Vorba lunga glontul scurt

Uneori tiraniile se manifesta scurt si plumburiu. Prin cate un glont.

Arma oligarhilor romani poate fi insa la fel de redutabila si de mortala. E vorba lunga a cate unui ministru ori a stapanilor sai din studiouri TV.

Printr-un glont s-a pus capat vietii lui Boris Nemtov langa Kremlin, ingropandu-se, acum exact trei ani, speranta imblanzirii putinismului. Niste cartuse trase in casa scarii au curmat si viata Anei Politkovskaia. Avea sa fie urmata sau precedata de un lung sir de victime din randul autorilor demascand terorista oligarhie kaghebista pastorita de Vladimir Putin in Rusia postsovietica.

Au murit astfel, rand pe rand, Natalia Estemirova, Stanislav Markelov, Paul Klebnikov, Serghei Iusenkov, Serghei Magnitsky. Toti investigasera faradelegile Kremlinului. Pana si Marea Britanie a devenit scena unor crunte reglari de conturi rusesti ori postsovietice.

Asasinatele se practica si in UE

Or, daca oligarhiile raman nedemantelate, iar dictatorii nepedepsiti prea mult, e imposibil, pe de o parte, sa nu produca emuli, iar pe de alta, sa ieftineasca la bursa asasinatelor platite moartea angro, ori "la bucata" de jurnalist.

In ce le priveste, jertfele, oricat de multe, nu potolesc niciodata foamea de conformism a oligarhiilor. Dimpotriva, ele atata tot mai intensa sete de sange a altarului pe care marii mafioti jertfesc libertatea presei din Mexic pana in China comunista si din Rusia pana in Iran.

Astfel se devalorizeaza galopant viata celor ce devoaleaza coruptia la nivel inalt si terorismul de stat care-o insoteste unde poate.

Asa se face ca nici UE n-a ramas la adapost. Mafia cu ramificatii politice a luat in octombrie viata jurnalistei Daphne Caruana Galizia. Iar la o aruncatura de bat de Bratislava ucigasi de buna seama profesionisti i-au impuscat recent pe un jurnalist de investigatie si pe iubita lui. Foarte tanarul gazetar ajunse pesemne cu ancheta sa prea aproape de interesele oligarhiei mafiote a Slovaciei lui Robert Fico.

In Romania, jurnalismul de investigatie e o meserie moarta

In Romania se moare, de regula, mai rar prin violente similare. Elodiile tin capul de afis cu anii. Se mai dispare, desigur. In ceata, precum Codrut Marta. In Serbia pro-rusa, daca esti acoperitul ultranationalist PSD-ist Ghita. In Costa Rica precum Bica. In Israel ca Schwartzenberg. Ori, mai rar, ca Mazare-n Madagascar.

Dar de ce sa fie nevoie sa moara prin asasinate efective, profesioniste, dusmanii oligarhiei infractoare si penale romanesti? Nu se mai aleg hotii in Parlament? Nu mai ajung ei la butoane doar pentru ca li s-au dezvaluit matrapazlacurile?

Cine mai da oare in Romania mai mult de doi bani pe investigatii de presa? Nici cat o ceapa degerata nu par a face, in ochii multora, care considera ca "fura ei, dar ne dau si noua" cele, senzationale, dezvaluind sursa unor averi fabuloase.

De pilda cea acumulata de un Putin de Dambovita, precum Dragnea. Lumea se uita in schimb cu ochii cat ceapa la asasinarea in efigie a sefei DNA la CSM, la Ministerul Justitiei si, evident, in studiourile unor televiziuni zise, fake-news primordial, "de stiri".

Pe cine sa intereseze in aceste conditii caile pavate cu aur legand Teleormanul de brazilieni, ori palatele baronilor locali mai dichisite decat ale ceausestilor, cei obsedati de aur si valuta, din care aveau sa fie achizitionate, dupa executia lor, latrinele TV?

Intr-o tara, in care se tolereaza vesel prezenta la timona camerelor parlamentare a unor infractori si penali, jurnalismul de investigatie e o meserie moarta. O fi avand trecut. Dar viitor? Mai greu.

Limbutia ucigasa a lui "Rudotel"

Al Romaniei PSD-iste se intrevede mai dulce ca mierea glontului ei, spre a-l parafraza pe Petru Popescu. E dulceata agramatului discurs de lemn cu accent de netrebnic al ministrului Justitiei.

Intre bubele cele mai memorabile ale expunerilor sale figureaza trista lor originalitate. Autorul lor, un fost indrumator al cel putin unei teze de doctorat complet plagiate, incearca, iata, ca ministru al Justitiei, sa stabileasca un record mondial in materie de bizarerie juridico-politica.

Ar dori, in speta, sa fie primul ministru de profil care sa-si puna pe butuci domeniul, prin executia publica si demiterea unui magistrat exemplar, tintuit la stalpul infamiei in baza unor acuze inventate si demontate cu precizie de ceasornic elvetian de victima sa.

Anterior, acelasi "Rudotel" isi asasinase cu plictiseala irepresibila auditoriul asomat, de mila pesemne, prin "iexpulzarea" pe gura a unui interminabil rechizitoriu. Avea sa-l finalizeze apoteotic si nemilos printr-o nemaipomenita cerere de revocare a implacabilului inamic public nr 1 al regimului dragnioto-mafioto-taricenist.

Limbutia, o locvacitate situata la T.T. in inversa proportie fata de profesionalism si numarul in fapt zero de probe, pe care a reusit sa le depisteze spre a-si motiva cererea sa de revocare a sefei DNA, nu e totusi lipsita de o oarecare noima.

Ori de contondenta. Deschide adevaratilor guvernanti ai tarii, in speta mogulilor cu televiziuni, precum si, in genere, cleptocratiei, un larg front de comentarii si atacuri, menite sa distraga atentia de la dezastrul incompetentei si coruptiei guvernarii PSD-iste si sa ucida raportarea critica la acte si fapte veritabile, nu plasmuite. Ori la diversiuni nu mai putin catastrofale.

Ultima incearca, ridicol, sa reduca semnatura presedintelui la un automatism, iar pe seful statului, un oficial ales direct de popor, deci absolut legitim, la un ins cu prestanta si libertatea de constiinta amputate, diminuandu-l la rolul de sluga, de robot si automat.

Ca si cum Iohannis s-ar afla nu ales de poporul suveran la carma tarii, ci la dispozitia si cheremul unui Tudorel, numit ministru de PSD-Dragnea si de ALDE-Tariceanu. Si ca si cum a propune o revocare, chiar in raspar cu avizul, ce-i drept consultativ al CSM, ar putea insemna, automat, potrivit Constitutiei, a o dispune.

O jignire mai serioasa a romanilor, o vexare mai grava a votului lor, o mai scandaloasa insultare a presedintelui lor si un ultraj mai revoltator la adresa institutiei lor prezidentiale, mai rar.

Iata, cum, impodobita cu panas ministerial, intarita cu staif constitutional si amorsata cu un afront mortal, chiar si cea mai neroada ori diversionista flecareala poate, iata, omori dreptatea si asasina democratia, devenind chiar mai ucigasa decat gloantele scuipate de automatul lui Al Capone.

Petre M. Iancu

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...