Inedit, un politist local isi face datoria. Atitudinea lui poate salva o tara?

Conform Oxford Dictionaries, cuvantul anului 2018 este "toxic". Nimic mai potrivit pentru atmosfera otravita de coruptie si minciuna care s-a asezat ca o pacla peste lume, dar unii oameni au acest talent de a aduce speranta, atunci cand pare a nu mai fi niciuna.

Intr-o parcare publica din centrul Bucurestiului, o doamna in jurul varstei de 40 de ani, inainte sa urce la volan si sa plece, arunca tigara fumata pe jumatate pe jos. Un gest banal in orasul nostru, unde tigarile si cojile de seminte par a fi rodul asfaltului peticit.

Un politist local care statea langa masina sa parcata in paralel cu automobilul doamnei observa scena si se apropie.

"Va rog frumos sa coborati si sa va ridicati tigara aruncata pe jos", i se adreseaza acesta surprinzator de politicos femeii care se urcase la volan si dorea sa plece.

Doamna, socata, face un semn cu mana a lehamite si porneste motorul.

Politistul face doi pasi in spate si se aseaza in spatele masinii, spunandu-i la fel de politicos, dar ferm, ca daca nu se da jos sa-si ridice tigara o amendeaza.

Femeia, inca uimita, se conformeaza. Coboara si ridica chistocul fumegand de pe asfalt.

Am urmarit scena cu uimirea unuia picat din cer.

In jumatate de secol de locuit in Bucuresti, a fost pentru prima data cand am vazut un politist care afisa o politete naturala, fara a avea acea privire tampa si fara a face acel efort chinuitor prin care incearca sa-si ascunda badarania, un politist care reuseste sa se impuna in mod profesionist, fara nervi, aroganta sau parlamentari inutile, in fata unui cetatean care a gresit.

Am fost atat de socat incat m-am dus la el si l-am felicitat. Am simtit nevoia sa fac acest gest, sa-l incurajez cumva. Aveam senzatia ca daca nimeni nu-i va remarca normalitatea prin care si-a facut meseria, aceasta se va pierde in mizeria si superficialitatea care ne inconjoara.

Politistul local statea langa masina, fara sa se sprijine de ea, fara sa caste, fara sa se scarpine si urmarea cu atentie manevrele de plecare ale doamnei cu chistocul.

A ridicat din sprancene cand m-am apropiat, dar nu s-a miscat, cu picioarele desfacute, cu manile sprijinite de centura pregatit sa primeasca eventuale apostrafari. Am avut senzatia ca se astepta sa fiu de partea doamnei.

Cand a inteles felicitarile, a zambit scurt, regulamentar si a spus fara a-si putea ascunde uimirea ca gestul sau a fost remarcat: "Mi-am facut datoria!"

In Romania, aruncatul chistoacelor pe jos e atat de de raspandit incat, rareori, cineva mai ia atitudine, cu atat mai putin un reprezentant al fortelor de ordine - Foto Hepta.ro

Un zambet in care am descoperit inteligenta si empatie, ceva atat de rar in Romania de azi.

Era ora trei dupa-amiaza intr-un oras cu un trafic ca-n Bangkok, conform ultimului clasament global, un oras in care administratia a depus armele fara a avea nicio solutie, asteptand alegerile ca pe-o izbavire.

Faptul ca, intamplator, am dat peste un angajat al statului care si-a facut datoria m-a facut sa ma gandesc ca poate mai exista o urma de speranta. M-a facut sa sper ca aceasta perioada neagra in care lasitatea si hotia si-au dat mana si au prins o intreaga natiune in capcana ar putea sa se sfarseasca.

Iarna trecuta ma aflam in Elvetia. Am parcat masina in fata unui magazin, iar sotia mea a intrat sa ia doua cafele, sa le bem pe drum. Era frig si n-am oprit motorul, gandindu-ma ca nu dureaza mult, dar m-am inselat. Din perspectiva politiei elvetiene a durat prea mult.

La nici doua minute, langa automobilul meu si-au facut aparitia doi politisti. Mi-au facut semn sa las geamul jos. M-am executat, iar unul dintre ei mi-a spus intr-o engleza perfecta ca elevetienii sunt foarte grijulii cu mediul inconjurator, iar in Elvetia nu poti sa stai in masina cu motorul pornit.

Mi-am cerut scuze si am scos imediat cheia din contact. Nu m-au amendat, desi ar fi putut s-o faca.

A fost pentru prima data cand mi s-a intamplat sa descopar un politist roman care s-a comportat cu calmul, fermitatea si profesionalismul unuia din Elvetia cand a venit vorba de lucrurile mici, cum ar fi statul in masina cu motorul pornit, aruncatul de chistoace pe jos sau scuipatul cojilor de seminte.

Stiu ca scena la care, intamplator, am fost martor, e ca o barca dintr-o foaie de caiet aruncata in valtoarea unui rau de munte. Stiu ca pentru multi concetateni, totul pare pierdut, mai ales atunci cand reprezentanti ai PSD spun despre Europa ca e o "c...a satanista", promovand un astfel de mesaj dement pe retelele de socializare, dar prefer sa ma agat cu disperare de acest episod si sa sper.

Daca intr-o institutie publica aflata in subordinea unui partid putred de coruptie, a unei administratii neputincioase si falimentare, a reusit sa reziste un asemenea om, vreau sa cred ca nu e chiar totul pierdut.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...