoala esuata au ajuns sa fie atat de numerosi si atat de sus-pusi incat au devenit un fals model de reusita: iata, isi spun toti acesti oameni bogati si puternici, poti sa reusesti in viata si fara scoala sau simuland scoala, cumparand diplome si furand doctorate si titluri. Iata, nu mai e nevoie ca parintii sa-si educe copiii, nu mai e nevoie ca profesorii sa-si dea viata pentru elevi, nu mai e nevoie ca elevii sa ia scoala in serios, cata vreme toata partea superioara a piramidei puterii din tara este ocupata din oameni needucati si dispretuind orice educatie. Pentru ca au reusit sa devina puternici, pot sa traseze ei acum limita dintre dreptate si nedreptate, dintre bine si rau, dintre onoare si batjocura. Iar oamenii tot mai needucati din jurul lor isi pierd si putinele repere pe care le aveau.

Numai ca aceasta pierdere de repere, iata, e criminala. As spune mai mult: ea nu poate fi decat criminala, ea sfarseste inevitabil prin a ucide oameni. Pentru ca masa critica de analfabeti care decide pentru viata noastra nu mai este capabila sa evalueze riscul sau sa anticipeze pericolul. Pentru ca nu stie, pur si simplu nu stie si nu-i pasa, adica nu vrea sa stie, de pilda, cum se marcheaza o sosea si cum se pun semnele de circulatie care salveaza sau omoara zilnic oameni. Pentru ca nu stie si nu poate sa vada venind raul, catastrofa, tragedia. Pentru ca nu stie sa asculte vocea unui copil care moare. Si pentru ca habar nu are sa gestioneze o asemenea situatie, ucigand si mai multi oameni.

Toate acestea sunt razbunarea prefacatoriei care a devenit scoala romaneasca, de la gradinite, trecand prin preuniversitarul infectat de meditatii, pana la universitarul-fabrica de diplome si masina de spalat bani pentru politicieni. Toate pot fi simulate: toate examenele pot fi falsificate, toate diplomele pot fi contrafacute, toti profesorii, directorii si rectorii se pot preface ca sunt savanti internationali. Doar ca, la capatul drumului, in gaurile acestui sistem esuat, o copila de 15 ani care vrea sa-si salveze anul scolar isi pierde viata. Si-o pierde intr-un mod atat de atroce incat violenta acestei morti ar trebui sa smulga de pe fetele schimonosite de putere toate straturile de creme si farduri care ii impiedica pe oameni sa inteleaga sensul vietii celorlalti si realitatea tragica a mortii celor nevinovati. Iar daca nu reuseste sa-i demaste drept ceea ce sunt, sa le retraga definitiv dreptul si posibilitatea de a mai decide in vreun fel pentru alte vieti decat ale lor.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#Alexandra ucisa Caracal meditatii, #scoala analfabetism, #Romania educatie , #crima