Legea lustratiei, mult prea tarziu si insuficient

Povestea legii lustratiei este incarcata de paradoxuri amare, care, pana la urma demonstreaza ca ea nu mai poate avea decat o destul de palida valoare simbolica la 20 de ani dupa caderea regimului comunist.

Legea a fost adoptata exact in ziua in care sindicalistii, care cu adevarat disperati, care manipulati, au iesit in strada pentru a protesta fata de masurile de austeritate impuse de rezultatele unor guvernari dezastruoase vreme de aprope 20 de ani. Cine a stat in spatele acestor guvernari, cine a profitat de ele? Exact cei mai nocivi dintre lustrabili.

Acum, unii dintre ei au mai murit si multi nici macar nu mai sunt in politica, ci sunt mari rechini in lumea afacerilor de unde, prin intermediul politicienilor corupti, dreneaza sistematic bugetul. Pe ei lustratia nu-i mai ajunge, nici macar nu mai au nevoie de functii publice unde si-au plantat marionete inatacabile sub aspectul trecutului, dar cu un prezent mai mult decat ticalos. Activi in politica mai gasim doar cativa fosti tineri comunisti si securisti de rangul al doilea sau chiar al treilea.

Adoptam legea lustratiei dupa ce Ion Iliescu, cel mai de seama reprezentat al comunismului supravietuitor, a avut deja trei mandate prezidentiale in care a facut Romaniei tot raul pe care putea sa-l faca. Lustratia il va inaltura de la conducerea unui institut total lipsit de importanta. Nici macar valoare simbolica nu mai poate avea o astfel de lustratie.

Legea adoptata joi a fost initiata de Mona Musca, intre timp devenita ea insasi lustrabila si chiar inlaturata din viata politica pentru colaborarea cu securitatea. De fapt, d-na Musca si jurnalistul Carol Sebastian au fost singurii deconspirati care au platit cu carierele erorile, altfel minore, ale trecutului. Marii securisti, chiar desconspirati, si-au continuat nestingheriti carierele.

Apele s-au amestecat prea mult in acesti ani pentru a mai putea face departajarile necesare. Mona Musca, cu tot trecutul sau, a fost un politician incomparabil mai vertical si mai util acestei tari, prin proiectele sale, decat multi politicieni tineri care in urma cu 20 de ani erau minori. Comparati-o pe Mona Musca cu vreun Nicu Banicioiu, Honorius Prigoana sau Bogdan Olteanu, ca sa dam doar trei exemple.

Nu vreau sa fiu gresit inteles, departe de mine intentia de a-i apara pe fostii securisti si nomenclaturisti. Dimpotriva, ei sunt cancerul acestei tari. Insa metastazele au depasit cu mult zona politica, asa ca aceasta lege a lustratiei vine mai mult ca un algocalmin dat unui bolnav in faza terminala. Iar acest alogalmin actioneaza doar in zona imaginii parlamentarilor, cel mai multi dintre ei aflati in afara oricarui pericol.

Acum, daca este de buna credinta, PD-L ar trebui sa atace tocmai la metastaze, printr-o actiune ferma la nivelul legaturilor malefice dintre clasa politica si lumea afacerilor, printr-o ANI puternica, prin actiuni ferme in zona marilor evaziuni, in zona marii contrabande, in zona marilor privatizari frauduloase, in aceea a contractelor scandaloase cu statul.

In spatele tututor acestor fenomene letale pentru societatea romaneasca, stau marii lsutrabili. Ma tem insa ca PD-L, la fel ca toate celelate partide, nu are nici macar in plan sa atace frontal aceste fenomeme de care multi dintre liderii sai sunt foarte legati.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...