Miscarea sociala a diasporei romanesti: cat si ce putem cere romanilor din afara, care vin sa protesteze acasa? - Interviu

Sa fii roman in diaspora inseamna sa fii atasat de tara si sa vrei sa contribui, atat cat poti, la rezolvarea problemelor din tara. Este motivul pentru care romanii care au plecat de acasa, pentru a-si face un rost in afara granitelor, se intorc, vineri, la Bucuresti, la un protest istoric macar ca miza si la care vor sa scandeze ca sunt pregatiti sa se intoarca si sa puna umarul la construirea unei tari "ca afara".

Despre miza acestei intoarceri acasa, pentru o zi de protest, a romanilor care s-au disipat in alte tari, cele in care au reusit sa isi gaseasca nu doar o slujba, ci si un sistem social si civic din care au avut de invatat, am vorbit cu sociologul Dumitru Sandu.

De ce vin romanii din diaspora sa protesteze umar la umar cu romanii din tara? Vor ei sa se intoarca acasa? Se va schimba Romania odata cu aceasta solidarizare unica, in numele aceleiasi tari pe care o reclama impreuna toti cei care nu se lasa amagiti de o guvernare mediocra?

Ce s-a schimbat in diaspora romaneasca in trei decenii de postcomunism, fata de cum arata diaspora formata in jurul celor alungati din tara, in anii grei ai comunsimului?

Sunt intrebari la care Dumitru Sandu a raspuns, in interviu acordat Ziare.com.

Ce inseamna diaspora? Orice roman care emigreaza intra el in "diaspora" sau e ceva mai mult decat atat?

Un membru al diasporei nu este nici mai mult, nici mai putin decat un emigrant sau urmas de emigrant. Este un anume fel de a fi emigrant sau urmas de emigrant. Se manifesta ca membru al diasporei prin modul in care se raporteaza la tara de origine.

Cum? Prin mentinerea unor legaturi multiple, unele de mare intensitate, cu tara locurilor natale. Emigrantul devine membru al unei diaspore, romanesti in cazul de fata, prin atasament fata de tara de origine, dar si prin interesul pentru a contribui, cat si cum se poate, la rezolvarea problemelor pe care "cei de acasa" le au.

Altfel spus, o diaspora este o comunitate transnationala formata din emigranti sau urmasi de emigranti care pastreaza puternice legaturi cu tara de origine. Acesta este nucleul tare al definitiei (Pentru cei interesati de detalii, poate fi utila cartea lui Robert Cohen, 2008, Global Diasporas, Routledge, larg circulata in domeniu).

Comunitatile din diaspora, in sensul mentionat, sunt departe de a fi omogene. Intre ele sau in interiorul aceleiasi diaspore apar diferentieri legate de perioada de plecare din tara de origine, motivatia dominanta a plecarii, ocuparea, gradul de integrare in asociatiile specifice diasporei, gradul de implicare in actiunile colective ale acesteia etc. Conceptul nu este unul foarte precis.

Dimpotriva, are granite conceptuale imprecise, a parcurs un drum semantic lung, de la exodul evreilor, la colonizari, emigrare pentru munca etc.

Am accentuat aici asupra sensului adecvat in discutia de fata. Sunt si alte sensuri care se activeaza in functie de domeniul de analiza. In demografie, spre exemplu, se face frecvent echivalarea intre multimea emigrantilor dintr-o anume tara si diaspora tarii respective, ca origine a emigrarii.

Despre diaspora romaneasca s-a vorbit prima oara in comunism, cu referire mai ales la comunitatea din Paris, cea configurata in jurul unor figuri emblematice: Monica Lovinescu si Virgul Ierunca, cu emisiunile lor de la Europa Libera, Emil Cioran, Mircea Eliade. Cum arata astazi aceasta diaspora, care sunt diferentele?

Distinctia intre vechea si noua diaspora romaneasca este utila. Emigrarea din perioada comunista a fost una motivata, in esenta, prin dorinta de iesire din spatiul totalitar al comunismului pentru a trai in lumi de democratie si economie de piata. Emigrarea post-decembrista, de dupa 1989, a fost, predominant, una pentru munca in strainatate.

