Povestea sinucigasilor de la metrou. Inainte de a judeca

Autor:
Luni, 27 Februarie 2012, ora 17:44
3546 citiri
Povestea sinucigasilor de la metrou. Inainte de a judeca

Ca sa poata relua cat mai rapid circulatia trenurilor, angajatii retelei de transport subteran din Londra duc cadavrele sinucigasilor care isi gasesc sfarsitul pe sine in magaziile statiilor, unde zac pana la sosirea medicului-legist.

Intr-un documentar difuzat recent de Channel 4, multi dintre ei si-au exprimat dezgustul fata de aceasta practica, pe care o gasesc traumatizanta pentru ei si degradanta pentru victime. Se intampla ca cineva sa caute o matura sau o galeata si sa dea peste trupul neinsufletit si mutilat al vreunei persoane pentru care statia respectiva chiar s-a dovedit sa fie capatul liniei.

Din cauza lipsei de spatiu, un cadavru a fost lasat sa zaca chiar intr-un container industrial, in parcarea statiei Stafford, a marturisit o femeie, unul din cei aproape 19.000 de angajati ai regiei.

De-a lungul deceniului trecut, numarul tentativelor de sinucidere din subteranul londonez a crescut cu aproape 75%, salturi semnificative inregistrandu-se in 2008 si 2009, anii asociati aparitiei si adancirii crizei financiare globale.

In Londra si in alte mari orase ale lumii au aparut de-a lungul timpului "sisteme anti-suicid" - ziduri inalte care separa peronul de calea de rulare, dotate cu usi automate ce se deschid si inchid aproape simultan cu usile trenurilor si doar dupa ce garniturile franeaza complet. Asemenea dotari presupun, insa, costuri de montare destul de ridicate, ceea ce le face sa ramana doar solutii partiale, mai ales in cazul retelelor-mamut.

Metroul londonez, spre exemplu, leaga nu mai putin de 270 de statii si deserveste zilnic in jur de 3,5 milioane de calatori.

Administratorii Metrorex au calculat si ei ca banii necesari pentru instalarea unui astfel de sistem pentru intregul subteran bucurestean ar putea acoperi amenajarea completa a doua statii noi, ceea ce descalifica de la bun inceput cauza celor cateva zeci de persoane disperate care s-au aruncat sub rotile trenurilor, de-a lungul ultimilor ani, si a celor care o vor face pe viitor.

Dramele lor sunt cel mult vandute la taraba de nimicuri grotesti a stirilor de seara si fibra complexa a disperarii lor desfiintata prin simpla aruncare la pubela de gunoi a ratiunii - nimeni nu intelege, titreaza stirile de obicei, de ce victima a apelat la un asemenea gest (cel putin cand nu se mentioneaza vreo boala incurabila, vreo datorie imensa sau altceva din care mentalul colectiv sa poata extrage sens), rudele sunt socate, cunoscutii nu s-ar fi gandit niciodata. Si atat. Foarte rar (sau mai degraba niciodata) intrebari care sa mearga dincolo de relatarea imediata.

Nu mai departe de sfarsitul lui ianuarie, o femeie a fost scoasa de catre echipele de interventie SMURD de sub o garnitura de metrou care tocmai intrase in statia Piata Sudului. Femeia a supravietuit, insa rotile trenului i-au retezat picioarele. Doua comentarii postate pe unul din site-urile care au preluat stirea mi-au atras atentia: "E atat de proasta incat s-ar putea sa scape cu viata. Problema initiala persista, doar picioarele lipsesc", scrie un utilizator care o condamna pe victima pentru decizia de a-i include pe conductor si pe calatori in scenariul propriului exit, iar un altul aminteste ca "la IMGB parca, iese metroul la suprafata, nu? Recomand".

Comentarii in spiritul celor doua redate aici se gasesc in subsolul oricarei stiri despre sinucigasii de la metrou si o simpla cautare pe Google poate confirma. Ce surprinde intr-o asemenea instanta discursiva (sau ce m-a surprins pe mine, cel putin) este usurinta cu care, de indata ce comite actul, victima este "dezbracata" de calitatea ei umana - un utilizator ii critica zeflemitor capacitatile intelectuale, iar celalalt sugereaza ca viata unei asemenea persoane nu poseda vreo valoare intrinseca, din moment ce singurele detalii care il preocupa sunt locatia punerii in scena a actului si distanta fata de eventuali martori, nu si cauzele determinante sau suferinta obiectiva subinteleasa a persoanei.

Cineva capabil sa faca asa ceva, cu alte cuvinte, nu poate fi decat prost, inutil si perfect dispensabil. Daca problematica implicariimartorilor si eventualele lor traume pot fi discutate, culpabilizarea victimei de la inaltimea tribunei morale nu poate sugera altceva decat ignoranta - in ultima instanta, stirea nu ofera niciun detaliu despre trecutul si personalitatea femeii, iar corpul sau este, totusi, singurul care sufera in mod iremediabil implicatiile deciziei luate.

Citeste mai mult despre Povestea sinucigasilor de la metrou. Inainte de a judeca pe Think Outside The Box.

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”
Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”
Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...
Traian Băsescu, ironii despre liderii PSD și PNL după retragerea finului său, Cătălin Cîrstoiu: ”Sunt și slabi de minte, nu numai slabi politicieni”
Traian Băsescu, ironii despre liderii PSD și PNL după retragerea finului său, Cătălin Cîrstoiu: ”Sunt și slabi de minte, nu numai slabi politicieni”
Fostul preşedinte Traian Băsescu, naşul medicului Cătălin Cîrstoiu, este de părere că alegerea acestuia pentru a candida la Primăria generală a Capitalei cu susţinerea PSD şi PNL...
#sincideri metrou, #Metrorex sinucideri, #metrou Londra sinucideri , #sinucideri