Penitenciarele, testul de maturitate al societatii (Opinii)

Observam in ultima vreme o mare grija a televiziunilor pentru conditiile de detentie din puscariile romanesti. Imagini terifiante, marturii cutremuratoare si descoperirea cu stupefactie a numarului foarte mare de condamnari primite la CEDO de catre Romania din cauza acestei situatii.

Tema este insa, in opinia mea, profund politizata sau minata de suspiciuni de personalizare. Da, uitandu-te la campania Realitatii TV iti poti aminti ca nasul lui Rares Bogdan, ma refer la Sorin Rosca Stanescu, este "beneficiarul" conditiilor de detentie din puscariile romanesti. Nu stiu daca Antena 3 nu are si ea in gand viata grea a lui Dan Voiculescu.

Politizarea este accentuata de numarul tot mai mare de politicieni care trec pragul arestului preventiv si chiar al penitenciarelor. Bomboana pe tort a fost pusa de Elena Udrea care, dupa ce a ajuns dupa gratii, a fost plansa in toate felurile de avocatii domniei sale, inclusiv pentru conditiile de detentie, si care s-a oferit sa renoveze pe bani proprii celula in care este inchisa.

In aceste conditii cred ca e usor de inteles reticenta, daca nu chiar frustrarea, cu care multi dintre oamenii obisnuiti privesc acest subiect. Sigur ca la prima vedere are legitimitatea ei o intrebare: de ce sa dam bani pentru penitenciare unde stau oameni care au incalcat legea, unii au furat din banii publici, cand situatia scolilor, spitalelor, azilelor, orfelinatelor din Romania este atat de precara in continuare?

Dincolo de elementul emotional, dincolo de suspiciunile care insotesc aceste campanii de presa, eu cred ca tema penitenciarelor romanesti nu este nici marginala, cu atat mai putin falsa. Si Ziare.com a abordat acest subiect inca de anul trecut cand am vorbit despre situatia grava din penitenciarele romanesti cu fostul subsecretar de stat din Ministerul Justitiei, care a coordonat sistemul penitenciar din Romania, Petronel Dobrica.

Si problemele sunt in principiu trei. In primul rand conditiile insalubre de detentie, avand in vedere ca multe dintre cladiri sunt cu totul si cu totul inadecvate. De exemplu, in opinia specialistilor, penitenticarul Jilava nici macar nu mai poate fi reabilitat, ci ar trebui dezafectat cu totul.

Nu e vorba despre lux, ci despre aspecte fundamentale, cum sunt calitatea apei, umezeala, instalatii sanitare decente, incalzirea, igiena.

Apoi, vorbim despre suprapopulare si despre faptul ca personalul care lucreaza in penitenciare este excedat atat din cauza numarului insuficent, cat si din cauza conditiilor de lucru, la fel de proaste pe cat sunt cele de detentie.

Comparatia cu spitalele, scolile si azilele mi se pare una superficiala. Detinutii, indiferent ce statut social aveau inainte de incarcerare, indiferent pentru ce fapta au fost incarcerati, sunt persoane cu toate drepturile si libertatile fundamentale intacte, cu exceptia pedepsei primite.

Asadar cu exceptia privarii de libertate si a unor eventuale pedepse accesorii, oamenii ajunsi in puscarie nu sunt condamnati nici la umilinta, nici la boala, nici la murdarie, nici la foame.

Din aceste puncte de vedere, statul are fata de ei exact aceleasi obligatii pe care le are fata de toti cetatenii Romaniei. Ba, intr-un fel, situatia lor e mai delicata pentru ca, spre deosebire de cetatenii liberi, nu pot face nimic prin propriile puteri pentru a avea conditii de viata decente.

Cred ca societatea risca un pret mai mare decat cel pe care l-ar achita daca ar imbunatati conditiile de detentie. Un detinut care traieste in conditii inumane poate iesi din penitenciar si mai rau, si mai problematic pentru societate. Nu stiu daca un detinut poate iesi cu adevarat reeducat din puscarie, dar in mod cert, dupa parerea mea, el poate iesi inrait, deci si mai periculos.

Asa ca un tratament decent in penitenciare este o dovada de pragmatism.

Exista insa o categorie speciala de detinuti despre care se vorbeste foarte putin. Detinutii minori aflati nu in penitenciare, ci in centre de detentie si educative. Conditiile nu sunt cu nimic mai bune. Stau de-a valma, inghesuiti, copii de diferite varste, unii vinovati pentru infractiuni minore, mici furtisaguri, altii pentru fapte grave, de exemplu violuri. Contaminarea este foarte greu, daca nu imposibil de evitat, mai ales la aceasta varsta.

Cel mai rau este ca la iesirea din puscarie acesti copii ajung fie inapoi exact in mediul care i-a format ca infractori, fie in strada, ai numanui. Nu-i preia nimeni la usa centrului. Exista povesti tulburatoare, una relatata in interviul pentru Ziare.com de Petronel Dobrica, despre un copil eliberat:

"In ultima zi, colegii i-au donat si portiile lor de mancare si a mancat cat a putut. A fost pus in liberate. A doua zi, angajatul l-a gasit tot in fata penitenciarului. L-a rugat sa il lase sa intre sau sa ii aduca o portie de mancare. Sunt povesti frecvente si nu e de mirare ca multi minori comit o noua fapta si se intorc in centru, iar pe unii ii intalnim apoi in penitenciarele pentru adulti."

Avem asadar o mare problema sociala in zona penitenciarelor romanesti, sanctionata de organisme si instante internationale si pentru care inca nu s-a gasit leac, inclusiv pentru ca ea nu este inteleasa si asumata de societate. Si cred ca aceasta asumare da si ea masura gradului de civilizatie al unei societati.

Surpriză la o primărie din România. Doi soți candidează unul împotriva celuilalt: ”N-am crezut că poate să aibă atâta nebunie”

O situație cu totul atipică a apărut în cursa electorală pentru primăria Gogoșu din Mehedinți. Actualul primar candidează pentru un nou mandat, însă are un rival la care nu se aștepta....

Frustrarea românilor, cu privire la admiterea cu granițele terestre în Schengen. Rațiunile care ar fi fost la baza blocajului

Aproape două treimi dintre români cred că țara noastră a îndeplinit toate criteriile pentru admiterea cu granițele terestre în Schengen. Ei sunt de părere că unele state europene...