2011, Romania noastra. La intrarea in tara, pustiu si praf: nu vezi picior de vames, sunt toti la racoare, desi afara e oricum cam frig. Sau pe undeva prin vreo sectie, inghesuiti de procurorii care ii iau la misto: "Nu v-ati pazit spatele, fraierii pamantului! V-a zis Base, s-o lasati mai moale... voi nimic. Batman, Batman!".
Cei care asteptau sa intre sau sa iasa din tara in timpul descinderilor de la vami s-or fi intrebat poate, in timp ce stateau la rand cuminti, cu mana pe jumatate bagata in buzunar: "Acuma cui mai dam spaga, mascatilor?".
Pana la urma, asta ar fi cam singura problema pe care o cauzeaza descinderile din ultima perioada. Ca cel putin o perioada nu vom avea pe cine sa punem la vami, sa umplem golul lasat de suspectii spagari (se respecta prezumtia de nevinovatie, in mod evident). Ca va trebui sa ne caram cu sacii si galetile de bani, in sir, pana la sediile de partid, pentru ca nu mai exista carausi, s-a rupt firul. Asta e problema de fapt.
Ne streseaza ideea ca va trebui sa mai facem inca un drum anual pentru a le da tainul celor care, prin intimidare si incalcarea legilor, ne dicteaza cum sa ne traim viata. Problema noastra nu sunt vamesii. Cu vamesii se poate rezolva rapid, asa cum ne-au demonstrat-o in doar cateva zile, grabiti de un semn facut cu degetul de la Bruxelles de dom' presedinte, domnii de la DNA: ii inregistram luand mita, ii bagam intr-o duba si ii luam la intrebari. Ulterior, ii bagam si la racoare, daca ni se permite.
Problema Romaniei insa, ca intotdeauna, nu sunt vamesii, ci fariseii. Zecile de masini care s-au oprit la vama, cand vamesii erau arestati, erau pline de farisei: atitudinea paguboasa a soferilor pregatiti sa-si dea din castiguri (parte din ele ilicite) pentru a multumi o mafie general acceptata, asta doare. Zecile de TIR-uri pline de tigari pentru care se dadea o spaga de sute de mii de euro, asta doare.
Problema este ca niciunul dintre cei care tranziteaza vama in fiecare zi nu s-a gandit vreodata sa spuna "Nu!". Sau sa isi ia cu el un reportofon, sa il inregistreze pe nemernic si sa sune apoi la linia anticoruptie 0800.806.806. La vama, spaga se da fara ca vamesul sa mai ceara. El pur si simplu sta acolo si asteapta.
Daca ii intrebi pe oameni de ce dau spaga, vor spune mereu aceeasi poezie: ca nu se poate altfel, ca nu avem putere, ca noi suntem prea mici si nu contam, ca mafia merge pana la Justitie. Si poate au dreptate. Altfel, de ce aglomereaza in prezent inchisorile chiar politistii de frontiera?
Insa pana la urma, spaga nu iti cumpara un serviciu de calitate. Spaga iti permite, cel mult, sa treci mai multe pachete de tigari prin vama decat ai voie, sa treci mai multe bijuterii, sa iti rezolvi un dosar mai rapid decat altii care stau la coada la ghiseu. Spaga nu iti cumpara decat o rezolvare temporara a problemei. Spaga nu iti poate construi, peste noapte, un sistem sanatos, nu iti poate inlocui lipsa unui serviciu de calitate.
Iar problema noastra nu va fi rezolvata prea curand: o descindere de forte la vama nu va convinge soferii care intra in vama sa nu-si mai deschida larg buzunarele catre cei care le iau banii. Ce-ar fi daca toti si-ar pune intrebarea, macar odata: ce s-ar intampla daca niciun roman nu ar mai da spaga, incepand de maine?