Ziare.com

Daca in loc de 30.000 ar fi fost 300.000 in Piata Victoriei, protestele ar fi avut efect. E vorba de degradarea celulei societatii Interviu (II)

de Magda Gradinaru
Sambata, 19 Ianuarie 2019, ora 17:20

   

Daca in loc de 30.000 ar fi fost 300.000 in Piata Victoriei, protestele ar fi avut efect. E vorba de degradarea celulei societatii Interviu (II)
Ce se intampla in Romania in ultimii ani este chiar mai greu de suportat decat regimul lui Ion Iliescu, si o spune chiar Ana Blandiana, cea care si-a descris de atatea ori sperantele ca fiind inconsistente, fara a renunta insa, la ele. Pana de curand, cand a inteles ca protestele fata de abuzurile puterii politice nu reusesc sa inchege un numar suficient de oameni pentru a conta.

Daca in Piata Victoriei ar fi fost 300.000 de oameni, nu 30.000, lucrurile ar fi stat diferit, crede Ana Blandiana, pentru care experienta Pietei Universitatii 1990 este una din care societatea civila de astazi ar trebui sa invete. Iar dupa reprimarea violenta a protestului din 10 august, oamenii ar fi avut si mai multe motive sa ramana in strada, sa protesteze, sa denunte abuzurile de putere. Nu a fost asa si acesta e momentul in care Ana Blandiana spune ca a renuntat la speranta: e chiar mai greu decat pe vremea lui Iliescu, pentru ca puterea politica de astazi te umileste, o data in plus, prin vulgaritate si prostie.

Ziare.com va propune un interviu-eveniment, in doua parti, cu Ana Blandiana, in care analiza prezentului se va intersecta cu poezia, cel mai recent volum, aparut la Editura Humanitas, fiind un dialog cu Romulus Rusan, cel alaturi de care a mers umar la umar, atat in iubire, cat si in formidabilul proiect al Memorialului Sighet.

Daca in prima parte a interviului, am vorbit despre ura organizata politic dupa 1989, in aceasta a doua parte va fi vorba atat despre Romania din aceste noi vremuri ale PSD, cat si despre anticorpii pe care ii formeaza poezia.

De multe ori spuneti ca ati avut sperante inconsistente, dar care a fost momentul zero in care v-ati pierdut speranta, daca v-ati pierdut-o?

Foarte de curand. Pe de o parte, ceea ce se intampla acum, fata de ce se intampla in timpul lui Iliescu este mai greu de suportat. Atunci mai exista o umbra de sens, banuiala ca explicatia este ideologica. Acum este umilitor, in primul rand prin vulgaritate si prostie, prin inlocuirea interesului national cu interesul de a scapa de inchisoare al unor delicventi.

Cred ca am inceput sa fiu cu adevarat deprimata in momentul in care mi-am dat seama ca desi Piata Universitatii nu a fost in preistorie si tot ce s-a intamplat la inceput in Piata Victoriei semana leit cu ce a fost in Piata Universitatii, momentele nu se legau. Dimpotriva, se sublinia mereu ca niciodata de la revolutie nu mai fusese un asemenea protest.

Nu era normal sa se foloseasca experienta de acolo? Nu era normal sa se inchege ceva?

De ce credeti ca nu s-a inchegat ceva major? Sigur, a fost oprita o ordonanta.

Pentru ca, desi parea extraordinar ca se strang 10.000, 15.000, 20.000 de oameni, asta era putin fata de ce fusese in Piata Universitatii (50 de zile si nopti non-stop) sau la mitingurile Aliantei (niciodata sub 100.000, dar si chiar de cateva ori atata, in evaluarile politiei) . Ma indoiesc ca daca in loc de 30.000 ar fi fost 300.000, nu ar fi avut efect.

Sigur, imi dau seama ca in 1990 libertatea era mai proaspata si crea un fel de exaltare, in timp ce acum lumea e preocupata mai ales de probleme materiale. Totusi, nu se poate sa nu vezi si sa nu intelegi ca este vorba efectiv de lucruri de viata si de moarte, de degradarea celulei societatii. Iar acum avem la indemana mijloace, cum e Facebook-ul, extraordinare. Noi dadeam un anunt in Romania Libera, asta era singura noastra arma.

Am inceput sa fiu deprimata cand mi-am dat seama ca nu se va coagula. Dupa Ordonanta 13, am si scris ironic, ca societatea civila din Romania functioneaza numai sub 0 grade. Dupa iarna OUG 13, au venit o primavara, o vara si o toamna cu grozavii mult mai mari si nimeni nu a mai reactionat. Nu s-a nascut din Piata Victoriei o mare organizatie civica pentru a vorbi si a gandi in numele multimii, asa cum s-a nascut Alianta Civica din Piata Universitatii.

Au mai fost mitinguri, dar aleatorii. Unul dintre sloganurile din Piata Universitatii a fost "Solidaritatea este superlativul libertatii". Libertatea devine constructiva doar prin solidaritate. Acum exista o dizolvare inca inainte de a se porni.

In anii 90 tara era impartita maniheist in doua parti. Acum este impartita in mii de particele.

Imi spunea un profesor de la Cluj, de la Stiinte Politice, ca incerca sa ii implice pe studenti, sa-si spuna parerea despre ce se intampla. I s-a raspuns: "Noi invatam sa ne dam examenele, pentru ca, de fapt, cand terminam plecam. Nu e problema mea, pentru ca proiectul meu de viata e sa plec".

