Tara, caut lideri, astept provincia!

Ce-i lipseste politicii din Romania? Veti raspunde, probabil, viziunea, moralitatea, proiectele pe termen lung, tinerii vigurosi. Toate sunt, din nefericire, adevarate. Exista insa inca o carenta, care le potenteaza pe cele deja mentionate si din cauza careia sansele de corectare a acestora sunt din ce in ce mai mici. Romania este intr-o criza grava de lideri.

Daca privim in jur, cati conducatori autentici vedem? Nu ma refer la presedintii cu numele, ci la personajele viguroase cu autoritate independenta de cea a functiei pe care o ocupa temporar, personalitati magnetice, consistente, care sa nu poata trece neobservate.

Sa-i luam pe rand pe liderii principalelor partide. Mircea Geoana este deja comic in efortul sau de a mima o autoritate pe care nici macar el nu mai crede ca o are. Ezitant, fara principii, mereu temator ca va veni cineva sa-i fure calul, avantandu-se in actiuni temerare numai pentru a avea de unde sa se retraga rapid si lamentabil, Geoana incaseaza acum ultimele lovituri ale mandatului sau chinuit in fruntea social democratilor. "PSD are nevoie de stejari, nu de legume", a rezumat dispretuitor Madalin Voicu situatia lui Geoana.

Emil Boc nu este decat mana lunga a lui Traian Basescu. Rolul de marioneta este insa singurul care-l prinde si in care, de altfel, presedintele PD-L se complace fara regrete majore. Cei care-l cunosc de la inceputurile carierei sale, stiu ca Emil Boc a fost intotdeauna politicianul guraliv, gata sa vorbeasca la orice ora a oricarei zile, fie ea duminica, 25 decembrie sau 1 ianuarie, despre orice subiect politic sau nepolitic. Extrem de logoreic, bun de trimis la inaintare, el nu are insa nici statura si nici vigoare de lider.

Calin Popescu Tariceanu isi da, fara indoiala, silinta si a facut mari progrese fata de momentul zero - retragerea lui Teodor Stolojan. Ramane insa ezitant, influentabil, insuficient de abil, crispat in exercitiul puterii. Desi nu mai comite gafe ca in timpul inundatiilor din Banat, de exemplu, tot nu face priza cu masele, nu le capteaza, nu reuseste sa se faca urmat. De fapt, nici nu a trecut vreodata prin proba de foc a unui vot popular individual. Ma intreb daca, in calitate de organizator al alegerilor, nu cumva el ar fi trebuit sa lanseze apelul de participare la votul de duminica. A preferat actiunea ecologica solitara "bicicleta" care i s-ar potrivi mai bine, daca n-ar fi atat de legat de industria auto.

Plictis si dependenta

Ne place sau nu, trebuie sa recunoastem ca singurul lider autentic al momentului este Traian Basescu, confirmat si reconfirmat prin vot popular. A fost ales mereu in propriul partid si in functii publice tocmai pentru ca este liderul, prin excelenta, o calitate pentru care oamenii i-au trecut cu vederea multe greseli si in virtutea careia traseaza cu usurinta agenda publica.

Din nefericre, Traian Basescu alearga inca singur. Nicio vorba pe care o rosteste, fie ea una aruncata aiurea, fie ea cu adevarat de substanta nu trece neobservata, este comentata si rascomentata de analisti, atacata feroce de adversari, aplaudata frenetic de sustinatori.

Din momentul rostirii, pe scena politica nu se mai vorbeste despre altceva. Sa nu aflat adversarii presedintelui ca metoda cea mai eficienta de a-l combate este lansarea unei teme mai puternice, cu alte cuvinte preluarea controlului asupra jocului? Ma indoiesc. Dar cine sa-l preia? Sa luam, spre exemplu, aceasta campanie electorala. A zis presedintele blat? Numai despre blaturi s-a vorbit de atunci, iar campania s-a transformat intr-o imensa blatiada.

Candidatul cel mai bine plasat, deocamdata, in Bucuresti este cel care a preluat discursul si temele presedintelui - a zis Traian Basescu de sistemul ticalosit, pac si Oprescu cu sistemul, a zis Traian Basescu de frauda electorala, pac si Oprescu cu frauda. Ba un candidat PNG a mers si mai departe declarandu-si intentia de a fi nici mai mult nici mai putin decat "primar jucator". A deschis presedintele portile Cotrocenilor, la deschide maine si Calin Popescu Tariceanu pe ale Palatului Victoria. Probabil ca daca Traian Basescu nu-si tundea suvita, se gasea cineva sa preia si acest model.

In aceste conditii, romanii au inceput sa se plictiseasca de Traian Basescu, ca de aceeasi mancare servita la fiecare masa in variante mai bine sau mai prost gatite. De aici si erodarea presedintelui care, la randul sau, ajunge inevitabil sa se repete.

Plictiseala asta a electoratului este insotita insa si de o perversa dependenta. In absenta altor lideri autentici, Romania depinde, din nefericire, de temele si miscarile, corecte sau aberante, ale lui Traian Basescu, de crizele pe care el le declanseaza si fara de care peste clasa politica s-ar asterne un strat gros de praf. Presedintele ii joaca pe politicienii romani pe degete si acestia nu au deocamdata nicio personalitate care sa-i dea peste ele.

Electoratul asista tot mai dezinteresat la acest spectacol, arareori mai aplauda si se duce din ce in ce mai putin la urne pentru ca pe buletinele de vot nu se regasesc liderii de care are nevoie.

General american: SUA au nevoie de o abordare strategică reînnoită, care să corespundă noii ere geopolitice

Generalul american Wesley Clark, fost comandant suprem al forțelor NATO în Europa, a publicat o „notă pentru președintele SUA”, în care subliniază cele mai presante probleme mondiale,...

Schimbare radicală la turneul final. România s-a calificat miraculos, pentru prima dată în istorie

Turneul final al Billie Jean King Cup se va disputa sub formă de tablou eliminatoriu, la Sevilla, între 12 şi 20 noiembrie, a anunţat joi Federaţia Internaţională de Tenis (ITF), care...