In anii '90, insa, au continuat sa existe plecari definitive sau pe perioada indeterminate, motivate politic. Valul de violente asociate cu mineriadele, spre exemplu, a generat astfel de emigrari. In fine, desi mai greu de marcat cu precizie, la nivelul noii diaspore, de dupa 1989, se poate distinge intre plecarile motivate aproape exclusiv economic (1990-2010/2011) si cele cu motivatie cumulativa (legata de locuri de munca si venituri, dar si de modul deficitar de functionare a institutiilor publice din Romania).

Diaspora perioadei comuniste a fost una motivata, dupa cum spuneam, politic. Cea de dupa 1989, lasand, deocamdata, la o parte diferentele pe subperioade, a fost una preponderent economica. Identificarile de spatiu public pentru aceasta din urma sunt legate mai ales de tara in care se afla - Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Statele Unite, Canada etc.

Incep sa apara si identificari ale diasporei romanesti legate de spatiile profesionale - medici, cercetatori etc. Aceste specificari ocupationale ale diasporei sunt, insa, mai putin frecvente.

Se mai fac alte specificari si cu referire la calea mediatica de structurare a diasporei (pentru "diaspora online", spre exemplu, Ruxandra Trandafoiu, 2013, Diaspora Online, Berghahn).

Dupa 1990, nu s-a mai vorbit, in discursul public, in cel cultural, despre diaspora. Au fost romani care au plecat dupa mineriade, de pilda, sau romani care au plecat sa studieze, sa faca cercetare sau pur si simplu sa traiasca in alt spatiu cultural. A fost, mai apoi, asa-numitul fenomen al "capsunarilor". Dar in aceste cazuri nu se vorbea despre diaspora. Ce lipsea acestor romani plecati pentru a fi o diaspora?

Intrebati, inteleg, de ce despre emigrantii din perioada mineriadelor, despre asa-zisii capsunari sau chiar despre studentii plecati la studii, dupa 1990, nu s-a vorbit ca despre membri ai comunitatilor din diaspora. Intrebarea este un bun prilej de a introduce in discutie inca o caracteristica definitorie a disaporei, a diferentei dintre acest ultim concept si cel de "populatie de emigranti".

O multime de emigranti dintr-o aceeasi tara de origine castiga caracteristici de diaspora, pe masura ce se structureaza in mai mare masura prin asociatii si cultura de comunitate transnationala. Principiul este valabil nu numai pentru romanii care au plecat din tara dupa 1989, ci si pentru emigrantii din alte tari. Revin la detalii de raspuns pentru intrebarea dumneavoastra.

Ori de cate ori in spatiul media din Romania referirea s-a facut la categorii particulare de emigranti - "badante" (femei angajate pentru ingrijirea batranilor in gospodariile din Italia) constructori, medici, studenti etc - raportarea predominanta era una ocupationala si prin luarea in consideratie a motivatiilor aferente plecarilor pe culoarele profesionale respective.

In momentul in care aceleasi categorii ocupationale de emigranti, dar si altele sunt considerate din perspectiva votului, asocierii la protestele din tara sau la alte aspecte relevante, direct sau indirect, pentru calitatea lor de cetateni romani, desemnarea se face tot mai mult in termeni de diaspora. In incheierea raspunsului la aceasta intrebare notez explicit ca "emigranti" si "diaspora" desemneaza perspective diferite asupra celor plecati din tara si asupra urmasilor lor aflati inca in strainatate.

In primul caz, referitor la emigranti, accentul se pune pe schimbarea de domiciliu sau de rezidenta obisnuita in afara tarii si pe carecteristicile lor individuale. In cel de-al doilea caz, al diasporei, desemnarea se face mai ales cu referire la caracteristici ale comunitatii, asociate cu atasamenul la tara de origine.

In ultimii ani s-a acutizat acest fenomen al emigrarii. A fost facuta chiar o comparatie cu Siria, tara aflata in razboi. A reaparut in discursul public acest concept al diasporei, iar momentul a coincis cumva cu alegerile prezidentiale din 2009. Ce s-a modificat atunci?

