Poate fi obligat presedintele sa o revoce pe Kovesi? Deznodamantul surpriza in fata instantei de contencios Interviu

Daca presedintele ar fi obligat sa semneze decretul de revocare a unui procuror sef, s-ar putea ajunge la o situatie de ilegalitate care sa conduca la o actiune in contencios administrativ, afirma fostul consilier prezidential, conf.unv. dr. Claudiu Dinu, titularul cursului "Organizare si etica profesiilor juridice/judiciare" la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti.

Claudiu Dinu a explicat pentru Ziare.com de ce, in mod clar, presedintele are drept de optiune, poate sa respinga sau nu, sa analizeze legalitatea si chiar oportunitatea propunerii de revocare a procurorului sef al DNA.

Totodata, Claudiu Dinu a aratat in ce masura motivele invocate de ministrul Justitiei pentru revocarea dnei Kovesi sustin temeiul juridic al propunerii de revocare, adica management defectuos: "revocarea nu e un act de oportunitate, ci o sanctiune care trebuie luata in conditii strict prevazute de lege, nu prin extinderea motivelor si prin fortare."

Am vazut meciul Toader-Kovesi de la CSM, soldat cu un aviz negativ. Dvs considerati ca se justifica rezultatul?

Trebuie sa asteptam si motivarea pentru a vedea ce au avut in vedere procurorii, motivare care trebuie sa insoteasca avizul la Administratia Prezidentiala. Problema poate fi abordata intr-un plan juridic, legal si un plan politic, pentru ca, din pacate, avem si o confruntare politica pe acest subiect, desi ar fi trebuit sa existe doar planul juridic.

In planul legal, trebuie sa plecam de la ce a propus dl Toader: revocarea din functia de procuror-sef al DNA. Revocarea este o sanctiune pe care i-o aplici unui magistrat si, fiind o sanctiune, legiuitorul a foarte atent cand a prevazut cazurile in care poate fi propusa si care e procedura de urmat.

Putem face o paralela cu raspunderea disciplinara a magistratilor, care e limitata la anumite cazuri prevazute expres de Legea 303/2004 la fel ca procedura de urmat. Legiuitorul nu a vrut sa lase un arbitrariu mare, a oferit ministrului Justitiei competenta de a cere revocarea, dar numai in cazuri anume si limitativ prevazute.

Din punctul meu de vedere, orice propunere de revocare trebuie sa plece de la motive prevazute de Legea 303. Primul vizeaza neindeplinirea conditiilor de numire in functii, ultimul, la litera C, vizeaza aplicarea unor sanctiuni disciplinare, iar cazul de la litera B se refera la indeplinirea defectuoasa a unor atributii manageriale.

Juridic, ministrul Justitiei a propus revocarea pe aspecte manageriale. Care sunt acestea defineste Legea 303/2004. Deci legiuitorul a simtit nevoia sa detalieze acest caz.

Si motivele invocate de dl Toader sunt manageriale?

Din punctul meu de vedere, ele nu prea pun problema unui management institutional. Sigur, pun probleme serioase referitoare la activitatea DNA in ansamblu, la activitatea unor procurori in anumite dosare, care in niciun caz nu poate fi imputata dnei Kovesi.

Sunt si motive direct la adresa dnei Kovesi, care nu ar fi respectat anumite decizii CCR, dar si ele exclud sfera de management institutional, adica alocare de resurse, felul in care le gestionezi raportat la activitate, si intra intr-o zona in care e posibil sa fie abateri disciplinare.

Ele ar trebui anchetate de Inspectia Judiciara si, daca se confirma, sanctionate de sectia de procurori din CSM. Iar daca ar fi sanctionata disciplinar, dna Kovesi ar putea fi revocata pentru litera C care prevede sanctiunea disciplinara.

Repet, revocarea nu e un act de oportunitate, ci o sanctiune care trebuie luata in conditii strict prevazute de lege, nu prin extinderea motivelor si prin fortare. E posibil ca si avizul CSM sa fie motivat in felul acesta.

Putem spune ca dl Toader a incalcat competentele CSM?

Nu ar fi chiar o incalcare a competentei. A considerat ca o parte dintre motive s-ar incadra in definirea managementului defectuos. Este competenta ministrului sa ceara, este competenta CSM sa dea un aviz si este competenta presedintelui sa aprecieze daca procedura a fost respectata.

