Omul caruia nu-i scapa niciun criminal, despre Bucurestiul insangerat si realitatea care nu e film politist Interviu

Bucurestiul este singurul oras european in care toti criminalii care au ucis din 2011 incoace au fost prinsi, iar numarul autorilor ramasi necunoscuti din perioada anterioara scade continuu. Si acest lucru datorita echipei de la Omoruri, construita si condusa de un politist cu har - comisarul-sef Radu Gavris.

Intalnirea cu Radu Gavris rezerva doua mari surprize. In locul unui om sever, foarte sobru, rece, la care poate te astepti, te intampina un om foarte cald si prietenos, tot timpul zambitor si relaxat. Iar apoi uimeste modestia acestui om tanar si atat de performant.

Ceea ce el nu vrea sa recunoasca e deja la nivel de legenda in Politia Capitalei: cand e foarte greu, cand e foarte delicat, cand arde, uneori la propriu, si presa a luat foc, este chemata echipa Gavris, chiar daca nu e vorba despre un omor.

Asa a ajuns sa ancheteze moartea lui Bogdan Gigina, deci implicit pe ministrul in functie, incendiile de la Giulesti si Colectiv, politistul pedofil, cazul Burnei. Si pana acum, niciun anchetat de echipa Gavris nu a fost achitat.

Profesionalismul are insa pretul lui. Pentru temeinicia din cazul Gigina a primit pe cap 3 controale, chiar in timp ce tot serviciul gafaia sub presiunea dosarului Colectiv. Pentru ca s-a opus public mutilarii Codului de Procedura Penala, ministrul Carmen Dan i-a cerut demisia, ceea ce a starnit in Politie un val de revolta comparabil doar cu o scadere de salarii. Cum sa il alungi pe Messi pentru ca refuza sa ii dezumfli mingea?

Ziare.com va face cunostinta cu Radu Gavris.

Am intrat cu frica in biroul dvs. Vin la omul care are zero criminali neprinsi de multi ani incoace, dintr-o privire va sti de cate ori am parcat neregulamentar si imi va citi pana la ultima intrebare din minte. De cand ii prindeti pe toti?

Sa nu exageram. Dosare cu autor necunoscut (AN) mai exista din perioada 1994-2011, dar din 2011 pe omoruri nu mai avem. Si se implinesc trei ani de cand nu mai avem nici tentative cu autor necunoscut.

Care-s cele mai grele cazuri?

Cel mai greu de probat sunt cele stradale. Doi oameni care nu se cunosc se lovesc sau se injunghie dintr-un motiv de multe ori bizar, sa zicem locul de parcare sau o sicanare in trafic si nu ai niciun martor. O crima intamplatoare fara un mobil, fara niciun motiv logic.

Bucurestiul este un oras periculos?

Intr-un an, la Bucuresti sunt cam 30 de omoruri si 70 de tentative. Adica suntem undeva la media europeana a omorurilor comise in capitale, chiar putin sub ea.

Interesant este ca in anii 90-91 aveam cam 70 de omoruri si 30 de tentative. Cea mai probabila explicatie pentru inversarea cifrelor este imbunatatirea sistemului de acordare a primului ajutor.

Exista un sezon mai "predispus" la crima?

Da. Lunile de toamna, in special noiembrie. Nu avem o explicatie pentru asta, dar statistic cele mai grele cazuri, Passaris, Jean Pierre Francois Sgueglia, Proca Vitalie, atentatele cu grenada de la Jean Monet, au fost in noiembrie. Incercam sa nu ne luam concedii in noiembrie.

Sub numarul acesta nu se ascunde o realitate cu mult mai rea, adica omoruri nedeclarate ca atare si disimulate in accidente sau sinucideri?

In orice domeniu poate exista o cifra neagra. Dar ca sa prevenim asta noi verificam toate mortile suspecte, adica aproape toate decesele din Bucuresti in care medicul chemat sa elibereze certificatul constatator al decesului are suspiciuni.

Fie ca e vorba de o persoana tanara sau o persoana care are o moarte violenta, de exemplu electrocutie, sinucidere, cadere acccidentala, inec. Suspect poate fi ca e deranj in casa, ca vecinii au auzit zgomote, cadavrul prezinta leziuni care nu se justifica.

Dar sunt destul de putine omoruri disimulate, pentru ca in general faptele sunt spontane, iar disimularea presupune premeditarea.

Ce tip de omoruri predomina in Bucuresti?

