Presedintele Senatului ne vesteste pe pagina sa de socializare ca a participat, joi, la "un mic dejun de lucru cu sefii misiunilor diplomatice din statele membre ale Uniunii Europene", explicand ca tema discutiilor a vizat probleme legate de prioritatile Romaniei in UE, preluarea de catre Romania a Presedintiei Consiliului UE, Constructia Europeana si rolul Romaniei in redefinirea acestui proiect.
Iar, mai departe, dl Tariceanu ne insira destul de detaliat tot ce figureaza pe propria sa agenda si nimic din ce ar fi fost normal sa figureze pe agenda invitatilor sai, poftiti desigur la un dialog, nu la un monolog.
Multi dintre ei sunt semnatari ai unei cunoscute scrisori catre autoritatile din Bucuresti, unde tema era legata de Legile Justitiei, de coruptie, de independenta instantelor, de probleme care fac sa clocoteasca societatea romaneasca si sunt reflectate in presa internationala.
Este de neinchipuit ca invitatii sa nu fi profitat de ocazie, ca sa-l intrebe pe interlocutor in limbaj diplomatic, ceea ce mai pe olteneste suna cam asa: "Dar astea cui i le lasi, nene? Te faci ca ploua?".
Si, chiar daca nu l-au intrebat, este de neinchipuit ca l-au ascultat ca niste elevi cuminti, fara sa comenteze in niciun fel cuvintele dlui Tariceanu, asa cum nu comentezi Evanghelia, la slujba de duminica.
Caci iata cum isi incepe dl Tariceanu prezentarea "dialogului" avut cu ambasadorii: "Am subliniat ca Romania este o tara ai carei cetateni au o orientare puternic pro-europeana si cu o pozitionare favorabila unei integrari mai profunde, bazate pe principiile si valorile fundamentale ale Uniunii Europene". Si, de la un capat la altul, continua tot in stilul bla-bla-bla.
Nu cred ca prea multa lume este interesata sa afle ce a subliniat dl Tariceanu. Stim cu totii ce tot subliniaza dansul, caci aproape in fiecare zi subliniaza cate ceva. Ar fi fost poate mai interesant sa stim daca si invitatii au avut dreptul la cuvant si - mai ales - ce le-a raspuns dl Tariceanu lor, dupa ce au spus ei ce aveau pe suflet.
Mucles. Niciun cuvant despre asa ceva in postarea dlui Traiceanu. Caci dansul continua in acelasi stil din care imi permit sa citez esentialul, paragraf cu paragraf:
"Romania considera important ca principiul coeziunii sa se regaseasca in toate politicile UE...".
"In acest context am semnalat preocuparea din ce in ce mai accentuata cu privire la MCV...".
"Romania continua sa acorde o importanta deosebita aderarii la Acordul de la Schengen...".
"...am trecut in revista procesul de revizuire a legislatiei penale...".
"In dialogul pe aceasta tema cu sefii misiunilor diplomatice din statele membre UE, am subliniat ...".
"Am recomandat acelor misiuni diplomatice care doresc sa impartaseasca din experienta nationala ...".
Observati in ce a constat dialogul? "Romania considera", "am semnalat", "am trecut in revista", "am subliniat", "am recomandat".
Nimic despre ce au replicat ambasadorii la toate acestea. Unii din ei sunt tocmai semnatari ai recentei scrisori, unde vorbeau de Legile Justitiei, de statul de drept, de coruptie si inca vreo cateva teme care poate nu figureaza in agenda dlui Tariceanu, dar figureaza cu siguranta intr-a lor.
Cum de nu si-a amintit niciunul despre ce scrisese acolo? Chiar nu s-a gandit vreunul sa profite de acest "mic dejun", ca sa repete pozitia lor, exprimata nu o data, despre toate acestea?
Merita sa aflam si ce au spus ei, dar si ce le-a raspuns dl Tariceanu lor, ceva in plus fata de ce a subliniat, a semnalat si a recomandat dansul, fara sa-l fi intrebat nimeni de sanatate.
Iar daca postarea de pe Internet nu are un cuvant despre asa ceva, deduc cu logica mea modesta, ca cele spuse de interlocurori n-au fost deloc convenabile pentru cel care-i invitase la respectivul mic dejun, numai ca sa se faleasca el si nu sa-i asculte pe altii.
Altfel, fara indoiala ar fi declarat ceva de genul: "...iar ambasadorul Cutare a spus ca retine ideea mea si ca am multa dreptate".
Deduc ca nimeni n-a spus-o, iar pledoaria de pe site a dlui Traiceanu este o informare pro domo de prost gust, ceva care seamana cu o anecdota, cunoscuta de altfel:
"Problema este pe jumatate rezolvata: vreau eu. A mai ramas sa rezolv si jumatatea cealalta: sa vrea ea".