Ati fost consilier prezidential, deci ati avut rang de ministru. Din aceasta perspectiva, considerati admisibil ca ministrul sa introduca in motivare elemente nereale rezultate din nestiinta sau din rea credinta, de exemplu, felul in care se calculeaza procentul de achitari? Sau sa invoce in favoarea sa o sesizare, in cazul Belina, pe care CCR i-a respins-o?

Orice propunere de revocare la nivelul functiei de procuror-sef DNA este o problema serioasa, cu un impact intern si extern semnificativ, chiar daca nu este finalizata. De aceea, poate ca motivele invocate ar fi trebuit sa fie mai bine probate.

Poate o probatiune mai buna ar fi ajuns la o problema manageriala. In problema achitarilor, sigur ca ministrul sau consilierii sai ar fi trebuit stie. Dar puteau sa mearga mai departe, sa vada din cauza cui au fost pronuntate acele achitari, daca seful institutiei a avut vreo compententa in privinta acelor dosare, daca a gresit cu ceva. Nu arunci pur si simplu un numar de achitari, care sunt si in Romania si in alte state. Nu stiu sa existe vreun sistem cu achitari zero.

Sau acel calcul contabil cost/dosar. E impropriu facut.

E, totusi, singurul motiv managerial.

Da, de aceea, il si aduc in discutie. In analiza dosarelor nu poti sa faci o medie de cost contabil. Pentru ca dosarele au grade diferite de dificultate. In zona de anticoruptie, de exemplu, poti avea un dosar cu flagrant sau cu acord de recunoastere a vinovatiei, care costa foarte putin.

Si poti avea un dosar in care ai nevoie de comisie rogatorie, de expertize, de multe audieri care costa foarte mult. Deci trebuie sa te uiti daca in fiecare dosar se justifica alocarea de resurse.

Pe de alta pate, nu trebuie sa invoci masurile asiguratorii, cum a facut dna Kovesi, care doar aparent iti asigura recuperarea prejudiciului. Recuperarea nu e problema DNA, dar nu te justifici in felul acesta. DNA nu e SRL, nu calculezi ca ai cheltuit 8 lei si ai scos 10.

135 de procurori DNA s-au simtit lezati de continutul raportului dlui Toader si au cerut CSM sa le apere reputatia. Ce se va intampla cu aceasta cerere?

Intra in procedura la Inspectia Judiciara, apoi in plenul CSM. Dar faptul ca ministrul a exercitat o atributie asa cum a considerat, cu motivarea pe care a considerat-o potrivita, nu cred ca trebuie sa genereze o procedura de acest tip. E o atributie care exercitata fara temei sau gresit are ca sanctiune refuzul revocarii de catre presedinte.

Are? Sunt voci care spun ca presedintele ar fi obligat sa se conformeze propunerii ministrului. Deci nu ar avea drept sa refuze revocarea.

Discutia aceasta pleaca de la al doilea plan despre care va vorbeam, planul confruntarii politice. Din dorinta de revocare a procurorului sef DNA, s-a facut o miza de agenda publica, o miza aproape personala astfel incat s-a ajuns la incercarea de fortare a textului constitutional.

Orice act nomativ are o expunere de motive si o ratiune. In cazul procurorilor-sefi, formula este: ministrul propune, CSM avizeaza, iar presedintele numeste. Legiuitorul a vrut sa echilibreze formula de numire, sa nu dea abilitate numai Guvernului sau numai presedintelui, a introdus si CSM, care este garantul independentei Justitiei.

Este o echilibrare fireasca, pentru ca daca duci toata greutatea intr-o parte, arbitrariul e periculos. Iar pe procedura si simetrie juridica, la fel ii revocam: ministrul propune, CSM avizeaza si presedintele decide revocarea.

Nu ai cum sa spui ca ii dai presedintelui abilitatea de a refuza motivat propunerea de numire, dar la revocare presedintele sa fie obligat sa semneze actul.

Ce faci daca propunerea nu e deloc fundamentata? Daca ministrul propune pur si simplu fara niciun motiv, avizul CSM e negativ, iar presedintele sa fie obligat sa revoce? Legea trebuie sa acopere toate situatiile, deci si pe aceasta.

Pe legea in vigoare, sigur ca presedintele are optiunea sa analizeze legalitatea si oportunitatea. Decretul de revocare e un act administrativ, care trebuie sa indeplineasca doua conditii: de legalitate si de oportunitate. Si ca orice act administrativ poate fi atacat in contencios administrativ.

Daca actul nu e fundamentat de ministrul Justitiei, mai poate fi decretul legal? Ar fi un act administrativ ilegal emis de o autoritate centrala.

