Traian Ungureanu: Acum e vremea USL - Interviu Ziare.com

Europarlamentarul PDL Traian Ungureanu a vorbit, intr-un interviu acordat Ziare.com, despre realitatile europene ale anului 2011, riscurile pe care le intampina Uniunea Europeana, dar si despre succesul pe care il va inregistra USL in 2012, daca ganditorii uselisti vor sti sa ridice steagul rosu.

Traian Ungureanu sustine ca o cheie a crizei este cresterea economica, acesta fiind un atu ignorat de marile puteri europene, care sunt prinse in "nevroze istorice sau de lideri luati prizonieri de interese (electorale) nationale".

Europarlamentarul PDL ne-a mai declarat ca, pe viitor, "romanii se vor simti mai bine in masura in care Europa se va simti mai bine", iar "daca pilonii externi cad, atunci ramanem cu un Guvern insuficient inteles (ceea ce e, pana la un punct, normal, in conditiile turului de forta anti-criza) plus Ponta".

Cat despre alegerile de anul viitor, din Romania, Traian Ungureanu crede ca romanii se descurca bine si le transmite "prietenilor fabricanti de presa" ca "nu pot confisca Netul si nici nu pot pune plasture la gura romanilor care vin acasa si vorbesc despre ce au vazut, la munca, in Italia sau in Spania".

Ati scris recent ca noul Acord al UE este o excelenta declaratie de bune intentii pusa sub presiune de un numar prea mare de incertitudini si nu cuprinde strategii de crestere economica. Care credeti ca ar trebui sa fie aceste strategii? Cum vor putea fi ele aplicate la nivel european?

Prima strategie e curajul. Mai precis, curajul de a privi adevarul in fata - ceea ce nici macar nu e foarte complicat, de vreme ce pietele sunt un bun indrumator. Realitatea europeana, asa cum o reflecta si cifrele oficiale si pietele, e clara: competitivitate redusa, indecizie politica, terapie gresita. Doua erori ies cu fruntea sus de la fiecare summit european: fixatia austeritatii si absenta planurilor de relansare prin crestere economica.

Marea problema e, mai intai, radarul franco-german care nu sesiseaza ca Europa nu sufera din lipsa de virtute ci din blocaj de crestere. Crestere prin ce? Prin actiune cu adevarat europeana. De pilda, prin investitii masive. In ce? Infrastrucutrua est-europeana e o oroare care asteapta mancatorii de decalaje. Asta inseamna cestere prin solidariate rationala si efectiva. Altfel, Germania va continua sa livreze Mercedesuri, iar estul va continua sa asigure santurile si noroaiele.

Deocamdata, insa, chestiunea relansarii europene e definita de trecut, de nevroze istorice si de lideri luati prizonieri de interese (electorale) nationale. Exemplul esential e Germania care nu poate uita vremurile in care lumea mergea cu roaba de marci ca sa cumpere o paine si, din acest motiv, insista inflexibil pe austeritate. Dogmatismul fiscal german e sanatos in doze mici. Aplicat pe scara larga, acelasi program risca sa sleiasca economii care au nevoie de aer, de expansiune si crestere, nu de exercitii de abstinenta.

Asadar, cresterea economica e cheia crizei si tot cresterea economica e marele atu ignorat al dezbaterilor de la capataiul economiei europene. Am spus "economie europeana" dar termenul e el insusi o problema. Asa ceva nu exista. Unificarea economica e incompleta sau debila. Principala ei forma de manifestare e de gasit in cliseul care pune economia UE pe locul al doilea in lume, desi, in mod, evident nu exista nici un temei de comparatie intre economia compacta a Statelor Unite si suma contradictorie a 27 de economii cu 27 de bugete, 27 de ministri de finante si 27 de regimuri fiscale.

Dar problema cea mai grava abia urmeaza: colectia divergenta a economiilor europene, cu decalaje dramatice inre Nord si Sud, a fost arondata unei monede unice. Euro a devenit, astfel, o presa de macinat economiile Sudului, exact in masura in care a devenit o pompa de indopat economiile Nordului. Pentru a purta discutia in acesti termeni e nevoie de un curaj politic formidabil si de constiinta clara a nevoii de reformare a sistemului european. Daca aceasta dezbatere nu va avea loc acum, se va desfasura, putin mai tarziu, postum.