Comparatia cu diaspora siriana este menita sa atraga atentia asupra numarului mare de romani plecati in strainatate, comparabil cu cel pentru o societate aflata in razboi.

Este un altfel de mod a spune ca desi Romania nu este o tara in razboi, numarul si ritmul plecarilor, aduse de saracia relativa in context european si de proasta organizare din tara, duc la fenomene de emigrare ca si cum tara ar fi in razboi. Si, din acest punct de vedere, comparatia este corecta. Trebuie adaugat, insa, imediat, ca analogia nu trebuie dusa la extrem si e bine sa apelam la indicatori de diagnosticare corecta.

In acest sens as aminti numai ca ritmul plecarilor din Romania s-a redus dupa 2010. Ceea ce s-a accentuat, insa, dupa anul 2010, este intensitatea plecarilor in randul tinerilor.

Revenind la cea de-a doua parte a intrebarii dumneavoastra referitoare la contextul 2009 ca mediu de (re) lansare a conceptului de diaspora in spatiul public romanesc. Greu de pus pe seama unui anume an accentuarea raportarii la emigrarea romaneasca in calitate de diaspora.

As prefera sa ma refer la trei procese majore care au contribuit la accentuarea perceptiei publice a emigrantilor in calitate de membri ai unei diaspore. In primul rand este vorba de saltul numeric major: cresterea cea mai puternica a numarului de emigranti din Romania, pe perioada indefinita, a avut loc in perioada 2002-2010. In al doilea rand este vorba de procesul electoral. Sistematic, incepand din 2004, votul romanilor din strainatate a fost in favoarea candidatilor de dreapta. Nemultumirile lor legate de modul de organizare a votului in strainatate au contribuit, de asemenea, la accentuare unei perceptii de comunitate nemultumita de politicienii de la putere.

Cel de-al treilea proces care a contribuit la afirmarea emigrantilor in calitate de comunitate structurata ca diaspora a fost cel de asociere la miscarile de strada din Romania. Exemplar este cazul sincronizarilor cu protestele din marile orase ale Romaniei de la inceputul anului 2017.

Suntem in fata acestui protest din 10 august, asumat ca fiind un protest al diasporei, dar acasa. E pentru prima data cand romanii din afara nu protesteaza acolo unde traiesc ei cotidian, ci vin in tara pentru asta. Ce inseamna asta, in termenii relatiei cu tara? A aparut zilele acestea chiar si un soi de "cetatenie" speciala - romanilor din afara li se spune "diasporeni".

Trecerea de la proteste ale comunitatilor din diaspora in tarile unde se afla, dar cu referire la situatia din Romania, la protestul de acasa, din 10 august, este o schimbare majora. Nu intru aici in detalii. Incerc, insa, punctarea unor aspecte esentiale. Avem de-a face, clar, cu o miscare sociala de nemultumire in legatura cu modul in care functioneaza institutii importante ale societatii romanesti, cu guvern si parlament la varf. Protestul in tara al diasporei este o noutate. Linia pe care vine, insa, nu este noua.

Miscarea sociala din 10 august, de la Bucuresti, este continuare a ceea ce au inceput marile orase din tara, tineretul din aceste orase, in special, in ianuarie-februarie 2017. Ideea ca sute de mii de oameni pot fi manipulati sau ca nu inteleg ce face guvernul sau nu mai stiu ce comisie parlamentara este pura fantezie ideologica, tentativa de a iesi din spatiul de dialog necesar intre decidentii politici si protestatari.

Recursul la o miscare sociala de amploarea celei in desfasurare la Bucuresti, incepand din 10 august, argumenteaza din plin ideea ca diaporei romanesti ii pasa foarte mult de tara de origine. Fara prea multe vorbe, dar prin participarea la miting, comunitatile din diaspora vor sa dea un semnal si in legatura cu mult discutata chestiune a revenirii in tara: "multi dintre noi am vrea sa revenim acasa dar pentru asta este necesar ca tara sa fie alta, ca afara; sigur ca vrem locuri de munca si salarii decente dar si institutii pe masura celor pe care le vedem in tarile unde ne aflam".

