Va rog insa, de data asta, fara jumatati de masura! - De la cititori

De vineri seara am trecut printr-un amestec succesiv sau concomitent de sentimente si trairi: consternare, durere, revolta surda si neputincioasa, ura; am injurat si am plans privind imaginile si ascultand comentariile de la TV despre incendiul petrecut la discoteca "Club Colectiv" din Bucuresti, unde tineri au murit arsi de vii, ucisi fiind de coruptia, lacomia, zgarcenia, incompetenta, prostia, nepasarea unui sistem defect politico-administrativ.

In sufletul meu de parinte am simtit un gol, am simtit panica si frica, deoarece astfel de tragedii se pot intampla oricand si oriunde.

Fantezia-mi juca feste si vedeam parca, cu ochii mintii, imaginile de cosmar ce probabil ca au avut loc in acel club bucurestean, simteam parca durerea si auzeam parca strigatele acelor tineri nevinovati; ma uitam la parintii devastati de durere si ma simteam, imi cer scuze, fericit ca pot auzi la telefon vocea copilului meu aflat undeva in siguranta.

Ieri seara si ieri noapte, insa, pentru prima oara de la Revolutie, am plans de bucurie. Nu mai credeam, nu mai speram ca se va intampla asta. Eram convins ca letargia, lasitatea, frica si o fatidica neputinta pusesera stapanire pe aceasta natiune, paralizandu-o. Imi cer scuze. M-am inselat.

Priveam la televizor miile de oamenii ce curgeau ca un fluviu pe arterele Bucurestiului si am simtit din nou, dupa 25 de ani, cata forta poate emana o multime de oameni hotarata, ce simte si gandeste ca un singur organism.

Iar numele clubului, Colectiv, pare sa fi fost predestinat in acest sens.

S-a vazut ca numai printr-un spirit colectiv, printr-o gandire, o simtire si o actiune colectiva putem avea castig de cauza. Sper ca nimeni sa nu mai uite acest lucru.

Intrebarea pe care mi-o pun este: De ce asa? De ce oare, doar la focul unei tragedii cumplite, revoltele individuale s-au putut topi intr-o revolta comuna ce, iata, a rupt zagazurile rabdarii curgand, de nestavilit, pe strazile orasului, facand clasa politica si acolitii ei sa tremure si sa se ascunda de frica?

De ce oare doar asa a fost posibil sa simtim ca asa nu se mai poate? De ce oare doar asa ne-am adus aminte ce suntem de fapt: Forta cu care nimeni nu trebuie si nu are voie sa se joace, acea Forta care poate schimba, numai sa vrea, societatea in care traim?

Unii vor spune: Necunoscute sunt caile Domnului.

Nu pot si nu vreau sa cred ca asa rezolva Dumnezeu lucrurile, ucigand nevinovati.

Bucuresteni, va iubesc!

Va iubesc ca ati redat unei tari, speranta.

P.S. Generatia mea a fost generatia Hippy, generatia in blugi, generatia lui '89 si sunt mandru de ea. Ma inclin in fata noii generatii, generatia Social Network, spre care se indreapta acum toate sperantele si care a reusit sa mobilizeze, aseara, societatea, scotand-o in strada, in incercarea de a pune capat cutumelor clasei politice si coruptiei in Romania.

L. Alex.

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...