Emigrarea, ca proiect de viata.

Acum, sondajele spun totusi, si eu sunt convinsa, ca s-a petrecut un cutremur. E clar ca urmatoarele alegeri nu vor mai fi atat de clare, nemultumirea a depasit cotele normale. Pana la urma insa, totul se reduce la banii de cosnita. Cand vor creste preturile, se va vedea si ca majorarile de salarii nu au dus la nimic.

Ati amintit momentul Aliantei. Alianta a avut in cele din urma o oferta politica, ma refer la CDR. Au protestele din Piata Victoriei un vehicul politic?

Nu, nu am aceasta impresie. Este clar ca felul politicienilor de la putere de a reactiona este extraordinar de jos, se bazeaza pe cumpararea maselor prin marirea aberanta si fara baza a salariilor si pe cumpararea lumii politice. Cand nu va mai putea face asta, partidul de la putere va claca. Pana atunci, nu.

In ceea ce priveste Opozitia, mi se pare evident ca nu exista alta solutie in afara unui proiect de tip Conventia Democrata. Dar la fel de evident este ca nimeni nu pare sa-si dea seama de asta.

Ceea ce a fost in Piata Victoriei in 10 august, cand represiunea a fost cum a fost, nu justifica faptul ca de atunci nu s-a mai intamplat nimic in domeniul protestelor. Protestele trebuiau sa creasca imediat, dupa o asemenea represiune.

Nu as vrea sa terminam acest interviu fara a vorbi si despre lucruri mai personale. Ma intreb, de pilda, daca aceasta atitudine anticomunista se datoreaza episodului de la 5 ani, care v-a ramas in memorie, desi e o varsta frageda, cand tatal este arestat - e prima arestare - iar dumneavoastra va veti simti vinovata pentru ca nu ati ramas in casa cu securistul, cum va spusese tatal, si asa s-a putut planta o arma intr-un sertar.

Cu siguranta ca toate s-au cumulat. A existat interdictia de patru ani de dupa publicarea primei poezii. Dupa aceea, a existat o perioada de destindere, 1965 - 1975, in care a functionat aproape o libertate. Cea mai buna dovada ca e asa este ca au inflorit, intr-o perioada atat de scurta, toate artele. Generatia 1960, in toate domeniile, este o generatie extraordinara, pentru ca a functionat pe o mica, dar exaltanta libertate. Nu era o libertate totala, nu puteai striga "Jos Ceausescu", dar puteai gandi si crea.

Dupa aceea, totul s-a intunecat si a inceput o rezistenta in care nici nu stiu daca imi mai aminteam ce fusese inainte, important era ce era atunci. Era teribil tocmai pentru ca nu mai era o represiune fizica, nu mai existau in inchisori multi oameni, nu era un fenomen de masa si totusi, functiona o lasitate profilactica. Fuseseram educati deja in acest sens. Nu mai exista nici memoria libertatii, nici speranta ei.

Am vorbit despre ura si speranta. Dar acest ultim volum de la Humanitas, Variatiuni pe o tema data, este un volum de iubire. Recunosc ca, stiind ca sunt poezii adresate sotului dumneavoastra dupa moartea lui, ma asteptam la multa tristete, la innegurare, in orice caz la versuri greu suportabile. Si totusi, m-am aflat in fata unui coplesitor sentiment de lumina. E foarte luminos acest volum. Si atunci m-am gandit ca sunteti privilegiata, pentru ca fata de oamenii obisnuiti, aveti la indemana poezia pentru a trece prin suferinta in acest fel luminos.

Ma bucur ca spuneti asta. Vreau sa va spun ca aceasta este o carte care nu a avut la baza un proiect. A fost mai mult o experienta spirituala. Cand s-a strans un numar de poeme, catva timp nici nu mi-am pus problema sa le public. Apoi le-am trimis editurii si mi-a si parut rau, mi-a fost frica nu cumva sa fie o carte macabra, fiind vorba despre moarte. Am fost fericita, cand prima reactie a fost: "Ce carte luminoasa!". Apoi m-am gandit ca asa e, ce poate fi mai luminos decat sa descoperi ca nu exista frontiera intre viata si moarte.

E clar ca totul porneste de la faptul ca eu simt si sunt absolut convinsa, fara a fi extrem de religioasa, ca noi nu suntem numai trup. Pentru mine a fost important ca, odata, pe la inceputul anilor 1980, mi-a cazut in maini o carte a unui medic american, de interviuri cu oameni care au trait experienta mortii clinice si si-au revenit. Toti cei intervievati povestesc ceva comun: ca imediat dupa, au vazut de sus camera, au auzit ce se vorbea in ea si si-au vazut trupul parasit in patul de suferinta. Si apoi un sentiment de fericire, de lunecare spre o lumina.

Aceasta carte a avut o mare importanta in viata mea, inclusiv in sensul ca nu mi-a mai fost frica de nimic, chiar si politic vorbind.

Cand a murit sotul meu, regula la spital e sa nu fie mutat cel care moare timp de doua ore. M-au spus ca timp de doua ore pot sa raman cu el. Am avut sentimentul absolut ca este acolo, ca ma vede, nici nu m-am uitat la ce era in pat, nu asta avea importanta, de aici prima poezie din volum, cea cu haina. Sigur ca undeva la capat e sentimentul religios, dar e mai mult sau mai putin decat atat: acest sentiment ca exista in noi o lumina care continua.