La ce obliga Romania acord? Care sunt avantajele, dar si dezavantajele pe care le vor resimti romanii dupa ce vor fi implementate si la noi aceste masuri?

Nu intram pe un teritoriu necunoscut. Angajamentul in care am intrat limiteaza, prin lege, nivelul deficitului bugetar si al datoriei publice. Asa cum stie toata lumea care ne injura sau incepe sa se opreasca inainte de a arunca orbe grele, acestea sunt cele doua obiective pe care Guvernul Romaniei le pune in aplicare de mai bine de doi ani. Cum s-ar zice, jucam Acordul de la Bruxelles pe teren propriu. Romanii se vor simti mai bine in masura in care Europa se va simti mai bine. Din acest punct de vedere, unificarea europeana e incheiata: necazurile zonei euro sunt, automat, dramele estului.

Prabusirea zonei euro ar fi o catastrofa pentru economia Romaniei dar, pana la prabusire, prelungirea programelor pe pilot fiscal automat, poate garanta, in lipsa stimulilor economici, suferinte economice prelungite (si) in Romania. Cred ca insistenta frenetica asupra investitiilor, lesne observabila la Guvern, la presedinte si la Ministrul-Regina a Soselelor, e un atu plin de oxigen pentru economia noastra. Sustin cu toata umilinta ca e, totdata, un atu care ar trebui extins la nivel european.

"Decalajul cu care va intra economica romaneasca in zona euro poate genera un soc" - despre ce soc vorbiti si ce masuri ar trebui sa ia guvernul de la Bucuresti pentru a-l evita?

E vorba de decalajul cu care ar intra economia romaneasca in zona euro. Sau, ca sa ne simtim mai bine: e vorba de decalajul cu care au intrat in zona euro toate statele sudice, de la Grecia la Portugalia. Intre timp, am aflat ca plasarea unor economii cu capacitati radical diferite in interiorul aceluiasi tarc monetar a adancit decalajele.

Germania si confratii de orbita austro-olandezi au fost beneficiarii, iar sudul marele perdant, pe masura ce unificarea monetara a inlesnit avalansa de exporturi de calitate din nord si a scumpit importurile nu foarte competitive din sud. Nu cred ca problema adaptarii e pe umerii nostri. Antrenamentul nostru ante-euro e foarte avansat. Problema e, paradoxal, in sanul zonei euro, daca asa ceva va mai exista in 2015. Fara o devalorizare a monedei euro sau fara un mecanism de echilibrare, tensiunile interne vor obliga statele sudului si estului sa joace in pierdere.

Cum se vor impaca viziunea Marii Britanii cu cea a restul tarilor europene, luand in considerare ca nu au fost de acord sa semneze Acordul
UE? Cum va fi afectata zona euro de acest lucru?

Prin revenire la bun simt. In fond, Marea Britanie nu a sabotat sau scufundat nimic. Semnatarii de la Bruxelles pot trece oricand la aplicarea acordului. Desi, am impresia ca, pana in martie, cand acordul ar urma sa fie lansat oficial, semnatarii se vor imputina. Ungaria, Cehia, Polonia, Finlanda si Olanda par tot mai nelinistite pe masura ce digera implicatiile acordului. Franta abia iese dintr-o vocaliza anti-britanica prin care a exprimat mai degraba frustrari si a incercat, iar, sa il puna in postura eroica pe presedintele Sarkozy. Nu e o surpriza, dat fiind ca presedintele Sarkozy a intrat in campanie electorala imediat dupa nastere. Exista, deci, suficienta diviziune si destule motive de reconsiderare, pentru ca partile sa-si regaseasca prietenia.

Cum vedeti situatia UE in 2012? Cum vedeti Romania in contextul european in 2012?

2012 va fi un an foarte rau pentru UE, daca UE pastreaza monopolul discutiilor nefinalizate. In fond, bilantul pe 2011 e la limita cosmarului: pierdere totala de initiativa in fata pietelor, un Acord a carui consecinta unica ar putea fi sciziunea europeana intre zona euro si statele non-euro, riscul de recesiune profunda pentru statele sudice. Romania a rezistat pana acum pe baza unui meniu propriu, cu ajutorul FMI si in conditii respirabile de credit. Daca pilonii externi cad, atunci ramanem cu un Guvern insuficient inteles (ceea ce e, pana la un punct, normal, in conditiile turului de forta anti-criza) plus Ponta (ceva de neinteles, in orice conditii).

