Omul vechi lupta pentru Justitie. Omul nou cade la stapanul Dragnea care il salveaza de statul paralel

Cine e capcaunul care tocmai se infrupta din sangele si carnea democratiei romanesti? In contra cui ar trebui sa protesteze cetatenii, carora li se fura, in Parlament, statul de drept? E duelul omului nou cu cel vechi.

Daca democratia romaneasca e pe butuci, modificarea Legilor Justitiei urmand, prin anularea independentei judecatorilor, s-o puna la murat spre a o inlocui cu o dictatura parlamentara, un rol cheie in acest proces incununat de inventia "statului paralel" ii revine omului "nou".

Iata fiinta, pentru multi fabuloasa, in fapt cat se poate de reala, care devora in prezent democratia romaneasca sub ochii, in mare masura impasibili, ai responsabililor occidentali.

E omul nou. Care nu e in elementul sau doar in Est. Se lafaie, gratie lasitatii si indiferentei multora si a unei educatii deficitare, chiar si in marginea politica a meritocratiilor construite in Vest pe ruinele nazismului sau fascismului.

Ascensiunea sefului PSD, un nas de provincie, din pozitia de satrap de Tel Drum si Teleorman in lider national aparent inamovibil, desi infractor, al unei democraturi de tip asiatic-sudamerican tine, in mare masura, de istoria de succes, in Est, a acestui tip de om totalitar.

Omul nou, poveste veche

Contrar prejudecatilor curente, omul nou sau "omul recent", dupa cum l-a numit H.R.Patapievici, nu e o achizitie realmente noua, moderna sau postmoderna. Nu e o inventie pur ceausista. Ori comunista.

E o faptura totalitara, de extractie fundamentalist-religioasa. E o mutatie care sfarseste prin a-i mutila in egala masura si pe fascisti, islamisti, marxisti de toate nuantele, ca si pe unii adepti ai altor doctrine.

O serie intreaga de specialisti, intre care si Vladimir Tismaneanu, au scos in evidenta aspectul invariabil soteriologic, "salvationist" al acestui tip de personaj. "Homo sovieticus" l-au numit, reductionist, anticomunistii.

E insul care, si in postcomunism, insista, ca Liviu Dragnea, ca Ponta, Nastase si Iliescu inaintea lui, sa ne salveze. Bunaoara de mosieri. Sau de Basescu, de Macovei, de binom, occident si multinationale. In fine, de "statul paralel".

Lupta impotriva celui din urma, o inventie la fel de nebuloasa ca "inamicul public", "finanta internationala", "plutocratia" si "alogenul" ceausist, toate reconvertiri moderne ale "evreului" demonizat, are drept scop sa-l legitimeze pe prezumtivul "salvator": Liviu Dragnea.

Se stie ca si in sisteme atee precum nazismul ori comunismul, omul nou e animat de pasiuni extrase din ceea ce germanul Alfred Betz numea la postul national de radio german, Deutschlandfunk, in 2010, "elemente de nesubestimat de religie seculara in statele totalitare". Pare ca nimeni nu poate ridica pretentii durabile sa controleze puterea, daca nu controleaza si largi segmente ale subconstientului maselor.

Irationalitatea, credintele si superstitiile cotropesc aceasta zona, prin definitie greu sau deloc controlabila. Dar omul nou e priceput. El se supune. Si o face cu maxim zel. Caci la tiran atasamentul sau este total. Fata de el nu-si pune la adapost nimic. Nici chiar inconstientul.

Caderea la tiran

Contrar altor prejudecati, fanatismul acestor insi nu pare deci a tine catusi de putin, primordial, de ideologii si principii, ci, fundamental, de atasamentul fata de "Big Brother", Fratele cel mare, dupa cum, cu o geniala intuitie, l-a numit George Orwell pe tiranul totalitar, in 1984.

Partidul e vazut in acest context ca familie, clan, trib, biserica si extensie a liderului suprem, caruia i se construieste, ca lui Ceausescu, Stalin, Hitler, Mussolini, un cult al personalitatii.

Se cade prin urmare nu doar "la partid, cum cade barbatul la o femeie", vorba lui Bellu Zilber. Ci se cade mai ales la seful lui, care devine surogat de casa si masa, de nevasta, de parinti, de cuib si de caldura lui, in fine, ipostaza de mantuitor ca tatal pentru pruncul ce se crede in pericol.