E o carte despre prezenta, cand te-ai astepta sa fie despre absenta. Mai aveti memoria fetei care erati inainte de a-l cunoaste?

De la 18 ani suntem impreuna. Nici nu stiu sa spun. Ceea ce am simtit eu a fost doar ca este sigur ca nu ne vom mai desparti. Ne-am intalnit, el m-a cerut de sotie in aceeasi zi, dupa doua ore. Eu l-am considerat cel putin neserios, dar, in acelasi timp, cand m-am suit in tren, venisem la Cluj si ma intorceam seara la Oradea, unde locuiam cu mama, imediat am hotarat ca nu ii voi spune mamei, pentru ca o sa i se para scandalos. Incepeam deja sa protejez relatia. Acesta a fost primul semn ca totul era deja hotarat. Si eu simteam asta. Ne-am casatorit la cateva luni dupa, in noiembrie.

Ati mers umar la umar in toate.

In orice caz, eu am fost beneficiara acestei casatorii. De exemplu, nu stiu exact cum as fi reactionat in acei patru ani ai primei interdictii care a inceput chiar atunci.

Cand nici la facultate nu erati lasata sa intrati.

Da, au fost patru ani in care nu aveam niciun loc in lume si nici nu stiam daca e ceva de capul meu. Nu aveam inca nicio dovada, nici ca am talent. A fost cea mai grea perioada din viata mea, dar am avut un sprijin absolut.

A fost pus in discutie in redactie si a fost acuzat ca m-a luat de sotie pentru ca i-a dat familia mea bijuterii. Cand mi-a povestit, reactia mea a fost "Dar ce, eu sunt asa urata?".

S-a solidarizat cu mine total, chiar daca si tatal lui fusese detinut politic inainte si chiar de asta era acuzat, ca abia scapase el de amenintarea originii.

Ana Blandiana, ce i-ati spune fiicei mele, are 15 ani, in cateva fraze, pentru a o convinge sa vrea sa afle, sa citeasca despre comunism? Mie mi se pare greu sa ii deschid interesul aici, desi ea citeste despre nazism, citeste despre Auschwitz.

Teribila intrebare, chiar teribila. Dar e firesc: in programa scolara exista, cum e normal, ore despre Holocaust, dar nu si despre comunism. Pana la urma, solutia este educatia.

Mi s-a intamplat adesea sa merg in scoli si sa povestesc pentru copii chiar mai mici, sa-i fac sa inteleaga cum ar putea fi sa nu aiba libertate, pentru ca despre libertate este vorba. Pentru ei e de neinchipuit si ca nu ar putea merge la studii in strainatate, dar cum sa nu poti da in tara ta examen la facultate? Eram o pustoaica care voia sa intre la facultate si nu puteam. Ma inscrisesem la Filologie si era considerata o facultate ideologica, probabil fiindca avea de-a face cu cuvintele. Mi-au spus sa ma duc la Politehnica. Sotul meu, care a fost in aceeasi situatie sapte ani inaintea mea, a facut Politehnica, dar nici acolo nu a intrat decat dupa ce a lucrat intr-o uzina un an, ca fochist de noapte.

Eu, pentru ca aveam exemplul lui, m-am dus in campul muncii, sa devin membru al clasei muncitoare, ca nu eram considerata asa, desi familia mea nu avea niciun fel de avere. Existau diverse formulare in care trebuia sa completez raspunsuri si eram fericita cand ajungeam la avere, trageam linie. Eram asa fericita incat chiar si acum, o spun cu rusine, mi se intampla ca pe un om care s-a imbogatit sa il privesc in prima clipa cu suspiciune, pana poate sa-mi dovedeasca ca e cinstit. Mi se trage de atunci.

Le povesteam copiilor asadar tot felul de intamplari care le dovedea ca omul nu era lasat sa faca ce vrea el. Cum sa-i convingi de deosebirile de idei? Chiar nu contau, in sensul ca nu intrai la inchisoare fiindca ai facut ceva rau, ci intrai pur si simplu.

Ar fi folositoare o literatura despre comunism, mai degraba.

Adevarul e ca, exceptand memoriile, numeroase, ale victimelor, aceasta literatura nu exista inca cu adevarat.

Sa nu se inteleaga ca nu avem literatura. E vorba strict de o opera care sa se preocupe de temele astea comuniste. Cum e Esterhazy in Ungaria, sigur, Kundera in Cehia, vorbim iarasi de literatura, nu de om. Despre carti care sa povesteasca din cotidian, cum era omul in comunism.

Da, nu pe personalitati, pentru ca asa sunt extraordinare jurnalele. Jurnalul lui Corneliu Coposu, care e de fapt despre viata de zi cu zi a lui Maniu, al carui secretar personal era. Felul in care era urmarit Maniu da o imagine absoluta despre cum incepuse sa fie societatea. Dar sigur ca nu poti sa pui un copil de 15 ani, care ar citi literatura si ar putea sa fie cucerit, sa citeasca asta.

Eu le reprosez in mare masura scriitorilor romani ca nu au facut asta.

