Ziare.com

2018, anul in care Romania nu va conta

de Petrisor Peiu, analist
Luni, 01 Ianuarie 2018, ora 07:12

   

2018, anul in care Romania nu va conta
Petrisor Peiu
La mijlocul lui ianuarie 2018, Casa Alba va expune public un plan gigantic de peste 1000 miliarde de USD, investitii publice pentru reabilitarea si modernizarea infrastructurii de transport si energetice americane.

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Acest plan se adauga nemaivazutului zid care va acoperi granita de sud a Statelor Unite (2000 mile, peste 3 000 km), care o separa de Mexic.

Peste doua treimi din uriasele contracte de aproape 300 miliarde USD, concluzionate in timpul turneului asiatic al presedintelui Trump, se refera la investitii in infrastructura energetica americana (terminale de lichefiere a gazelor naturale si terminale portuare pentru exportul unor cantitati uriase de gaze).

America, liderul economiei mondiale, va face din 2018 anul infrastructurii. Cu o legislatie simplificata, cu o reducere istorica a poverii fiscale cu o treime, America isi re-aduna uriasele resurse tehnologice, umane si naturale pentru o adevarata reconstructie a infrastructurii nationale.

Aceast program urias, care va intari dominatia tehnologica si relevanta economiei americane, va aduce comenzi de mari valori si economiilor partenere, a democratiilor liberale, de la Uniunea Europeana la Japonia si Coreea de Sud.

Chiar daca il critica sau il minimalizeaza pe Donald Trump, toata lumea apropiata Americii va beneficia de pe urma acestui nou avant al investitiilor publice.

Uniunea Europeana incearca, nu neaparat de acum, sa intre in acest joc si sa isi dezvolte infrastructura; de fapt, proiectul politic al integrarii Estului fost comunist in Uniune este un urias proiect de investitii in infrastructura de transport (coridoarele trans-continentale), energetica (politica energetica comuna, cu creearea pietei unice), de alimentare cu apa si canalizare si chiar de infrastructura de comunicatii.

Daca moneda comuna (Euro) este simbolul financiar al unei economii care se doreste integrata, marile coridoare continentale de infrastructura sunt (vor fi) expresia fizica a unitatii spatiului politic comun. La nivel concret, palpabil, Europa va fi o realitate cand va avea functionale aceste mari coridoare.

China, uriasul asiatic, la randul ei isi construieste noua politica strategica la o scara temporala colosala, pana in 2050, dar avand in centru un proiect de infrastructura in valoare de 5 000 miliarde USD, care este, de altfel, noul drum al matasii, redenumit OBOR (one belt, one road).

Acest proiect are ca obiectiv trasarea unor coridoare de infrastructura rutiera, feroviara, portuara si energetica care sa uneasca Europa de partea estica a Chinei. In centrul acestei ambitii sta o cale ferata moderna, de mare viteza, de peste 3 000 km lungime.

Aceasta paradigma, care face din constructia/modernizarea de infrastructura politica publica principala, este cea sub semnul careia se va petrece anul 2018, in lipsa unor accidente istorice, cum ar putea fi un razboi in peninsula coreeana sau o escaladare a tensiunilor din Catalonia.

Simtind acest moment, tarile care se doresc importante in plan regional isi fundamenteaza politicile anului viitor si ale multor ani viitori in jurul unor ambitioase proiecte de infrastructura.

Liderul de necontestat al Estului Europei, Polonia a lansat un masiv program de infrastructura Nord-Sud, prin care sa lege tarmul polonez al Marii Baltice de porturile marilor sudice, Constanta (la Marea Neagra) si Salonic si Rjeka in spatiul mediteraneean.

Initiativa poloneza, denumita "Initiativa celor trei mari", sprijinita politic de americani, este centrata pe doua mari coridoare, ambele pe axa Nord-Sud: unul de gaze naturale lichefiate (care sa ofere o alternativa reala la monopolul Gazprom) si altul de transport, o autostrada Via Carpatica, care sa uneasca nordul Poloniei de Marea Neagra romaneasca si de Adriatica greceasca, trecand prin Slovacia, Ungaria si Bulgaria. Coridorul de gaze lichefiate va deveni realitate in 2018, prin finalizarea celor doua terminale extreme, din Polonia si Croatia.

Ungaria, verisoara catolica mai mica si mai guraliva a impunatoarei Polonii contemporane, are ambitii la fel de mari in plan regional: o noua centrala atomo-electrica la Paks, care sa ii asigure rolul de cel mai mare exportator de electricitate regional, o noua conducta sudica de transport al gazelor rusesti, o noua ruta pentru aducerea spre petrochimia MOL-ului a gazelor recent descoperite la Marea Neagra (conducta BRU, fosta BRUA, de unde a exclus Austria), o linie de cale ferata de mare viteza Budapesta-Belgrad.

Ambitiile maghiare de a deveni hub-ul central al Estului european mijlociu sunt hranite cu trei mari obiective politice:

  • Incolonarea tarilor din Balcanii de Vest (in primul rand a Serbiei) la carul triumfal al liderului regional, Orban Viktor, locomotiva integrarii europene a acestor state;
  • Utilizarea geopolitica a resurselor financiare chinezesti (calea ferata Budapesta-Belgrad, 2 miliarde USD) si a celor tehnologice rusesti (centrala atomica Paks 2);
  • Izolarea Romaniei de infrastructura strategica energetica dirijata de la Budapesta.

Bulgaria cea mica, codasa si saraca are pana si ea un important proiect de infrastructura: valorizarea litoralului sau de la Marea Neagra printr-o sosea de coasta care sa lege acest litoral de Constanta, adica racordarea Varnei si Burgasului la un spatiu economic imens, cu infrastructura de transport satisfacatoare.

