Ce ni s-a intamplat in ultimii 4 ani?

Acum aproape 4 ani, ma-ntrebam daca nu cumva treceam printr-un punct de inflexiune?

Vara trecuta, expresia asta cu "punctul de inflexiune" revenea in prim-plan, odata cu publicarea unui raport CEPA, dupa multe luni de munca, alaturi de-o echipa foarte inimoasa.

Nici acum nu sunt foarte convins ca trecem printr-un adevarat punct de inflexiune, pentru ca simt nevoia sa vad mai multe date, sa le analizez la rece. Dar e posibil sa ne aflam in plin proces de schimbare, iar modificarile involburate de la suprafata sa fie, de fapt, insotite si de-un mare si puternic curent de adancime.

Reamintesc asa-zisa Corelatie de la Lausanne: "o singura tara postcomunista (Romania) si o (singura) democratie consolidata (Olanda) inregistreaza o corelatie pozitiva intre increderea (in institutiile publice) si angajamentul protestatar".

Corelatia asta poate fi citita "in jos" (cu cat mai mica increderea oamenilor in capacitatea institutiilor de-a le rezolva problemele, cu atat mai mica si disponibilitatea lor de-a iesi la proteste) sau "in sus" (cu cat mai mare increderea ca institutiile vor rezolva problemele, cu atat mai mare si disponibilitatea de-a iesi la proteste, pentru a asigura vizibilitatea problemelor).

Presupunand ca fibra adanca a poporului roman a ramas cam la fel, din 2011 incoace, punctul de inflexiune consta tocmai in modul de citire a corelatiei: Cumva, in anii astia, e posibil ca noi, romanii, sa fi-nvatat sa citim "in sus" Corelatia de la Lausanne (desigur, m-as simti mult mai confortabil cu interpretarea mea, daca as vedea niste date mai proaspete).

Fac un scurt inventar al evenimentelor care-au potentat aceasta citire "in sus":

• succesul demonstratiilor din ianuarie-februarie 2012, cand dl Basescu a recunoscut c-a gresit si "l-a repus in functie" pe dl Arafat;
• succesul "moral" repurtat de Nicusor Dan in mai-iunie 2012, cand a demonstrat ca se pot castiga voturi impotriva partidelor vechi;
• succesul protestelor din septembrie-octombrie 2013, cand Parlamentul a dat inapoi cu Rosia Montana si legile din "martea neagra" (poate si Pungesti?) ;
• succesul electoral din noiembrie 2014, chiar daca (posibil eronat) pus in legatura cu demonstratiile despre votul in strainatate;
• succesul demonstratiilor din acest noiembrie 2015, chiar daca (posibil eronat) pus in legatura cu demisia Guvernului si a unui primar.

Nu cred ca politicienii au avut vreun merit in privinta acestei schimbari de atitudine. Sigur ca ei reprezinta una dintre cauze, dar contributia lor vine mai degraba din inactiune, din complicitate, din nevolnicie. Sa fiu in locul lor, ca politician, zilele-astea m-as feri de orice forma de apropiere fata de protestele generate de cazurile Gigina si Colectiv, tocmai pentru ca citirea "in sus" a Corelatiei de la Lausanne spune ca niciun politician nu mai e ferit de efectul protestelor. Deja exista nume sonore pe lista "victimelor" si/sau "sacrificatilor": Boc, Ungureanu, Antonescu, Ponta, Oprea...

Nici demonstrantii de profesie n-ar trebui sa-si imagineze ca ei sunt buricul pamantului. Acest punct de inflexiune (daca se confirma cu date statistice) li se datoreaza intr-o oarecare masura, dar nu intr-o masura covarsitoare. Nici ei nu au caderea sa-si imagineze c-ar putea dicta numiri in functii, negocia programe de guvernare ori chiar reprezenta poporul (cel putin pentru ca ei nu sunt PP-DD).

La urma urmelor, sunt rare momentele cand se-ndeplinesc toate conditiile pentru succesul unei miscari de strada, iar demonstrantii zilelor noastre traiesc pur intamplator o perioada in care aceste conditii se-ntrunesc atat de des.

Cred c-abia in 2017, dupa instalarea noului Guvern, rezultat din alegeri parlamentare la termen, vom putea evalua daca este vorba cu-adevarat despre un punct de inflexiune. Atunci vom judeca daca ne-a placut campania electorala, daca am fost multumiti de calitatea candidatilor, daca suntem de acord cu noul program de guvernare si cu directia in care se-ndreapta tara.

Apoi, daca va mai fi timp (pentru ca suntem deja in mare intarziere), ne vom putea gandi la Romania anilor 2020, prin prisma alegerilor din 2019. Sper sa fim intelepti: )

Codru Vrabie este activist, trainer si consultant in domeniul bunei guvernari, cu preocupari privind reformele anticoruptie in justitie si administratie. Din 1998, Codru a reprezentat mai multe organizatii ale societatii civile, la nivel local, national si international. Licentiat in stiinte politice si drept, masterat in afaceri europene si administratie publica, Codru lucreaza din februarie 2014 cu Asociatia Funky Citizens, alaturi de care promoveaza democratia participativa, responsabila si transparenta.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...