Ce a ratat Romania la nivelul relatiile in UE in 2011?

Mai putin decat s-ar putea crede. Absorbtia fondurilor ramane o problema, in conditiile in care buretele de acasa e obisnuit sa se se patrunda doar de bani pe care ii poate mistui fara supraveghere. Totusi, absorbtia pe 2011 a inregistrat un progres. Problemele reale in relatia cu UE au devenit, insa, o chestiune supranationala si tind sa afecteze intreg estul, pe masura ce decuplarea vestului avanseaza. Incendiul din Maghreb si criza finaciara occidentala au trimis vestul pe directie gresita.

Pe de o parte, politica de vecinatate are acum numai sud, pe de alta parte criza interna a reactivat aroganta centrului fata de est-ul sarantocilor care nu au acces la ecuatiile subtile ale finantelor europene (desi bancile occidentale aveau cu totul alta parere pe vremea cand se balaceau in cascada de profituri est-europene). Din acest punct de vedere, problemele Romaniei sunt problemele estului. Eroarea ar putea avea costuri strategice uriase, caci neatentia occidentala survine exact in momentul in care Ucraina si Rusia trec la putinocentrism. In rest, Schengen si piata muncii, doua restrictii abuzive, provocate de ipocrizia colegiala a guvernelor de cea mai aleasa europenitate.

Cum se vede la PE politica dusa de Romania? Dar actiunile politicienilor?

Iarasi, trebuie sa vorbim de imaginea blocului estic. Din pacate, temele de interes direct pentru est sunt rau intelese sau tratate cu un foarte compact amestec de obtuzitate germana si rafinament toxic francez. Chestiunile de politica interna romaneasca nu sunt o urgenta imediata pentru Parlamentul European. Nu e vorba de discriminare, ci de un principiu general aplicat tuturor statelor membre, in ciuda eforturilor intrucatva autiste ale mai multor deputati PSD pentru care Basescu trebuie judecat si condamnat in plenul european. Asta cu atat mai mult cu cat dictatura personala a lui Traian Basescu a permis achitarea in justitie a domnului Adrian Nastase.

Ce greseli a facut Guvernul Boc si PDL in 2011? Ce strategii ar trebui sa aplice in 2012 pentru a castiga alegerile?

Nu si-a explicat indeajuns de bine masurile. Insa, aici, trebuie adaugata si remarcabila capacitate de distorsiune a mediilor de informare. In consecinta, publicul romanesc e in cea mai proasta situatie: e incorect informat despre actiunile Guvernului si e anapoda informat despre lumea economica europeana in care traieste. Cu toate astea, romanii se descurca binisor si, ca pe vremuri, se informeaza cum si cat pot, din surse credibile.

Prietenii nostri fabricanti de presa nu pot confisca netul si nici nu pot pune plasture la gura romanilor care vin acasa si vorbesc despre ce au vazut, la munca, in Italia sau in Spania.

Ce sanse ii dati USL la alegerile din 2012? Cum comentati parcursul politic pe care l-a avut de la infiintare pana in prezent?

Toate sansele. In fond, acum e vremea lor. Inainte de a face altceva, programele de austeritate asumate de UE creeaza contractii, somaj si scumpiri. Astept, deci, un Ponta ridicat la lupta impotriva imperialismului UE si a capitalismului franco-german. Daca sunt patrioti, ganditorii USL au acum prilejul sa ridice steagul rosu, sa tune in sprijinul muncitorilor, sa castige alegerile si sa dea faliment a doua zi. USL ne-ar scuti, astfel, de excursii de documentare in Grecia.

Am impresia, insa, ca alegatorii stiu deja ce nu poate sa spuna USL. E vorba de simplul fapt ca USL nu va putea iesi din programele pe care le injura inainte de alegeri. Cu diferenta ca le va pune in aplicare mai prost si va trebui sa minta mai mult. Asadar, romanii vor avea de ales intre programul anti-criza pe care PDL il poate duce la bun sfarsit si programul anti-criza pe care PSD il poate rata.

Cum va arata Romania dupa alegerile din 2012?

Pana in ziua alegerilor, convenabil pentru televiziunile de fabricat opinii. Dupa, neconvenabil.