70% dintre omoruri si tentative sunt comise intre persoane care se cunosc, soti, iubiti, prieteni, colegi, vecini. 60% pe fondul bauturii, mai rar droguri. Sunt apogeul unor stari conflictuale mai vechi. Am avut recent un schimb de experienta cu colegii din Berlin si am vazut ca si acolo lucrurile stau cam la fel.

Am avut o tentativa de omor in care doi vecini s-au injughiat pentru ca unul schimbase de doua ori becul pe platforma comuna si celalalt niciodata.

Pe locul al doilea sunt crimele comise pentru furt. Rar avem crime la comanda, precum Proca Vitalie.

Pe holul Serviciului Omoruri, comisarul-sef Gavris a expus planse din vechi dosare. Acestea sunt fotografii din dosarul unui acccident de circulatie din 25 noiembrie 1962

Criminali in serie ati avut?

Ultimul a fost in 2011-2012 Fodor Stefan, zis Zambila, persoana fara adapost care a ucis alte doua persoane tot fara adapost fara un motiv clar. Criminalii in serie sunt cei care comit omoruri fara un motiv, pentru a satisface o placere, in principal sexuala, si nu se pot opri.

Presupun ca majoritatea criminalilor sunt barbati.

Da. Dar cand ajung la fapta, femeile depasesc agresivitatea barbatilor. Fiind mai putin puternice decat un barbat, atunci cand au aceasta pornire lovesc cu tot ce au, pana cand victima nu mai misca.

Am avut o doamna care si-a omorat partenerul de viata: i-a sfaramat capul cu o gantera, l-a injughiat de vreo 30 de ori in piept, l-a taiat pe abdomen, i-a scos toate organele si le-a imprastiat in casa si, ca sa ajungem la mobilul omorului, i-a retezat organele sexuale.

Dar ce-i facuse nefericitul?

Niste discutii de cuplu mai de la marginea societatii. Dar nu vreau sa detaliez pentru ca femeia e in viata, a fost condamnata la peste 20 de ani. Americanii denumesc acest fenomen "over kill", provocat de teama ca nu cumva partenerul sa isi revina si sa riposteze. Sub 20 de lovituri de cutit, arma favorita a romanilor, nu am vazut in astfel de situatii.

Cutitul e arma favorita?

Da. Nu se prea comit fapte cu arme de foc in Romania. Daca apare un omor comis cu arma de foc, probabil ca autorul e strain. Proca - cetatean moldovean, Jan Pierre Francoise - italian rezident in Elvetia, Passaris - grec.

In 2000 ati terminat Academia de Politie si ati venit direct aici la Omoruri. Ati lucrat cu Dan Antonescu. In 2007, la numai 30 de ani, ati devenit, prin concurs, seful Serviciului Omoruri si din 2011 nu mai aveti AN-uri. Care-i secretul "Gavris"?

Nu exista cazuri rezolvate de Gavris sau doar de Omoruri, numai in filmele americane doi politisti rezolva totul. Daca nu stii sa colaborezi si daca fiecare nu isi face treaba foarte bine, nu are cum sa mearga.

Daca o masina functioneaza bine nu e datorita caroseriei, ambreiajului sau motorului. E vorba de ansamblu. Iar intr-un caz de omor sunt implicate minumum 4 structuri: procurorul criminalist care conduce ancheta, ofiterii de politie judiciara de la Omoruri, criminalistii si medicul legist.

Care e diferenta dintre judiciaristi si criminalisti?

Criminalistii sunt politia stiintifica. Ei ridica urmele, prelucreaza probele in laborator. Ofiterii de politie judiciara, in coordonarea procurorului, desfasoara restul activitatilor: investigatii, audieri si coroboreaza datele. Lucram impreuna, mai ales in cercetarea la fata locului.

Cum, concret?

Ei ridica probe, noi trebuie sa ne dam seama si ce s-a intamplat, ce a facut autorul, ce anume cautam. Ce a disparut din casa, cu ce a lovit...

Dar pe langa cele 4 componente minime poti avea nevoie de pirotehnisti, de analiza informatiilor, de caini de urma.

Ati lucrat, lucrati si cu SRI?

Pana la decizia CCR am avut sprijin tehnic de la SRI. De atunci nu mai avem.

Important e sa reactionezi foarte repede. Daca in primele 24-48 de ore nu desfasori principalele activitati, pierzi 70% din probatoriu. Si de obicei faptele sunt sesizate seara sau noaptea cand revine lumea de la serviciu.