Chiar am scris in Revista 22 despre filmul lui Stere Gulea, Morometii 2, cumva despre asta. Noi locuiam alaturi cu Marin Preda, se intampla sa ne intalnim seara cand ieseam la plimbare si stiam ca lucreaza deja la volumul al II-lea. Nu mai scria despre tarani si era evident ca asta era zona cea mai fierbinte, distrugerea clasei taranesti. El era cel mai bine plasat, ca autor al Morometilor, mare scriitor care trebuia sa scrie despre asta.

Filmul lui Stere Gulea nu este pur si simplu o ecranizare a cartii, este o reasezare a cartii in istoria adevarata. Preda nu a trait nicio clipa in afara cenzurii, in timp ce Stere Gulea, da. In film apare manifestatia din 8 noiembrie 1945, despre care Preda nu a scris nimic, niciodata. Gulea ii face un cadou lui Preda, adaugandu-i adevarul istoric.

Ii pune la dispozitie sansa de a fi dus lucrurile pana la capat.

Cand este vorba de suferinta extrema, arta nu trebuie sa fie, cred eu, non-figurativa. Daca as fi fost sculptor, as fi facut statuia din fata Casei Scanteii cu oameni.

Miza e sa intelegem ce a facut comunismul omului, bunicilor, parintilor nostri si noua, pentru ca mostenim trauma din comunism. Sa incepem prin a merge la Sighet.

Ce se intampla la Sighet este mult peste sperantele mele, niciodata nu mi-am inchipuit ca se va putea ajunge sa fie cozi de zeci de metri in strada, constant.

De cate ori merg acolo, imi place sa stau langa intrare si sa ma uit la figurile celor care ies. Ies ca dupa o experienta existentiala, straluminati. Sighetul are o parte luminoasa, in sensul ca ofera modele. Exista Gheorghe Bratianu, caruia i s-a oferit totul - locul din Academie, catedra universitara - doar sa renunte la ceea ce sustinea in cartea sa "Basarabia, drepturile nationale si istorice"

E bine sa stim ca, dintre noi, au fost si multi oameni buni. Dupa 1989, s-a acreditat cumva ideea ca toti romanii au fost turnatori.

Nu numai asta, ca toti sunt vinovati. Cand toti sunt vinovati, nimeni nu mai e vinovat.

Eludam asa vinovatia unuia sau a altuia printr-o mare vinovatie colectiva, ca si cum comunismul ar fi fost de fapt treaba tuturor, a noastra.

Exact. Nici nu stii in ce masura nu e manipulata aceasta perspectiva. Este clara vinovatia celor care s-au aflat la putere dupa 89 - toti, y compris Conventia Democrata - de a nu aseza aceasta memorie in cartile de scoala, in primul rand. Sa se stie despre Gheorghe Bratianu ne-ar putea face mandri.

E acest film de prezentare facut de Guvern la Centenar. Romani cu care sa ne mandrim si avem iarasi: Paulescu, Ana Aslan, descoperirea stiloului. Nimic despre Elisabeta Rizea, despre Ioanid, despe Anita Nadris-Cudlea.

Eu, de exemplu, am tot spus tuturor regizorilor de film, dar fara succes, sa ecranizeze "La inceput a fost sfarsitul", a Adrianei Georgescu. Sa o cititi!

A fost secretara lui Radescu, arestata, schingiuita, siluita. Si cand a ajuns in sfarsit in Apus, ea a scris cartea, Monica Lovinescu a tredus-o imediat in franceza. Era inca perioada cand Franta era foarte comunista si la conferinta de presa de lansare, i-au spus: "Nu vi se pare ca exagerati?". Si atunci ea, o femeia inca foarte tanara, si-a scos protezele din gura, pentru ca la bataile de la anchete i se sparsesera toti dintii.

Cartea asta e ca un roman politist, cu suspans, ar fi un film care ar putea sa faca enorm de mult bine. De ce Wajda a facut despre Katyn si noi nu reusim?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 16171 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
32 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Cele doua interviewuri ale doamnei Blandiana sunt foarte interesante

Din pacate formatul "fluviu" adoptat este cat se poate de nepotrivit cu formatul normal al unui articol pe web. Daca eram redactorul articolului, as fi impartit textul in 4-5 parti, fiecare cu cate 3-5 idei principale.

Doamna Blandiana are multe de spus si noi multe de citit si invatat.
In contextul pzdist in care se afla RO actualmente, ma indoiesc ca este vreme suficienta pentru filozofie si istorie, fie ea si recenta. Acum ar fi timpul unor reactii de aparare absolut normale in fata contaminarii cu ciuma rosie.

In rezumat, interesante articole dar lungi. Efortul cerut lectorilor este invers proportional cu actualitatea imediata, infinit mai presanta.

 

Romanilor le lipseste speranta unui viitor in propia tara,

cred ca indiferent ce vor face lucrurile nu se vor schimba. De asta nici in Piata Victoriei nu s-a inchegat nimic. Suntem un popor lipsit de speranta si aici doar oameni ca dvs. nu pot ajuta. Romania poate creste peste noapte la fel ca Fat-Frumos, romanii din strainatate ar reveni cu mare drag in tara, daca ar intrezari un viitor.

 

De ce suntem inerti?