Cum se recunoaste acest om nou?

Simplu nu e. Sigur, inainte de a ajunge in varf si a autoriza lansarea unor desantate laude la adresa persoanei sale, liderul maxim e aproape la fel de infam ca la timona tarii.

E la fel de gaunos, infantil, egoist, incult de regula, dar nu intotdeauna, incompetent cel mai adesea, agresiv, plin de tupeu. Dar e un tiran mic, un satrap marunt. Si, totusi, e departe de a le fi tuturor antipatic.

Organizeaza chefuri, ofera generos sanse de capatuiala ilicita, asigurandu-si astfel loialitati inavuabile.

La "petrecerile organizate (de Dragnea la Tel Drum) el era zeu acolo, e (ra) un cult al personalitatii...participau intotdeauna cei din conducerea Tel Drum, cei din conducerea hotelului Turris si cei din conducerea postului local de televiziune, pe care il sustinea Tel Drum si care, de asemenea, ii apartinea lui Liviu Dragnea....Si hotelul era al lui, condus de oamenii lui....El cununa, boteza, ii placea sa fie mereu in centrul atentiei", povesteste un fost subaltern al actualului lider al PSD, reluat de ziarul "Liber in Teleorman".

Razvratirea omului vechi

E falsa opinia potrivit careia acesti insi sunt rapid recognoscibili si eliminabili. Inainte de a-si da arama iresponsabilitatii pe fata, inainte de a fi demascati ca niste insi cruzi cu toti contemporanii si mai ales cu subalternii, lingai fata de mai mari, frustrati, certareti si incapabili sa invete, e nevoie de omul vechi sa-i dibuiasca.

Sociopati desavarsiti uneori, oamenii noi se pricep sa fie adesea mult mai simpatici decat cei vechi.

Nu sunt timorati, ci prezentabili, disciplinati si, nu arareori, calificati, pana la un punct, prin studii excelente.

Abia cand, dupa alte ispravi similare, ii sidereaza pe compatriotii de buna credinta, luand bunaoara, ce oroare, ca magistrat, apararea sinistrei ordonante 13 sau a modificarii Legilor Justitiei care vor distruge independenta magistratilor si deci statul de drept, realizezi ca te afli in fata unui astfel de tip de om nou.

Unul care a interiorizat iubirea de tiran si oroarea fata de adversarii sai intr-atat, incat e fericit sa sape libertatea, adevarul si dreptatea unde poate si cum poate.

Inutil de subliniat ca preocuparea de capetenie a omului nou e sa-si satisfaca stapanul, ascultand de cel de care-l leaga un soi de dependenta de tipul toxicomaniei sau robiei sexuale voluntare.

In consecinta, se lupta perpetuu cu vrajmasul tiranului. Care este omul vechi. Cum il recunoaste pe cel din urma? Simplu. Spre deosebire de cel nou, omul vechi e lesne identificabil. Caci el se indoieste.

Fiindca gandeste, stie ca suntem toti failibili. Prin urmare, nu intelege sa demonizeze la ordin. E nedisciplinat si, totusi, fan al legii, caci si-o asuma, insistand sa fie egala pentru toti. Adopta, ce odios pentru iacobinii de serviciu, initiative neautorizate de seful suprem. Pe care, nu mai putin odios din unghiul omului nou, nu-l identifica vreodata cu legea, cu libertatea, cu tara.

E respectuos fata de traditie si valorile celor batrani. Ca atare e solid ancorat axiologic si nu se pierde, timorat, in fata oricarei nulitati invocand progresul si progresismul.

Dispune deci de antenele necesare sa detecteze impostura, cruzimea, tirania, oricum s-ar disimula capcaunul. Iata ce-l face periculos pentru tiran.

Spre deosebire de omul nou, cel vechi nu personalizeaza orice. Ataca idei, nu oameni si nu reduce orice discutie la insi, ca sa aiba ocazia sa-l mentioneze pe tiran si sa-l proclame "izbavitor" pe dictator.

Nu va ezita, individualist cum e, sa inteleaga ca e esential sa se solidarizeze cu altii, spre a lupta eficient pentru libertatea tuturor.

Ii e greu in prezent si in Vest. Si cu atat mai mult in Romania contemporana. In care lupta sa e pe viata si pe moarte. Nu ma indoiesc, totusi, ca se va impune.

Petre M. Iancu

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...