Fara limba de lemn, este esential ca toate componentele implicate intr-o ancheta sa comunice intre ele. Degeaba colegul meu de politie judiciara afla ca un om si-a auzit vecinul amenintand ca isi va injughia sotia, daca nu le comunica informatia celor de la fata locului care sa caute cutitul, care la randul lor sa le comunice celor care fac investigatii in spatiile adiacente unde putea fi aruncat cutitul.

Deci secretul e ca ati creat echipa?

Echipa exista si inainte. Dar in ultimul timp poate ca performantele s-au marit. Sa stiti insa ca mai peste tot in Europa procentajul de indentificare este intre 80% si 90%.

Cand ai o crima cu autor cunoscut care recunoaste, mai ai si doi martori, nu trebuie sa fii un mare politist ca sa rezolvi cazul. Greu e un dosar AN. Cam 30% sunt in aceasta categorie.

In 24 de ani s-au adunat 90 de dosare cu autor necunoscut, nu sunt multe. Inca lucram la ele si am avut si rezultate. Dar sunt greu de instrumentat dupa atatia ani. Sunt lucruri pe care daca le-am face cu tehnologia, dotarile si "mintea" de acum, dosarele ar avea sanse mai mari.

Una e sa faci ceva de la zero, alta e sa repari ceva. Am avut dosare din '97-'98 solutionate, cu autori condamnati.

Si cum faceti? Le luati la rasfoit din timp in timp? Sau apare ceva si va aduceti aminte de o legatura din alt dosar?

Cei cu experienta le cam stim pe toate. Si eu insist ca noii veniti sa citeasca dosarele AN.

Cat sunteti de dependenti de tehnica? Ati mai putea face ancheta ca pe vremea lui Sherlock Holmes?

Da, dar cu rezultatele de pe vremea aceea, cand ramaneau o multime de criminali neindentificati. Dar nici nu e nevoie sa mergem atat de departe. In 93-94, din probele de sange nu faceai ADN, faceai serologie. Afli ca autorul are grupa B3 la fel mostra de sange si ca jumatate din cartier. Cu negru de fum se relevau 20-30 de amprente. Acum se pot ridica sute, poate chiar spre mie.

Si aveti baze de date computerizate in care sa le comparati rapid?

Da. AFIS. Si exista si pe ADN.

ADN-ul e proba infailibila care descurca orice caz, atunci cand exista?

Daca este ridicat corect, de unde trebuie, transportat corect, prelucrat corect fara risc de contaminare. Daca se indeplinesc conditiile, este o proba esentiala, ca ADN-ul ridicat de pe arma in cazul Proca Vitalie.

Dar niciodata nu ai o singura proba, ci un ansamblu care se explica reciproc si trebuie sa se potriveasca. Nici nu ai cum sa strangi doar o proba, e chiar greu sa ai doar o proba. De la fata locului ai un ansamblu de probe care iti da un scenariu. Un scaun rasturnat, pozitia victimei, leziunile. Constuiesti un film pe baza mai multor elemente.

Am avut autori care nu au recunoscut absolut nimic, dar cand ai toate aceste elemente, dintre care unele devin probe stiintifice, e greu de gasit alta explicatie.

Si cum reusiti sa le infrangeti rezistenta fata in fata? Cum decurge confruntarea cu un suspect?

V-ati uitat la multe filme (rade- n.red). Difera foarte mult, de la gradul de intelect si educatie. Sunt oameni care nici nu se pot exprima coerent.

Le urmariti reactiile, ii "cititi"?

Sunt elemente importante mimica si gestica. La fel minciunile pe care le spun. Omul uita repede minciuna. Il intrebam de mai multe ori si de obicei se incurca in propriile minciuni. Am avut recent doi tineri care nu au putut sa se potriveasca intre ei intr-o povestire care acoperea 10 minute din viata lor.

Simtiti minciuna?

Am multi colegi care se si amuza deja de incercarile de a gasi o explicatie oricat de ilogica. De curand am avut un barbat care a venit cu vreo 7 versiuni. Dar ce spunea nu se potrivea cu ce gasisem noi in casa. Era un omor comis undeva in Sectorul 5 si tot schimba autorii. Mai avea putin si acuza toata strada. Pana la urma, a recunoscut fapta.

Ce simtiti fata de criminalii pe care ii anchetati?

Nu ai voie sa fii incrancenat. Trebuie sa dialoghezi cu ei.

Mila?

Cand ai in fata o femeie care a fost batuta 20 de ani si la ultima bataie a luat cutitul si l-a infipt in barbat, ce sa simti?

Si totusi o trimiteti in judecata.

Nu neaparat. Poate fi si o legitima aparare.

V-a socat vreun caz anume?

Socat, nu. Dar foarte grele ca impact emotional au fost cele doua mari incendii de la maternitatea Giulesti si Colectiv. Au fost cazuri provocate de cele doua mari principii care uneori ne guverneaza activitatea: "merge si asa", "nu mi se intampla tocmai mie".

Victimele le cunoastem, copii si tineri nevinovati. Dar ma uitam si la cei responsabili, de fapt, niste oameni carora li se intamplase nenorocirea celor doua principii.

Dar ce ati cautat acolo, au fost suspiciuni de omor?

Fiind infractiuni foarte grave, noi am fost delegati.

Deci cand e mai greu, indiferent de fapta, e chemata echipa Gavris.

Nu vreau sa ma laud eu. E chemata echipa de la Omoruri care e minunata. Da, suntem chemati la multe cazuri grave.

Cati membri are echipa?

21 de ofiteri care lucreaza pe omoruri si alti 21 care se ocupa de mortile suspecte, care sunt cu sutele. Acum avem in lucru cam 1.700 de morti suspecte. Cu tot cu mine si o secretara, suntem 44.

Ati fost si in cazul politistului pedofil. De ce l-ati prins atat de greu? Prima actiune a fost in 2012.

In 2012 a mai fost o agresiune in lift asupra unor copii, dar atunci nu am primit nicio informatie privind identitatea lui, nu exista nicio baza de date. Dar nu as vrea sa discut prea multe despre un caz care e in lucru inca.

Ati fost criticati pentru lentoare.

Noi am luat cazul sambata dimineata si duminica dupa-amiaza stiam cine e autorul.

Mi-ati spus mai devreme ca m-am uitat la filme politiste. Dvs va uitati?

Cand eram tanar, ma uitam. Acum nu prea ma uit si in niciun caz pentru intriga politista.

Pentru ca va prindeti din prima cine e criminalul si va plictisiti?

Nu e asta. Dar la noi cercetarea la fata locului dureaza 5-6 zile, in filme dureaza 2 minute. Vine cel de la "Homicide", ceea ce noi traducem criminalist, dar e de fapt politist de la Omoruri, scoate din buzunar manusa obligatoriu albastra, care nu e sterila, nici macar nu o baga pe mana si apuca cu ea nu stiu ce obiect pe care stie el ca e urma autorului.

As vrea sa-l cunosc si eu!

Cum se face corect?

Pentru fiecare proba, pentru fiecare fir de par, se foloseste o manusa sterila noua, pe care sigur ca nu o scoti din buzunar unde ai celule epiteliale cu care ai contaminat-o. Se consuma multe materiale si mult timp.

Au fost cazuri in care autorul a fost prins, retinut si arestat, iar cercetarea la fata locului nu era gata. Cel mai greu lucru la fata locului e cand autorul a comis fapte ilogice si ai un element care nu se potriveste cu nimic. Nu intelegi, incerci scenarii, dar nu se leaga.

Prin 2003, un pastor american a fost omorat de trei tineri dintre care unul a incercat sa-i injecteze in vena aer ca sa-i provoace un atac de cord, ca asa vazuse el intr-un film.

Noi am gasit un om omorat cu bata, Dumnezeu sa-l ierte!, si o seringa cu ac indoit, cu urme de sange pe el. Ne-am gandit la orice altceva decat aerul pe care a vrut sa i-l bage in vena dupa ce l-au lovit cu bata. Total ilogic. Daca i-ai dat cu bata in cap, ce sa maschezi cu aerul? Am pierdut timpul.

Sau Proca Vitalie care a confundat victima. A omorat intai un cetatean care parca masina si pe care il confundase cu tinta lui reala, Puiu Mironescu. Mult timp n-am inteles de ce a fost impuscat omul acela. Din greseala!

Se intampla ca "nasul", instinctul sa duca in alta directie decat probele?

Da si de aceea e bine sa fii temperat. In 2003-2004, intr-un parc a fost impuscat un om, politistii vad un individ care o ia la fuga, se iau dupa el convinsi ca e autorul. De fapt, omul isi facuse nevoile intr-un tufis si a fugit de frica sa nu fie amendat pentru asta. Omul ne-a explicat, ne-a condus si la locul comiterii contraventiei. Dosarul acesta a ramas insa cu autor necunoscut.

V-ati inselat vreodata?

Eu m-am inselat de multe ori. Dar vedeti, ideea e ca nu exista caz rezolvat de un singur politist sau un singur serviciu. Suntem multi. Prin rotatie ne inselam, important e ca in final sa tragem impreuna o concluzie corecta. Discutam liber in sala de sedinte. Iar in cazurile mari, grele, lucram tot serviciul.

Cate achitari au fost pronuntate in dosare instrumentate de dvs?

Un barbat trimis in judecata pentru doua fapte a fost achitat pentru una si condamnat pentru cealalta la 30 de ani de inchisoare. Atat.

Dar e vreun caz care va bantuie pentru ca nu i-ati dat de cap?

Despre cele nesolutionate nu vreau sa vorbesc prea mult, pentru ca sunt dosare deschise inca. Sunt cateva cu care nu sunt impacat. Dar din fericire am reusit sa rezolvam vreo 7-8 AN-uri vechi, adica din 97-98. Nu spunem ca sa pacalim statistica ca un caz din 2016 rezolvat in 2017 e caz vechi.

Dar e un caz de care va amintiti?

Unul dintre primele cazuri mari la care am lucrat au fost atentatele cu grenada ale lui Dragos Ciupercescu. A fost un caz de terorism inainte de a exista DIICOT. Ne-a luat din noiembrie pana in martie, destul de mult. Nu prea aveam mijloace stiintifice, suspectii erau foarte multi. De-abia cand a facut prima greseala...

Care?

Nu v-o pot spune (rade - n.red.). Sunt chestiuni tehnice.

Toti fac pana la urma o prima greseala?

Da.

Deci nu exista crima perfecta?

Ba da. Va dau un exemplu real, o tentativa. Un cetatean se duce la o petrecere unde bea, pleaca de acolo, nu mai stie unde, mai bea, se cearta cu nu stie cine, este injughiat si se trezeste dupa operatie, la spital, unde fusese lasat de nu se stie cine. Nu-si aminteste nimic, nu ai martori, nu ai nimic.

Sau o crima pe o strada fara camere, fara martori, intre doi straini. Din fericire nu am mai avut asa ceva din 2011.

Cum a fost la Colectiv? Nu vreau sa sune ca intrebarile acelea stupide, dar as vrea sa vad cumva prin ochiul politistului antrenat care a vazut multe orori in cariera.

Am fost primii intrati acolo dupa pompieri. Greu. Multi decedati, multa lume socata. Am intrat intr-o camera neagra imensa, in care nu exista lumina, scosesera cadavrele. A fost greu. I-am chemat pe toti de acasa.

Ati avut vreo clipa alta suspiciune, alta pista decat acccidentul? Au fost multe scenarii in presa.

Stiu ca au fost, inteleg ca inca sunt. Daca mergi cu idee preconceputa, risti sa gresesti. La fata locului nu intelegeai nimic. Dar fusesera camere montate de trupa ca sa-si filmeze concertul, au fost inregistrari cu telefoanele mobile, cu tabletele si de-abia ele ne-au lamurit cum s-au propagat flacarile, ce s-a intamplat. Dar 6 luni de zile am lucrat toti la acest dosar.

V-ati simtit vreodata in pericol, dvs sau familia dvs?

Nu in mod direct. Sigur ca sunt momente in care te mai gandesti... Dar intrebati-ma daca mi-a fost vreodata frica.

V-a fost?

Acum vreo 4 ani, pe langa Gara de Nord, gazda trage cu pusca de vanatoare in chirias, il raneste. Intram in casa, agresorul era cumplit de beat, nu l-am putut trezi vreo doua ore. In casa era intuneric, curentul fusese taiat pentru neplata facturii.

Stateam sprijinit cu mana de o comoda si deodata pe comoda, in bezna, s-a deschis un ochi. M-am speriat ingrozitor. Am sarit peste pat. Acum radem, dar si cand imi aduc aminte imi bate inima mai repede.

Si ce era acolo? Inca o victima?

Nu. Omul crestea iepuri belgieni. Era un iepure imens, negru, care a deschis un ochi.

Ati vrut sa va faceti politist din clasa a V-a, citeam intr-un interviu mai vechi, ati terminat Liceul Ministerului de Interne "Constantin Brancoveanu", apoi Academia de Politie. Deci un traseu fara nicio ezitare. Ar fi existat totusi si o a doua optiune?

Mie imi place meseria mea. Vin cu placere la munca. Daca n-as fi fost politist? Poate arheolog. Dar nu imi place sa sap (rade - n.red).

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...