De ce a fost atat de puternica emotia in cazul impuscarii puiului de urs? Ce ascunde aceasta emotie si de ce semnalul e important pentru organizatiile politice?
Un accident aparent banal a creat o unda puternica de soc in intreaga societate romaneasca. Uciderea unui pui de urs la Sibiu a generat un val urias de proteste din partea opiniei publice. Dar ce a fost deosebit acum? Pentru ca si inainte au mai fost astfel de cazuri, iar reactia oamenilor a fost mai slaba.
In opinia mea, faptul ca intreaga operatiune a fost filmata si fotografiata de trecatori, postata pe Facebook si Twitter, faptul ca televiziunile au transmis live "vanatoarea", faptul ca era vorba de un pui de urs lipsit de aparare au fost ingredientele unei crize, dar motivul decisiv pentru declansarea protestului l-a reprezentat reactia autoritatilor.
Balbaiala, actiunea disproportionata in comparatie cu gravitatea momentului, decizia de impuscare a animalului, in loc de salvare a acestuia, toate acestea i-au revoltat pe oameni.
Pentru a suta oara, persoane angajate in domeniul public, care au misiunea sa protejeze cetatenii si sa aplice legea, provoaca un dezastru din cauza incapacitatii de comunicare, a lipsei procedurilor si a lipsei de cunostinte in ce priveste "managementul" unei situatii de criza.
Am avut un politist care a murit la datorie pentru ca a incercat sa opreasca un sofer, agatandu-se de portiera. O viata irosita pentru ca nu existau proceduri clare pentru utilizarea armelor de foc.
Acum, avem un exces de zel in folosirea lor si s-a tras cu pusca de vanatoare intr-un pui de urs infricosat fara a exista un pericol imediat.
De ce angajati ai statului reactioneaza disproportionat intr-o situatie de criza? In opinia mea, multi politisti (locali sau nationali), multi angajati ISU, multi reprezentanti ai prefecturilor habar n-au sa-si faca meseria. E o lipsa crunta de antrenament, de cunoastere si de experienta. Institutiile statului angajeaza oameni ca sa fie la numar, sa ocupe posturi vacante, dar, o data angajati, nu se mai ocupa nimeni de ei.
Avem politisti supraponderali trimisi in strada sa se lupte cu raufacatorii, avem pompieri fara conditie fizica, trimisi sa se lupte cu flacarile, avem angajati ISU care se ratacesc prin munti si nu sunt in stare sa citeasca coordonatele unei harti digitale, dar pleaca sa salveze turisti rataciti. La toate acestea adaugati lipsa echipamentului si angajarile pe pile si avem descrierea trista a dezastrelor provocate de reactia intarziata sau anapoda a autoritatilor care par sa nu se mai termine.
Astazi, datorita unei dezvoltari tehnologice fara precedent, opinia publica poate monitoriza activitatea serviciilor publice aproape in timp real prin smartphone-uri, internet si retele sociale. Greselile crase, lipsa de calificare si experienta, prostia, in unele cazuri, sunt greu de ascuns.
Ar trebui ca la nivelul autoritatilor publice si locale sa se produca o adevarata revolutie. Trebuie schimbata paradigma si trebuie inceput de la modul cum se fac angajarile si de la pregatirea celor angajati. Daca se continua pe principiul ca "in Romania merge si asa", seria ratarilor pentru serviciile publice va continua, iar revolta oamenilor se va amplifica.
Nu stiu de ce lectia cea mai importanta de dupa criza provocata de incendiul de la Club Colectiv nu a fost inteleasa inca.
Niciun guvern si nicio autoritate locala nu vor rezista atata vreme cat nu reusesc sa imprime de la director si pana la ultimul angajat faptul ca misiunea lor, pentru care sunt platiti, este sa-i serveasca si sa le rezolve problemele celor care platesc impozite, taxe locale si pretul serviciilor publice. Atingerea acestui obiectiv a devenit o necesitatea pentru ca societatea romaneasca sa mai aiba un viitor.