Intre nenorocirea din Apuseni, deszapezirea deficitara si marile dezvaluiri penale ale acestei saptamani poate exista o legatura. Nu directa, desigur, ci una, sa-i spunem, de sistem.
Ce acuza procurorii in dosarele penale Carabulea - Carpatica si Gruia Stoica? Generic, coruptia la cel mai inalt nivel.
Gruia Stoica este acuzat de procurorii DNA ca a pus pe masa directorului CFR Marfa 3 milioane de euro, mita pentru a truca o licitatie, mai precis pentru ca GFR, compania sa, sa ia fata CFR Marfa la licitatia pentru transportarea carbunelui in beneficiul Complexului Energetic Oltenia.
Presa a tot scris despre contractele castigate de GFR in fata CFR. Cele mai importante exemple sunt cele cu Conpet - 49 de milioane de euro, Compania Nationala a Huilei - 30 milioane de euro in total, Regia Autonoma pentru Activitati Nucleare - 3 milioane de euro in total.
Cifrele oficiale arata ca veniturile celor doua companii, teoretic competitoare, au evoluat pe trenduri opuse: daca CFR Marfa nu a mai raportat profit din 2007, iar in perioada 2008-2012 a inregistrat pierderi de la 367 de milioane de euro, GFR a raportat in aceeasi perioada un profit total de aproximativ 22 milioane de euro.
Si iata ca Gruia Stoica, supranumit regele vagoanelor, a fost la un pas de a deveni proprietarul CFR Marfa in urma unei licitatii extrem de controversate care, in cele din urma, a esuat. O licitatie organizata de ministerul condus de Relu Fenechiu, de joi puscarias.
De ce a ajuns CFR Marfa in faliment? Oare agresorul nu a fost la un pas de a mai lua si ultimele resturi ale victimei sale? Sunt intrebari al caror raspuns poate ca se gaseste si in cifrele de mai sus si in cele 3 milioane de euro despre care vorbeste dosarul penal.
Cred ca acest caz este unul emblematic pentru felul in care companiile de stat ajung sa fie facute tandari de tot felul de regi si imparati din domeniile respective. Cred ca avem si explicatia pentru faptul ca firmele care castiga licitatii nu performeaza apoi, cu prejudicii majore pentru stat si populatie.
In dosarul Carabulea, procurorii acuza in principal felul in care ajung oameni in pozitii cheie, unde se ruleaza sume uriase de bani. In fruntea unei societati de asigurari, Carpatica, urma sa ajunga o persoana dorita de patron in urma unui concurs aranjat.
Si poate chiar mai grav, una dintre interceptarile din dosar, aceea a unei convorbiri intre un membru al conducerii Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF), Marian Mirzac, protectorul Carpatica, potrivit procurorilor, si sotia ministrului de Finante, Daniel Chitoiu, sugereaza mecanismul ordonantelor cu dedicatie. O ordonanta care sa introduca niste incompatibilitati pentru sefia ASF.
In virtutea ei, fostul presedinte al autoritatii, Tudor Daniel George, urma sa fie nevoit sa se retraga pentru ca in locul lui sa fie numit Dan Radu Rusanu, nasul ministrului de Finante. Ceea ce s-a si intamplat.
Victor Ponta sustine ca "Ordonanta prin care am redus numarul board-ului si am impus conditii profesionale a fost negociata si solicitata in mod expres de Comisia Europeana si mi se pare un lucru normal si corect". Nu il contrazic. Dar ma intreb, in aceste conditii, cum se explica urmatoarea convorbire intre dl. Mirzac si d-na Chitoiu:
Probabil ca ancheta DNA va explica daca exista sau nu o legatura.
Poate ca sunt cazuri singulare. Dar vazand toate disfunctionalitatile statului, care in situatii dramatice este de-a dreptul paralizat, se naste o suspiciune legitima ca sunt doar vafuri ale unui imens iceberg.
Cat timp exista licitatii castigate pe stil Gruia Stoica, cat timp in pozitii de maxima importanta in gestionarea unor sume uriase colectate de la cetateni sunt asezati nu numai oameni competenti, ci si oameni agreati pe cu totul alte criterii, cat timp exista ordonante de urgenta promovate pentru reglari de conturi, ma intreb cum sa ai servicii publice de calitate, fie ca vorbim despre operatiuni de localizare si salvare ca in Apuseni, de deszapezire, de sanatate, educatie etc?