Pe scurt, Bulgaria are doua porturi cu infrastructura excelenta, modernizata, dar care deservesc un teritoriu sarac si nedezvoltat; autostrada spre Constanta va lega aceste porturi de marile coridoare europene de cale ferata si autostrazi, in conditiile unei intarzieri istorice ale modernizarii infrastructurii portuare a Constantei.

In contratimp cu lumea contemporana, Romania pare insensibila la ofensiva infrastructurii de la nivel global. Pentru noi, obiectivul numarul 1 ramane de natura politica: schimbarea administratiei de stat si a companiilor nationale cu soldatii Partidului, cresterea salarizarii retelei politice de administratori si renuntarea laorice ambitie de infrastructura mare.

Anul 2017 a reprezentat anul in care prioritara a fost dublarea salariilor parlamentarilor, ministrilor, primarilor si presedintilor consiliilor judetene si a secondantilor acestora, toti incolonati la Partid.

Pentru a mari aceste salarii s-au redus cheltuielile cu investitiile statului la cel mai redus nivel de dupa aderarea la Uniunea Europeana: din cele 40 miliarde prevazute in bugetul de stat, s-a cheltuit doar jumatate.

Anul 2018 vine cu alte restrangeri de cheltuieli pentru investitii; de data aceasta, Romania va fi sacrificata pentru marirea salariilor sosonarilor de Partid, care acum poarta numele european de administratie publica.

Cu rare exceptii, cresterile de salarii vor recompensa pe cei numiti directori si directorasi in diverse ministere, agentii si directii judetene, de altminteri responsabili de halul in care arata tara astazi, dupa 28 de ani de la revolutie.

Dar chiar daca ar avea bani, bugetul Romaniei nu ar putea sa finanteze mari proiecte de infrastructura, pentru ca acestea nu exista: ambitiile noastre sunt modeste si se rezuma la terminarea unui mic gazoduct de 60 km care sa lege Ungheniul de Chisinau sau la cumpararea unuia si mai mic (Iasi-Ungheni, pe care tot noi l-am construit, de altfel), caci conducta BRUA cu care ne tot impaunam nu este proiectul Romaniei si este toata destinta hranirii visului de marire al lui Orban Viktor.

Cam asta este nivelul ambitiilor "liderului regional" Romania: sa finanteze cuminte regimul Dodon-Plahotniuc, fara a pune vreo conditie si sa bifeze neputincios proiectele altora, de la cele ale Bruxelles-ului la cele ale Varsoviei sau Budapestei.

Suntem o economie care, desi are jumatate din lungimea autostrazilor Ungariei si trenul care uneste primele doua orase (Bucuresti si Cluj) este cu o treime mai lent decat acum 30 de ani, ne laudam cu cresterea cu 123% a ponderii agriculturii in PIB in ultimii 10 ani, ani de Uniune Europeana!

Lipsa de viziune si de proiect a liderilor romani ne condamna la periferie, caci desi semnalizam dreapta, spre nucleul dur, noi ne ducem spre stanga, spre trecutul de inspiratie asiatica.

Pai daca noi in loc de cai ferate, porturi si autostrazi aruncam banii pe recompensarea oastei lui Tudose si a Gabrielei Firea, normal ca vom avea ca rezultat falimentarea firmelor de infrastructura si cresterea ponderii agriculturii primare; sub aceste auspicii, mi se pare normal ca am ajuns primii din Europa la productia de porumb si ultimii la densitatea autostrazilor sau la viteza medie pe calea ferata.

In acest conditii, La Multi Ani! devine o urare cam prea optimista in anii centenarului...

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre analiza strategica Romania
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 17954 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
18 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Nu doar astia au devenit slugi la comunisti

Si Belarusul vrea sa se imprumute de la chinezi. S-a lansat fondul asiatic de investitii in infrastructura. Tot acolo vor fi create si depozite militare rusesti, sa garanteze imprumuturile si investitiile...

 

 

electrificarea dupa 89...?

ce tot vorbesti acolo?ce electrificare s a facut dupa 89?pe ce lume esti?

 

 

Dezastru...

Domnule, problemele Romaniei sint cu mult mai mari fata de cele descrise de dvs. In Romania nu are cine, si cum (sistemul organizational nu o permite) sa aiba o viziune majora, in nici un domeniu. Nu stie nimeni unde se vrea sa se ajunga cu sistemul sanitar, cu cel de cultura, etc. In mod normal, Romania ar trebui resetata, nu de la zero, dar cam de la 30%. Am fost la Herculane: statiuneaa este distrusa arhitectonic in proportie de 80%. Este vorba mai ales de vechile stabilimente care ar fi trebuit sa fie monumente istorice. La fel si la Constanta: cazinoul, casa cu lei, strazi intregi in zona centrului istoric. In schimb, la Viena, se reabilitau fatadele blocurilor de pe un intreg bulevard. S.a.m.d.... Unde te duci, intr-o tara civilizata, monumentele istorice sint intretinute in permanenta. Iar aceste lucruri trebuie facute in primul rind la nivel de tara, si mai apoi de entitate locala. Distrugere peste tot, fara sansa de a mai salva mare parte din aceste monumente arhitectonice.
Au vrut sa faca un nou cod fiscal.. Pe linga faptul ca acesta a fost facut de diletanti, si, practic, face schimbari mai mult in rau, nici nu a fost gindit in context cu celelalte viziuni despre care vorbiti, asa cum ar fi fost normal. Si nu e vorba numai de psdalde, ci de toti. Nu au programe, nu au viziuni... Si daca ar avea, probabil ca tot nu s-ar implini...

 

 

Prima   1   2   Ultima
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor