Cum s-a modificat Romania dupa 10 august: cat si de ce s-a mai plecat din tara Interviu

Sambata, 10 August 2019, ora 21:11
10062 citiri
Cum s-a modificat Romania dupa 10 august: cat si de ce s-a mai plecat din tara Interviu

La prima vedere, aproape nimic nu s-a schimbat in Romania in anul care a trecut de la protestul diasporei. Institutiile sunt in continuare date pe mana unor neprofesionisti, conduse "prin imputerniciri", iar tragedia de la Caracal e consecinta acelorasi taraganari si complicitati care au blocat dosarul interventiei agresive a jandarmilor din 10 august 2018.

Si totusi, Romania s-a schimbat, iar protestul diasporei nu a fost un esec, spune sociologul Dumitru Sandu, intr-un interviu pentru Ziare.com.

Nu s-a schimbat suficient, cat sa ii convinga pe romanii din afara granitelor ca pot trai si munci si in tara, dar institutiile pot fi reformate, cu vointa politica si prin promovarea selectiei profesionale meritocratice.

Domnule profesor Dumitru Sandu, cand am vorbit anul trecut, era cu cateva zile inainte de protestul din 10 august, tema noastra mare a fost aceea a diasporei. Arata mai bine, mai rau lucrurile astazi din aceasta perspectiva, a exodului?

Greu de spus. Fluxul datelor de cercetare sau din statisticile oficiale (INS, EUROSTAT, OECD etc.) este departe de a fi atat de bogat si de actualizat incat sa permita notarea "la zi" a schimbarilor in domeniu.

Ultimul studiu, excelent de altfel, realizat de catre experti OECD (Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants, 2019) ajuta foarte mult la intelegerea profilului diferitelor diaspore romanesti in perspectiva comparativa. Fluxul datelor, insa, se opreste majoritar, la nivelul 2015/2016. Aflam, mai exact, cum este cu varsta, genul, educatia, modul de ocupare in diferitele diaspore romanesti, functie de tara de destinatie, dar cu limitarea de timp mentionata. Foarte util, de asemenea, este faptul ca analiza OECD permite o buna comparatie a diasporei romanesti cu cea din alte tari.

Putin probabil insa, ca tendinta de lunga durata in privinta exodului din Romania sa fie modificata, in sensul descresterii cifrelor de volum sau intensitate.

De ce intentiile de plecare din tara ar fi de frecventa mai redusa in conditiile in care nemultumirea romanilor fata de viata pe care o duc este, in continuare, printre cele mai ridicate din Uniunea Europeana?

De ce ar reveni mai multi dintre cei plecati, in conditiile in care politici publice care sa vizeze reducerea emigrarii si intensificarea revenirilor sunt ca si absente la nivelul institutiilor publice?

Exceptia o constituie, foarte probabil, reducerea intensitatii emigrarii medicilor din sectorul de stat, ca urmare a cresterii salariilor. Nu insa si pentru sectorul privat. Factori semnificativi in stimularea emigrarii medicilor actioneaza in continuare pe linia conditiilor precare de practicare a medicinii in unitatile sanitare din tara si a criteriilor de promovare profesionala etc.

Ce s-a modificat nu atat in dinamica plecarilor din tara, cat in motivatie? Putem decanta niste diferente?

Motivatiile, ca si comportamentele de migratie se schimba nu pe intervale reduse, anuale, ci pe perioade, etape. Perioada actuala a emigrarii romanesti de dupa criza economica globala din 2007/2008-2012 este una de reluare a unor niveluri ridicate a ratelor de plecare, in special incepand cu anul 2013.

La nivel comportamental, schimbarea majora este cea de sporire a emigrarilor spre Marea Britanie, Germania, Franta si tarile scandinave. Sub aspectul motivatiei, aceasta este si perioada in care se trece din ce in ce mai mult de la aspecte preponderent economice la motivatia cumulativa, complexa.

Ratiunile non-economice ale migratiei devin tot mai importante (conditii de munca, sanse de promovare profesionala, mediul institutional, oportunitati de stil de viata etc.).

Exista cercetari de data relativ recenta care argumenteaza ideea ca migratia motivata non-economic este importanta in special pentru cei inalt sau mediu calificati, ca tendinta de emigrare pentru acestia este in mod particular manifesta pentru societatile cu institutii slabe. Regularitatea este pe deplin adecvata si in cazul Romaniei, as adauga eu.

10 august 2018 va ramane, probabil, in memoria colectiva nu pentru ca a fost "protestul diasporei", ci pentru felul in care au intervenit jandarmii si tot ce a urmat. Acum, la un an distanta, putem spune ca acest protest a schimbat ceva?

In primul rand, 10 august 2018 a asigurat continuitatea miscarii sociale declansate in ianuarie-februarie 2017 impotriva Ordonantei 13 de modificare a Codurilor penale si impotriva proiectului de lege referitor la gratiere.

Explicit, a fost vorba de o miscare sociala anticoruptie avand, in plan mai general, obiective de responsabilizare sociala a institutiilor. Diaspora a fost puternic asociata acestui inceput de miscare sociala din 2017, atat in strainatate, cat si in tara prin rudele si prietenii lor, in special in marile orase.

In 10 august 2018, protestul este asumat direct de catre diaspora prin cei veniti din strainatate special la manifestatie, dar si prin populatia locala sustinatoare a acelorasi obiective de lupta anticoruptie. In pofida faptului ca amploarea manifestatiilor de strada a fost mai mica decat la inceputul anului 2017, violentele iscate - nelamurite ca sursa nici pana astazi de catre anchetatori - au fost puternice.

Deocamdata, la nivelul opiniei publice din Romania, dominanta este ideea ca grupurile de huligani care au fost sursa si pretext de violenta au fost parte din scenariul de descurajare a protestului public anticoruptie. Slabe sperante ca adevarul sa fie aflat curand: dosarul interventiilor in forta ale Jandarmeriei in 10 august 2018 a trecut recent de la Parchetul Militar la DIICOT; bizar sa iti fie necesare 11 luni pentru a decide, ca institutie, ca nu esti competenta in investigarea cauzei. Deocamdata este evident un joc al amanarilor sau declinarilor de competente cu functie clara de a mentine lucrurile in ceata.

Revenind insa la intrebarea dumneavoastra.

S-a schimbat ceva in societatea romaneasca dupa 10 august 2018, ca urmare a protestului respectiv?

La prima vedere, nu. Guvernul a ramas cu acelasi profil si mod de actiune. Schimbari legislative in linia solicitarilor de la protest nu au avut loc. Politici publice care sa dovedeasca un interes sporit pentru diaspora, iarasi nu.

Alegerile in strainatate, in 26 mai anul acesta, au fost la fel de prost organizare ca si in situatiile anterioare, cu aceeasi indiferenta la conditiile de vot pentru diaspora.

Se poate spune, in consecinta, ca 10 august 2018 a fost o miscare sociala esuata? Nu sustin o astfel de ipoteza. Primul argument in favoarea ultimei formulari este 10 august 2019.

Exista o continuare a drumului deschis de miscarea sociala din 2018.

In al doilea rand, este de evidentiat faptul ca Primaria Capitalei nu a mai intrat in scenariul de a gasi pretexte pentru a nu mai aproba protestul. Vom vedea daca mai este, in plus, si argumentul ca diaspora a invatat sa organizeze mai eficient o miscare sociala. Exista, dincolo de toate aspectele anterior mentionate, si o consecinta majora la nivelul comportamentului electoral.

Votul la europarlamentarele si la referendumul din 26 mai 2019 poate fi interpretat si din perspectiva nemultumirilor publice din 10 august 2018.

Nu sustin ideea ca protestul din 10 august 2018 ar fi fost singurul factor determinant in relatia cauzala mentionata.

Memoria sociala a modului in care puterea politica guvernamentala si parlamentara s-a raportat la miscarea sociala a diasporei este insa una vie.

Actional, diaspora nu insemna numai cele cateva milioane de romani plecati in strainatate, ci si proiectia acesteia in tara prin rude, prieteni si oameni care au acelasi mod de gandire critica. Mecanismul prin care s-a structurat aceasta relatie cauzala este relativ simplu.

Nucleul miscarii sociale de responsabilizare a elitei politice, incepute in ianuarie-februarie 2017 si continuate cu 10 august 2018, este cel de revolta morala. A fost si este o reactie fireasca de revolta morala la fapte sau atitudini de tipul: OUG data in noaptea de 31 ianuarie 2017, "diaspora este importanta pentru noi ca ne trimit bani in tara dar nu stam de vorba cu ei ca protestatari", "jandarmeria nu are nicio vina pentru ca ne-a aparat de o lovitura de stat, au fost si manifestanti pasnici dar sunt de vina pentru ca au tolerat huligani printre ei", "huliganii sunt provocatorii care au generat violente" etc. Solutia adoptata deocamdata este amanarea, trecerea dosarelor aferente de la un parchet la altul.

Oricum, este cert ca nemultumiri de tipul celor manifestate in ianuarie-februarie 2017 si in 10 august 2018, neluate in seama in niciun fel de catre puterea politica din tara (sub faimoasa ideologie "noi avem un program de guvernare si ce nu apare acolo nu ne priveste"), sunt convertite la alegeri in voturi negative impotriva celor care sunt considerati responsabili in plan institutional.

A trecut si o runda de alegeri, europarlamentarele, urmeaza si un scrutin prezidential.

Domnule profesor, m-am intors zilele acestea din Moldova, unde e satul copilariei mele. E acolo, ca in mai toate satele de pe drum, o alaturare paradoxala aproape, a unor case batranesti paraginite, uitate, in care nu mai sta nimeni, batranii s-au dus, si a altor case mari, impunatoare, dar neterminate si ramase si ele nelocuite, ale tinerilor plecati peste granite. Pare ca au vrut sa se intoarca, dar nu s-au mai intors. Ce ii opreste pe cei plecati ca, dupa ce strang niste bani, isi ridica, iata, o casa, sa se intoarca in tara?

Casele goale, nou construite cu bani castigati in strainatate sunt, in primul rand, semn al intentiilor de revenire acasa "cand va fi cazul". Se pare ca foarte multi dintre proprietarii lor considera ca inca nu este cazul. De ce?

Pentru ca, par sa spuna ei, Romania a ramas la fel de neatractiva, daca nu este si mai rau decat atunci cand au plecat, pentru ei sau pentru ei si copii lor - salarii, sanatate, educatie, administratie publica, promovare profesionala, coruptie, criminalitate etc.

Cu trecerea timpului, un numar tot mai mare de emigranti temporar prind radacini in tarile de destinatie, isi iau cetatenie in statul respectiv si intentia de revenire devine amintire. Amanarea schimbarilor institutionale necesare tinde sa fie politica de stat in Romania.

De aici consecintele de care vorbeam. Pe tema motivatiilor de plecare, de revenire si de remigrare avem cercetari sociale. Cine le mai ia in seama la nivel de politici publice? Ar mai trebui facute si altele, dar ....

Se vorbeste insistent zilele acestea, dupa atrocitatile de la Caracal, despre resetarea statului. E un termen folosit chiar asa de presedintele Klaus Iohannis. Ce inseamna insa asta?

Si exodul tinerilor, si permanentizarea plecarilor, si situatia tragica de la Caracal trimit la aceeasi proasta functionare a institutiilor statului.

O excesiva politizare in viata publica - de la elaborarea de acte normative pana la selectia profesionala la nivel central sau local - a dus la situatii precum cele asociate cu Ordonanta 13/2017 sau miscarea sociala a diasporei si a tinerilor din marile orase ale tarii pentru responsabilizarea institutiilor publice.

Cancerul institutiilor bolnave - nefunctionale sau cu functionare de tip feudal sau partinic - este sursa majora. Resetarea despre care vorbeati nu este nimic altceva decat o metafora pentru reforme structurale, pentru modernizare in toate domeniile.

La prima vedere, a pune in aceeasi categorie situatia tragica de la Caracal si tematica asociata cu 10 august 2018 ar putea fi considerat un act fortat, favorizat de incarcatura emotionala a contextului.

Nu este asa.

Identificarea greoaie, ezitanta, blocata de complicitati multiple (jandarmerie, procuratura, administratie centrala, judeteana si locala) si lipsa de profesionalism in cazul cercetarii criminalului de la Caracal seamana pe deplin cu taraganarea dosarului 10 august, la alt nivel, in alt domeniu, dar tot cu institutii nereformate, selectie profesionala proasta etc.

Cum se refac institutiile?

Prin reforme care au in spate oameni competenti, integri sub aspect profesional, deschisi la dezbatere publica. Cum ajungi la ei sau cum reusesti sa aduci omul potrivit la locul potrivit?

As da un prim raspuns de tip negativ: nu prin imputerniciri, ca la Ministerul de Interne.

Sau, mai clar, in termeni de recomandare pragmatica, prin promovarea selectiei profesionale meritocratice, garantata ca atare de reglementari institutionale clare si de proceduri transparente de aplicare a acestora. Usor de zis, greu de facut!

La principiile majore deja mentionate sunt de adaugat multe specificari. Nu este aici si acum locul pentru ele.

As exemplifica prin raportare la tema majora a interviului - exodul populatiei. Reducerea propensiunii spre exod si sporirea probabilitatii de revenire in tara a emigrantilor implica strategii adecvate, bazate pe studii de fundamentare, studii de evaluare a unor politici implementate. Cate legi, ordonante de urgenta, politici publice din Romania de azi au la baza studii de fundamentare sau de impact de tipul celor mentionate?

Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#protest diaspora Caracal , #protest Diaspora