Exercitii electorale in Parlament: Boc vs. Tariceanu

Doi premieri ai Romaniei, Emil Boc, in functie, si Calin Popescu Tariceanu, fost sef al Guvernului, au facut cate un exercitiu electoral in Parlament. Aceste exercitii, lipsite de valoare in sensul oficial, sunt edificatoare pentru situatia de pe scena politica romaneasca.

Emil Boc a prezentat, luni in fata senatorilor, iar marti in fata deputatilor, prioritatile pentru perioada urmatoare ale Guvernului pe care il conduce.

Sub aspectul continutului, nicio surpriza. A fost o recapitulare a programului de guvernare, sub deviza modernizarii Romaniei: de la noua lege a pensiilor si cea a responsabilitatii fiscale, la aplicarea rezultatelor referendumului, folosirea mai judicioasa a banului public si crearea de noi locuri de munca.

Si, totusi, demersul lui Emil Boc este fara precedent. De ce s-o fi dus premierul in fata parlamentarilor pentru a le spune ceea ce, teoretic, stiau inca din timpul porcedurii de investire? Din doua motive.

Pe de-o parte, a fost o incercare de captare a bunavointei parlamentarilor. "In perioada urmatoare vor fi mai putine acte promovate de Guvern fara puterea legislativa", cu alte cuvinte mai putine ordonante de urgenta, le-a promis Emil Boc deputatilor.

Stie bine ca are in Parlament o majoritate fragila. Practic, certe sunt doar voturile PD-L si ale UDMR. Independentii care sustin Cabinetul Boc sunt, e drept, tot mai multi, dar nu sunt legati printr-un acord cert, pentru ca ei nu fac parte dintr-o formatiune politica.

Asa ca nicio strategie sau disciplina de partid nu-i pot impiedica sa absenteze sau chiar sa voteze impotriva proiectelor Guvernului, mai ales daca acestea le lezeaza interesele, cum se intampla, de exemplu, cu legea pensiilor.

Iar daca vorbim de majoritatea necesara pentru modificarea Constitutiei, doua treimi adica, ea e inca departe si fara ea nu se poate vorbi de Parlament unicameral.

Pe de alta parte, Emil Boc are tot interesul sa reaminteasca poporului ce ambitioase sunt proiectele Guvernului si ca singurul care le poate impiedica este Parlamentul ostil, in fata caruia vine respectuos pentru a cere sprijn si a da explicatii chiar necerute. Poate ca totusi poporul ar fi mai fericit daca, in loc de astfel de exercitii, premierul ar fi mai preocupat de substanta reala a prioritatilor pe care le invoca.

De exemplu, legea pensiilor, anuntata ca unitara, a starnit deja ample polemici pentru ca mentine greu digerabile tratamente diferite si inca in favoarea celor mai detestate categorii profesionale: fostii militieni si securisti ceausisti. Si dincolo de reactia publica, aceste inegalitati risca sa trimita noua lege direct in neconstitutionalitate, cum s-a intamplat, de exemplu, cu legea educatiei nationale.

Iar daca tot vorbim despre economisrea banilor publici, poate ne explica, pana la urma, cineva de ce contractul recent incheiat pentru autostrada Comarnic-Brasov prevede sume atat de mari. Asta doar ca un exemplu?

Daca senatorii au primit cu blazare demersul lui Emil Boc, in Camera Deputatilor reactia a fost mult mai vie. Iar cea mai dura replica a venit din partea fostului premier Calin Popescu Tariceanu: "Ati spus ca va ganditi la modernizarea clasei politice, stau si ma intreb daca in acceptiunea dumneavoastra reforma clasei politice inseamna trecerea si racolarea parlamentarilor de la alte partide de catre PD-L si crearea partidului prezidential (...) Nu in ultimul rand, ar trebui sa ne gandim la necesitatea ridicarii imunitatii prezidentiale, care face un caz singular in randul institutiilor publice din Romania".

Asadar un atac virulent, cu dubla tinta: si Emil Boc, si Traian Basescu. Pe fond, problema imunitatii prezidentiale mertia discutata (daca trecem peste eroarea exprimarii, pentru ca nu despre ridicarea imunitatii ar fi vorba, ci despre restrangerea ei). Seful statului ar trebui sa aiba, la fel ca parlamentarii, imunitate strict pentru declaratii politice.

Sigur ca se impun o serie de garantii, cum au si parlamentarii, de exemplu pentru arestare, dar nu vad nicio justificare pentru imunitatea totala. Reprezinta, fara indoiala, o tema absolut legitima de dezbatere si este foarte bine ca, iata, acordul popular primit de unicameralism a deschis calea unor dezbateri pe maginea modificarii Constitutiei.

Ceva imi spune insa ca motivatia lui Tariceanu tine mai putin de acest demers, cat de situatia actuala din PNL. Liberalii se apropie de un congres important. Nu stiu in ce masura fostul prmeier este dispus sa se ia la tranta cu Crin Antonescu pentru presedintia partidului, dar in mod cert este interesat sa aiba un cuvant greu de spus la modificarile de statut, iar tabara lui sa aiba cat mai multi oameni in viitoarea conducere a partidului. Avea asadar nevoie de o iesire puternica in prim plan.

In plus, cum sustine intrarea la guvernare alaturi de PD-L, Calin Popescu Tariceanu avea nevoie sa arate ca este in continuare intransigent cu democrat-liberalii, iar opinia sa nu ar reprezenta semnul impacarii cu Traian Basescu. Nimic mai potrivit decat un astfel de atac pentru a bifa ambele tinte, nu-i asa?

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...