Am fost martorii unei "dezbateri" sau mai bine-zis a unei dispute despre calitatea romanilor din diaspora. Sunt acesti romani, din punct de vedere socio-demografic, altfel decat tara?

Cele aproape patru milioane de romani din strainatate reprezinta, in principal, Romania tanara, creativa, un imens stoc de capital uman, social si cultural. Reprezinta ceea ce ar putea fi cea mai importanta resursa de dezvoltare a tarii. Desigur, nu la modul neconditionat. Romanii din diaspora ar putea contribui substantial la relansarea cresterii economice si la modernizarea tarii daca si numai daca cei care conduc acum tara ar sti sa si-i apropie, sa ii respecte, sa ii transforme in parteneri in luarea deciziilor majore. A respecta, spre exemplu, inseamna si a nu mai tot amana solutiile legislative pentru votul electronic, a schimba modul actual de reprezentare a diasporei in parlamentul Romaniei dupa o norma care sa nu faca din membri diasporei cetateni de mana a doua.

Tot acest potential imens de dezvoltare pe care il reprezinta o buna parte a diasporei decurge nu numai din caracteristicile demografice de varsta, educatie scolara si calificare profesionala. Ar fi o imensa eroare ignorarea a tot ceea ce au invatat acesti oameni in strainatate in domeniul ocupational si civic. Romania are nevoie de toate aceste castiguri, inclusiv de cultura critica institutionala pe care au asimilat-o.

Ce putem si ce nu ii putem cere diasporei, in termeni de asteptari?

Nu i se poate cere diasporei sa accepte ca in Romania nu poti avea institutii democratice si performante ca in multe din tarile Uniunii Europene. Nu i se poate justifica proasta organizare (mai mult sau mai putin premeditata) a alegerilor in strainatate.

Nu pot fi convinsi oamenii sa revina in tara, daca nu ai crestere economica sustenabila, daca numai maresti salariile in spitale, dar echiparea acestora este de mult depasita, daca organizezi serviciile de sanatate si de ingrijire a copiilor astfel incat sa ai cea mai mare rata a mortalitatii infantile din Uniunea Europeana. Si exemplele pot continua.

Daca procedezi ca unul dintre actualii ministri ai tarii si afirmi ca protestatarii din diaspora ar putea sa critice cel mult serviciile consulare, dar nu vezi alte revendicari care ar mai putea fi formulate de ei, atunci dai intrega masura a incapacitatii sau lipsei de vointa politica de a rezolva probleme pe care le semnaleaza miscarea sociala a diasporei.

Va arata insa Romania diferit in 11 august? Va fi speranta colectiva altfel gestionata?

Problemele majore ale unei tari blocate in politicianism si organizare clientelara nu pot fi rezolvate intr-o zi. Gandirea colectiva critica si miscarile sociale democratice sunt necesare si pot contribui substantial la rezolvarea problemelor pe care le are societatea romaneasca. Sinergia intre protestele si dezbaterile sustinute de Romania de acasa si cea din strainatate, venita sau nu la mitingul din 10 august de la Bucuresti constituie, iarasi, un semnal pozitiv pe lungul drum al revenirii la "directia buna".

Primul Congres Forţa Dreptei. Formaţiunea îşi alege conducerea naţională şi îşi prezintă candidaţii

Primul Congres al Forţa Dreptei este organizat, sâmbătă, la Palatul Parlamentului, formaţiunea urmând să îşi aleagă conducerea naţională şi să îşi prezinte candidaţii la alegerile...

Cine câștigă Primăria Capitalei, potrivit celui mai recent sondaj. Candidatul PSD+PNL, la pământ. Prezența la vot, în creștere

România se pregătește de alegeri. Europarlamentarele vor avea loc în aceeași zi cu localele. ARA Public Opinion a realizat o cercetare sociologică în legătură cu evenimentele ce vor avea...