Faptul ca acum nu se mai iese in strada masiv ca la Revolutie sau ca in Piata Universitatii, ca se nu se reactioneaza normal la aceasta dictatura a escrocilor are unele explicatii. Poate ca poporul e nauc de felul lui, sau a obosit de atatea necazuri, si nu mai vrea nimic, decat sa supravietuiasca. Poate ca cei curajosi au ramas sunt prea putini.
Poate ca, dupa o Revolutie si o Piata Universitatii in fond ratate, romanii nu mai cred in demonstratii fara un proiect clar, temeinic, asumat de niste lideri de incredere. In decembrie 1989, in timp ce noi eram animati doar de entuziasm, de sperante, imbatati de libertate. Grupul infractional securist a invins pentru ca era deja organizat, inarmat cu stiinta manipularii, cu secretele prin care i-au santajat si folosit pe multi, detinea retelele de informatori.
Poate ca oamenii sunt demobilizati fiindca si elita e slaba, presa e vanduta, partidele de opozitie au fost infiltrate si au clacat, si-au pierdut pe drum idealurile.

@Vall

In 1989 credeam ca am scapt de comunisti, in 1990 am vazut ca de fapt lupul a rams, doar haina si-o schimbase. Am visat la desprinderea de comunisti in 1996, odata cu venirea la putere a Conventiei Democrate, dar am vazut ca si aceasta alianta este de fapt cladita pe aceleasi ramificatii si e tot un fel de FSN. Daca in anii 90 aveam un lider ca Ratiu, Coposu, in jurul carora se adunau tinerii, in anii 2000 am ramas fara nimic si atunci romanii s-au gandit ca poate Basescu ii va scapa de corupti, daca de comunisti nu a reusit niciun regim. Apoi am vazut ca de fapt intre comunisti-neocounisti-corupti nu exista nicio difernta, cand spui comunist, spui corupt, spui securist. Cat de tare poti fi ca popor, ca in aceste conditii, fara un lider, fara glasul intelectualitatii sa mai ai vreo speranta?

Ceva obisnuit la comunisti...

Dupa revolutia Rusa din februarie s-a format un guvern provizoriu. Trebuia sa se faca o mare adunare cu delegati din toata tara ca sa faca o natiune noua democrata. Dar comunistii cu Lenin si Trotki au inlocuit guvernul provizoriu. Cind s-au adunat reprezentantii natiunii pentru a face o tara democratica atunci Leni nu a fost de acord.
Au fost adusi marinarii care i-au arestat pe cei din adunarea nationala si au tras in muncitorii revoltati.
Tot asa au biruit in luptele interne cu ajutorul taranilor carora li se promisese pamint.
La noi ,pentru a distrugerea opozitiei au adus minerii.
Acum pentru a speria pe opozitionisti au adus jandarmii.
Impotriva legii si-au acoperit numerele si au luat la batae pe oamenii pasnici si au gazat, absolut fara rost, oameni batrini si femei cu copii in brate. Aceste sint fapte condamnate. A gaza copiii mici in bratele mamelor este un act ingrozitor.
Motivul acestor atrocitati a fost sa bage frica in demonstranti.
Acum se vad roadele Nu mai exista demonstratii mari.
Numai cei foarte curajosi si care sunt putini mai demonstreaza.
Aceasta ilegalitate trebue sa fie judecata si sa fie pedepsiti cei care au maitratat si gazat copiii mici, mamele si batrinii, Si-au permis deoarece impotriva legii au acoperit numarul jandarmilor pentru a nu fi identificati,

Romanii nu sunt inerti!

Dar iesitul in strada nu mai rezolva nimic, nici daca ies 2 milioane. Dragnea nu e Ponta, e un soi de Ceausescu "care nu pleaca ca prostul din viata". Pune bata pe ei si-i imprastie, dupa metodele lui taica-sau.
Observati ca nu se mai autorizeaza meeting-uri, daca se aduna lumea, cica protestele nu-s legale, nu-s constitutionale, nu-s pasnice, sunt lovituri de stat si alte prostii menite sa discrediteze orice protest, din fasa. Un protest masiv e un pretext pentru hoti sa-si legitimeze puterea sau sa-si justifice actiunile violente. Acum nu mai e "copilaria" Pietei Universitatii, e "batranetea" Pietei Victoria, in care se deturneaza si rastalmaceste tot.
Acum, ce-i sperie cu adevarat pe talharii astia sunt grevele. S-a inceput cu greva minerilor, pacat ca au cedat, dar vor urma invatamantul, sanatatea si poate altele, pana s-o ajunge la greva generala, ca nu vor mai fi bani de nimic si apoi la greva fiscala. Cand n-or mai fi bani de pensii si salarii, incepe iadul pentru pesedelele hoate.
Pana atunci, romanii isi mai pun sperante in UE (articolul 7) si in referendumul pentru justitie promis de Iohannis. Daca nu-l declansaza, nu mai pupa el un nou mandat. Si-si mai pun nadejdea in alegeri, dar cu teama ca vor fi fraudate masiv. Intre timp fac petitii si actioneaza activ pe plan extern, ONU, CEDO, folosiund toate instrumentele democratice pe care le au. Prin asta dovedesc ca sunt net superiori politicienilor analfabeti si hoti, care devin tot mai dispretuiti de o lume intreaga, prin minciunile si metodele lor primitive de guvernare. Curand nici nu mai pot trece granita, decat la turci, evrei si rusi, sau daca o trec, o trec deghizati. Ma rog, asta nu ne intereseaza pe noi, ne intereseaza ca astea-s semnele prabusirii lor.

Omiduta nu exista popoare fara speranta!

Exista tari care omoara speranta!

Romanii sunt PLINI de speranta!! DIn acest motiv pleaca; pentru ca spera intr-o viata NORMALA!

Romania a devenit o tara nefrecventabila pentru o persoana cu educatie medie si o inteligenta normala.

Ca sa ramai in Ro, iti trebuie doar nesimtirea de a te prostitua intelectual si/sau moral!

Minerii si jandarmii...

Datorita minerilor si jandarmilor Romanilor le lipseste speranta unui viitor in propia tara,

Sunteti pe un drum gresit.

Puteti sa iesiti in strada si 1 milon - daca astia nu va baga in seama.
Si da - numai o greva generala ar mai putea salva Romania.
Nu cred ca realizati ce se intampla ....

ma bag si eu in vorba si zic

(1) la spusele dvs. "Acum este umilitor, in primul rand prin vulgaritate si prostie, prin inlocuirea interesului national cu interesul de a scapa de inchisoare al unor delicventi." as apasa si mai tare pe aspectul cel mai insupertabil, anume ca insesi Justitia este rusinos violata si ca "publicul" recepteaza asta ca pe un avertisment cum ca "noi - penalii - putem face orice "... si nimeni (statistic vorbind) nu pare a fi determinat sa se contrapuna. Comunistii au declarat pe fatza ca justitia de clasa este cea mai adecvata interesului poporului si au aplicat-o la vedere; penalii politicieni de astazi ascund realitatea in spatele unor aparentze democratice, iar poporul, slab educat inca din scoala elementara, nu stie sa discrimineze intre minciuna si adevar... mai ales ca i se inculca si atitudinea conform careia "a face avere - pe orice cale - e un drept inalienabil in democratie". Or, avere vrea toata lumea.

 

electronistul , 20:43

pe mine nu m-au speriat minerii M-au speriat cei care i-au chemat si mai ales ma sperie toti cei care pretind ca au facut o facultate si desi se pretind scoliti sustin infractorii si penalii.
N-am avut si nu voi avea speranta ca minerii sau jandarmii sa schimbe in bine o tara, dar profesorii, universitarii, medicii, artistii toti cei care au facut o facultate m-as fi asteptat sa nu fraternizeze cu hotii, penalii si incultii.

nu-ti dai seama cronos ce adevar ai spus: daca a-

cesti romani, cu pregatire superioara, fraternizeaza cu puterea penala, restul ce sa mai faca ?
Un alt adevar referitor la pesedizarea aproape unanima, consta in faptul ca ne lipseste genetic, cultural, reperele adecvate democratiei reale; urmarea fireasca se regaseste in faptul ca perpetuam ceea ce stim, cunoastem deja fara a mai verifica daca este de actualitate, ca cam asa merge treaba la noi.

pe mine m-au chiar speriat

minerii si, mai putzin, cei care i-au chemat. De fapt, bandele de troglofitzi numitzi "mineri" au fost chematzi in Bucuresti ca sa bage frica in populatzie... si au reusit, din pacate, dar nu pentru totdeauna.

doamna Blandaiana,raspundeti-mi si mie la o singura intrebare !

in ce tara democrata,conducatorii sunt pusi de strada ?!

 

In aproape toate, cu democratii functionale!

Daca iese masiv lumea in strada, apar demisii si alegeri anticipate. Mai ales daca cei care au castigat nu respecta "contractul social/ programul de guvernare" sau se dovedesc ca in trecut au fost hoti sau plagiatori. Aproape ca nici nu e nevoie sa iasa lumea in strada: vinovatii isi dau singuri demisia sau guvernele respective. Pentru ca exista o linie rosie peste care nu trece nimeni. La noi nu exista asa ceva. In plus, acolo nu tine figura cu mintitul si cu promisul. Ce ai promis, faci, sau macar in proportie covarsitoare.

nu vrei sa-ti vinzi marfa in alta parte ?!

poate vi si cu ceva exemple,ca de tra-la-la sunt satul ! vorbesti de incalcat contracte ??? pai cine si-a respectat contractul in romania ?! cine ?! ai uitat de cei 100.000 de specialisti ai lui constantinescu,sau de :"sa traiti bineee!"ai lu basescu...sau de lucru bine facut ai actualului ?! tu vezi numai cu un ochi ?!"in aproape toate democratiile functionale !!" exemple,nu vorbe ! nimeni nu face politica de dragul multimii,nimeni nu pleaca de buna voie de la conducere ! daca strada face legea in romania,cat rezista un guvern "democrat" care concediaza zeci de mii de mineri,care retrocedeaza case si terenuri unor persoane decedate,sau care sunt interesati de bunastarea bancilor,nu de bunastarea romanilor ?! schimbam guverne la 2 saptamani ?! de ce mai mergem la vot,ca sa darame cei din strada guvernul ales democratic ?! legea fortei,legea pumnului ?! mi-e teama ca nu stati prea bine nici acolo !

pste tot in lume,

acolo unde democratzia este autentica. Ca sa folosesc limbajul dvs. "frust", strada nu "pune" (sic!) direct conducatorii, dar ea este cea care voteasa (sau nu, dupa caz) si tzine in shah "poftele" politice ale puterii. Daca n-ati intzeles, va pot face un desen.

pentru ca in Piata Victorie sa fi fost 300.000 de suflete ar fi

trebuit ca restul de 270.000 de romani sa ramana in tara!

Din nefericre cam asta este realitatea. Doar 10 % dintre romanii de calitate au mai ramas in tara! Si nu din cauza ca comunismului au plecat ci din cauza actualei "democratii"

Ar fi intersant de vazut cati inetelctuali a pierdut Ro pe vremea comunistilor si cam cati intelectuali a pierdut dupa 89!!

 

@Cronos

Pai cine a instaurat aceasta democratie truncheata? Nu KGBbistii anilor 1950? Cine a fost Walter Roman, Burcan, Barladeanu, Ana Paukar? Cine sunt Petre Roman, Ion Iliescu,Adrian Nastase,Basescu, Dan Voiculescu,Stolojan etc?

Omiduta ceea ce este in Ro nu poate fi numita

democratie! Este o mafie in adevaratul sens! Mergeti in prefecturi, judecatorii, primarii, universitati, inspectorate, scoli , spitale. In orice institutie de stat, veti gasi non-valori promovate pe baza de cotizatie (la partid si securitate), rude si amante (cele proaste, care n-au facut fata in occident) si cativa nostalgici ai comunismului care isi fac datoria ca pe vremea lui Ceasca.

As vrea sa va dau dreptate dar in comunism n-am vazut promovata atata prostie si atata non-valoare ca in aceast epoca de tip mafiot !!

Pare curios, dar multi dintre cei enumerati de d-voastra au legatura cu tara pe care Floricica si Livpulica o frecventeaza adesea :(((.

cum ni l-ati varat pe gat pe emil ?

vrem sa stim...

 

@Cronos

Vezi tu, la noi comunismul a avut mai multe etape pe care eu o sa le grupez in; instaurare, emancipare si inradacinare. Prima a fost epoca trupelor sovietice de ocupatie, a reprimarii, a torturii si nationalizarii, epoca orasului Stalin, a Sovromelor, a tortinarilor, a profesorilor universitari cu 4 clase. A doua a inceput cu dorinta lui Gheorghiu Dej de a scapa de rusi si a continuat cu Ceausescu, cam pana prin 1980, apoi, bineinteles ultima, dar nu cea de pe urma. KGBisti au fost comunistii scoliti la Moscova, care au intrat in Romania odata cu trupele staliniste. Acesti intauratori ai comunismului s-au deovedit straini de neam si tara si de fapt asa si erau, dar o mana erau de nationalitate romana. Astea au fost cei mai rai, astea le-au crescut si scolit pe Iliescu. Anii 1965-1970 au revolutionat intr-un anumit fel comunismul Europei de Este si implicit si pe cel din Romania, o tara nu putea prospera fara valori, asa ca valorilor li s-a permis detinerea anumitor locuri in stat, in anumite limite si cu anumite costuri. Daca esti mai in varsta o sa iti amintesti. Revenind, Iliescu a fost inlaturat din prim planul PCR de catre Ceausescu, dar i-a platit-o. In 1989 Ceausescu este impuscat din ordinul lui Iliescu. Odata cu venirea lui Iliescu la conducere, toti cei din gasca lui, adica a lui Maurer, Pauker, Brladeanu, Brucan, Roman, au revenit la conducerea tarii si nu au mai plecat nici in ziua de azi.

Corect!! Ceea ce s-a schimbat total dupa 89 este

libertatea de miscare. Dupa 89 cei care au realizat ca KGB-ul a pus mana pe tara au parasit Ro iar incetul cu incetul tara s-a pustiit intelectual.

Personal cred ca cei care au inteles cu adevarat pericolul comunismului fie nu mai sunt in Ro fie parasesc tara.
Cei care au ramas in RO nu vor fi niciodata angoasati de comunism. Intr-un fel sau altul marea majoritatea din Ro fie este adepta, fie este parte a acestei doctrine.

Discutiile despre comunism cu tinerii nu-i va determina sa schimbe ceva in Ro ci va aprinde si mai tare dorinta emigrarii!

Am vazut multi tineri intorsi din occident care s-au adaptat foarte bine spagariei din Ro. Din nefericire s-au intors nu sa schimbe tara, ci sa se prostitueze, integrandu-se perfect in mafia zilnica :(((.

vreau sa merg la vot ,sa-mi aleg conducatorii !!!

daca nu respecta contractul,cum zic unii,exista institutii abilitate care sa constate si sa ia masuri ! eu am grija sa votez mai bine data viitoare.sa dau jos guverne si sa pun guverne din strada,lovitura de stat se numeste si nu-mi sta in caracter ! dragoste cu forta viol se numeste,oricat ati vrea sa voi sa ne mintiti !

