Protestele disperarii si furiei

Ce rost poate avea greva generala programata de sindicate? Pentru evitarea masurilor de austeritate, niciunul. Orice guvern ar veni acum ar trebui sa taie din salarii si pensii.

Cu siguranta ca pot fi gasite si metode mai inteligente, desigur ca procustianismul acesta simplist si disperat este cea mai proasta dintre solutii. Dar in acest moment altceva nu se mai poate pentru ca nu mai e timp. Daca FMI nu vede rapid ceva concret, iar transa a cincea de bani se blocheza, banii pierduti trebuie imprumutati de pe piata, cu dobanzi mult mai grele.

Pe de alta parte, liderii sindicali, acum extrem de vocali, au fost partasi la constuirea, caramida cu caramida, a situatiei de acum. Niciodata n-au vrut sa auda de cea mai firava masura de restructurare, au protestat doar pentru bani mai multi, un stat mai mare si mai paternalist.

Daca aceste sindicate nu ar fi fost doar ale bugetarilor, ignorand aproape total angajatii din mediul privat, poate ca ar fi reusit sa fie de mult timp mai constructivi si ar fi inteles ca in economia de piata tot ceea ce creste nesustenabil ajunge, inevitabil, la un decont exploziv.

Ma intreb apoi cati dintre functionarii care vor intrerupe lucrul de luni sunt dintre cei care muncesc din greu si cati dintre ei fac parte din straturile de grasime inutila si impovaratoare pe care le cara bugetul. Privatii suporta austeritatea, in tacere, de peste un an.

In cazul protestului profesorilor exista chiar o doza ingrozitoare de cinism. Nicio suparare din lume nu-i indreptateste pe profesori sa puna in pericol viitorul unor tineri care, fara bacalaureat, ar putea fi pusi in stituatia de pierde burse la universitati din strainatate sau examenele de admitere din tara.

Tinerii acestia nu au nicio vina, iar familiile unora dintre ei sunt, poate, la fel de lovite de masurile de austeritate. In plus, in felul acesta, dascalii isi distrug propria munca de 12 ani incoace.

N-au decat sa inghete anul scolar, sa nu incheie mediile, sa refuze participarea la orice alte examene nationale, dar distrugerea viitorului unor tineri este de neiertat si nescuzat. La fel ca refuzul unui doctor in greva de a acorda primul ajutor unui pacient aflat in stare grava.

Insa, dincolo de toate aceste considerente, greva generala are bucata ei de imensa de indreptatire. Furia cea mare nu este starnita atat de masurile de austeritate, cat de faptul ca ele lovesc in salarii si pensii, dar lasa neatinsa clientela partidelor aflate la putere, in primul rand a PD-L.

Dar si de faptul ca austeritatea este impusa si solidaritatea este ceruta de un guvern a carui incompetenta, daca nu chiar rea credinta, a contribuit la situatia grava de acum si care pana in ceasul a 12-lea nu a miscat un deget pentru a preintampina masurile foarte aspre de acum.

Mi-e imposibil sa pun sub semnul intrebarii dreptul de a intra in greva al unui medic care va pierde un sfert in salariul si asa umilitor, sau al unui pensionar cu stagiu complet care va ajunge sa primeasca pensie similara cu a unui beneficiar de pensie minima garantata in virtutea unei contributii cu mult mai mici.

Mi-e greu sa contest dreptul la greva al unui profesor debutant care va castiga mai putin decat paznicul scolii, angajat al unei firme private.

Mai mult, cred ca motive sa iasa in strada au si angajatii din sectorul privat. Cei tineri, ale caror pensii private obligatorii vor fi nationalizate prin amputarea contributiei la fondurile private lansate cu mare pompa.

Patronii, care stiu ca nu au nicio sansa sa obtina un contract cu statul daca nu se vopsesc in culorile puterii sau nu marcheaza un comision de 20-30% din valoarea contractului in pusculita de partid, ar putea protesta si ei.

Au motive iasa in strada femeile care castiga mult, nu de la buget, si care acum se trezesc acum ca va fi amputat pana si plafonul maxim al indemnizatiei pentru cresterea copilului, plafon care si pana acum le arunca sub nivelul de 85 % din veniturile pentru care au tot platit taxe si impozite mari.

Angajatii care asuda din greu pentru salarii medii si mici si constata ca, din banii platiti de ei la buget, guvernul Boc mentine pomenile, gen pensie minima si venit mimin garantat, pentru cei care nu au contribuit sau nu vor sa munceasca.

Toti acesti oameni, ca sunt bugetari sau din mediul privat, au nevoie acuta de macar un strop de speranta si de incredere ca guvernantii sunt onesti, decuplati de clientela si stiu ce trebuie facut.

Oamenii aceastia vor sa vada solidaritate si austeritate de sus in jos, pornind de la clientela partidelor, de la gineri, fii, soti, matusi si nepoate, de la sponsori de partid, de la deputati care nu concept sa plece din camere luxoase de hotel, de la senatori care nu numai ca nu-si reduc cheltuielile, ci solicita un supliment, pana la demnitari care nu-si pot transporta posteriorul decat cu Audi, Mercedes sau BMW.

Acesti oameni au nevoie sa vada respect pentru munca si pentru banul public. Vor sa vada ca nu mai exista 300 de secretari de stat cand numai 100 ar fi suficienti sau ca nu mai sunt cate doi directori pentru o institutie deconcentrata. Acesti oameni vor sa vada ca sunt ultimii, nu primii sacrificati, cad vine vorba de cheltuielile bugetului. Iar acest guvern nu le da nici speranta, nici incredere.

Din acest punct de vedere, acest protest al disperarii este pe deplin justificat.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...