Deci revocatul, in cazul acesta dna Kovesi, ar putea ataca in instanta decretul de revocare?

Nu vreau sa ii dau idei. Eu spun doar atat: decretul de revocare nu este in raport cu Parlamentul, deci este un act administrativ emis de o autoritate centrala.

Daca revoca, o face printr-un decret - act administrativ. Daca repinge revocarea, ce act emite?

O scrisoare catre ministrul Justitiei. Tot un act administrativ.

Daca revocarea este respinsa, ne putem trezi cu sesizarea la CCR a unui conflict de natura constitutionala? Cu atat mai mult cu cat avem si Decizia 45 a CCR care pare a limita atributiile presedintelui in materia numirii procurorilor.

Este posibil. Cand a analizat constitutionalitatea unor texte care vizau modificarea articolelor din Legea 303 privind numirea procurorilor sefi si a conducerii ICCJ, CCR a spus ca, intr-adevar, presedintele nu are un drept de veto.

Dar a spus-o in contextul unei sesizari de neconstitutionalitate venita inainte de promulgare. Solutia vizeaza deci o propunere de modificare a legii, inca nepromulgata, referitoare la procedura de numire. Trebuie spus ca aceste considerente puse in discutie nu sunt unele decizorii, nu sunt legate de alt conflict, nu apar intr-un dispozitiv, intr-o minuta.

Ar putea fi invocata tocmai aceasta decizie recenta, pe ideea ca, daca nu are drept de vot la numire, nu are nici la revocare?

Din punctul meu de vedere, aceasta constructie nu are fundament. Daca nu se doreste ca presedintele sa aiba un drept de optiune, de analiza, atunci il scoti din lege. Dar nu poti sa justifici asa ceva punandu-l pe presedinte cu o competenta prevazuta de lege, sa numeasca sau sa revoce, in situatia de a lua doar act.

Daca presedintele are doar un rol formal, solemn, de ce mai are nevoie de o consultare obligatorie a CSM? De ce sa fie obligatoriu sa intrebe CSM ce parere are daca oricum nu ar avea cum sa ia in seama avizul?

Da, lucrurile nu se mai leaga, este greu sa fie explicate juridic. Dar pe confruntare politica, daca se doreste atat de mult revocarea dnei Kovesi, indiferent de conditii, forme si situatii, se poate ajunge la situatia in care CCR sa admita un conflict.

Dar textul aplicabil acestei revocari este cel aflat in vigoare acum, inainte de modificare. El a trecut deja in 2005 printr-un control de constitutionalitate care l-a declarat constitutional si a respins golirea de continut a unei atributii a presedintelui. CCR nu trebuie sa tina cont de aceasta analiza anterioara de constitutionalitate?

Din pacate sau din fericire, dupa cum vreti sa o luati, in ultima vreme jurisprudenta CCR a fost reevaluata. In mod normal, nu ar trebui pe legea in vigoare si pe vointa reala a legiuitorului care, in mod clar, a fost in sensul ca presedintele are drept de optiune, poate sa respinga sau nu, sa analizeze legalitatea si chiar oportunitatea propunerii.

Un lucru e cert, Decizia 45 va produce efecte pentru viitor. Adica presedintele nu va mai putea refuza decat o singura data propunerea ministrului, iar acesta capata un drept de veto pe a doua propunere, indiferent de avizul consultativ al CSM. Nu e periculos?

Daca ne desprindem de contextul actual, putem admite ce a spus si CCR, ca veto-ul presedintelui nu e in Constitutie, e in lege, deci legiuitorul poate avea optiune. E adevarat, insa, ca ministrul ar capata o putere foarte mare.

Poate mai bine ar fi sa ne ducem catre CSM, care sa capete ultimul cuvant, indiferent cine face propunerea, sau sa primeasca un aviz conform, pentru ca este garantul independentei Justitiei. CSM face toate promovarile in functie in tara asta, cu exceptia celor de la ICCJ, PICCJ, DNA si DIICOT.

Alegeri 2024. Începe depunerea candidaturilor pentru alegerile locale din 9 iunie

Partidele politice, alianţele, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi candidaţii independenţi vor putea, începând de marţi până pe 30 aprilie, ora 23.59,...

Cei mai influenți zece europarlamentari români. Cu cât sunt plătiți și care dintre ei candidează din nou FOTO

După alegerile europarlamentare din 9 iunie, România va avea în continuare treizeci și trei de reprezentanți în plenul Parlamentului European (PE), dar nu toți se remarcă prin activitatea...