 

@Cronos

Ai si n-ai dreptate, stii ceva, dar nu aprofundat, nu te supara, dar cred ca nu cunosti destul de bine romanii. Da, in Romania aproape toti vrasnicii, si ii includ in aceasta categorie chiar pe cei trecuti de 50 de ani, au nostalgia regimului ceausist. O au, nu pentru ca sunt comunisti, ci pentru ca au asistat si asita la distrugerea tarii, la jaful zilnic din tara si compara aceasta perioada cu cea din timpul lui Ceausescu cand nimeni nu misca in front, nu o facea nimeni pe fata. Apoi, saracia ii doboara, nu au bani, isi amintesc de timpurile trecute, de pojghita de imbelsugare si regreta acele vremuri. Cu privire la tineri, sa stii ca nu e nimic pierdut, tinerii pot schimba multe. Majoritatea sunt impotriva sistemului actual, problema e ca sunt dezorientati, nu stiu in cine pot avea incredere. Tinerii si romanii din strinatate pot schimba tara si credinta mea e ca o vor face, poate nu maine, nici poimane, dar va veni si acea zi. Sansa Romaniei sta in copiii ei, nimeni nu-si uita mama.

e bine sa nu ne pierdem speranta

Poate am avut eu ghinionul sa vad cum toti cei intorsi din strainatate si care au ramas in Ro s-au adaptat perfect spagilor romanesti.
Dar mai dur sa vad multi copii performanti care nu si-au gasit loc in Ro ptr ca nu au acceptat spaga.
Omiduto, o mama denaturata nu poate atrage prea multi copii spre ea....

Memorialul durerii.

Ma repet,si imi cer scuze,pentru a intelege dimensiunea tragediei Romaniei,nu doar cu mintea ci si cu inima,ar trebui sa vizitam toti Memorialul durerii din Sighet.
Iar daca am mai avut prin familie detinuti la "Canal",nu vom putea sterge,trece usor peste ceea ce a fost.
De-a valma,tarani,preoti,intelectuali,diplomati-totul a fost anihilat,stersi de pe fata pamantului.
Stiti,m-am intrebat si eu de ce NU s-a vorbit in familie .
Poate e naiv sa afirm asta,poate era unicul mod de a ne proteja!
Erau vremuri cand un cuvant rostit aiurea,de un copil nevinovat ,era periculos.
Revenind la superbul dialog cu draga Ana Blandiana,fiecare rand,fiecare paragraf are atat de multe de spus,te invita la reflectie ,dar te si ia de mana si te ridica mai sus.
Speranta?Candva romanii au fost executati,acum sunt determinati sa plece,o situatie conjugata cu educatia tot mai precara,si un soi de oboseala:fix ce poate fi mai nociv pentru o tara.
Uneori,totusi,te ajuta providenta,acum ar fi un moment al naibii de indicat.

 

Cronos,

nu-i denaturata mama, sunt denaturati cei care o conduc pe moment. Tine minte!

Ai umor! Este ca si cand ai spune ca statul si

conducerea este formata din extrateresti :)))

Omiduta in Ro s-au nascut ca peste tot in lume prosti si destepti; numai ca prostii au ramas si acum faca copii intre ei si ii educa dupa nivelul lor intelectual!

No chance for our country! Romania va privi de-a pururi spre rasarit !!

m.omiduta, Valll, Ambigua si altii, nu se poate reprosa d-nei

Blandiana, ca Romania NU are un Proiect De Tara, prin care sa fi reusit o dezvoltare economica si industriala rapida, care sa nu fi determinat exodul a 5 milioane de persoane!Sau delasarea generala de acum, cu unicul proiect de viata:migrarea economica!Dumneaei nu este economist si cum sa inteleaga ca stagnarea economica din lipsa oricarei viziuni si proiect de tara al intelighentiei economice este cauza predarii natiunii catre saracie si delasare?
Nici 20 de milioane de demonstranti nu pot schimba nimic in Romania, in lipsa unui proiect de reindustrializare!Numai cu vorbe sau proteste, nici partidele noi n-au cum sa schimbe ceva din dezastrul economic national!
In lipsa proiectului economic, d-nii Ciolos, Ponta si alti lideri ai noilor partide ramin pigmeii politici ai Romaniei, odata cu proiectul lor politic de duzina, care enumera mecanic ceeace NU vor putea face niciodata pentru schimbare.

 

@ambigua

Nu cred ca evaluatzi corect situatzia spunand ca "iesitul in strada nu mai rezolva nimic, nici daca ies 2 milioane". Ba da, asa s-ar rezolva multe... nu imediat, dar curand. Doar DUPA ce vom iesi in strada cu puterea a 2 milioane si vom constata ca nu "se rezolva", abia atunci veti putea spune, cu temei, ceea ce ati spus, altfel nu.

 

Stimate Circorasul, fara un proiect de tara, nici o Revolutie nu

ar mai schimba ceva pozitiv in tara!Vedeti bine, ca nici in 89 schimbarea de regim n-a adus la putere decit continuitatea postcomunista a celui cazut!Oricine vine la putere, chiar noile partide, vor continua INERTIAL ceace s-a facut tot mai prost dupa 89, fara "busola si instrumentul de bord" al schimbarii:proiectul de reindustrializare.Acesta va alunga treptat saracia si va aduce acasa migrantii - care isi vor asuma proiectul de viata alaturi de noul BRAND se tara - al unei Romanii reconstruite, moderna si bogata.Abia atunci clasa politica se va feri ca de foc de orice derapaje, amenintata de presiunea chiar si a 300 de mii de protestatari in strada.Pina atunci, cei 5 milioane din care ar veni la proteste in Bucuresti (in minim de) 300 de mii, ramin plecati in lume, iar clasa politica isi face de cap...

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor