Candva decretata soarele si lumina PDL, Elena Udrea a ajuns acum cel mai strasnic aparator al unui partid care isi da ultima suflare.
Identificandu-se cumva cu esenta PDL, fostul ministru de la Dezvoltare si Turism a reusit performanta sa subjuge intregul simbol al democrat liberalilor. Fie ca au avut sau nu vreunul pana acum, Elena Udrea a devenit imaginea PDL exact cand partidul a intrat in extinctie. Si cu aceasta imagine PDL accelereaza spre dezintegrarea totala.
Cat de ironic e ca in ziua in care nu mai putin de cinci pedelisti si-au anuntat demisia din partidul muribund, singura personalitate cu suficient curaj si destula luciditate sa vorbeasca in public in atare conditii a fost doamna Elena Udrea. Toti "greii" partidului au dat in balbaiala ori s-au pierdut in fraze goale de continut. Nu si fostul ministru. Stiind ca partidul nu are decat un singur viitor cert - disparitia - Elena Udrea s-a agatat de gatul partidului cu toata forta. Doua entitati identice, ambele stiind ca esecul uneia este si sfarsitul celeilalte.
Si ce folos ca pleca in fiecare minut cate un deputat sau senator din PDL, atata timp cat Elena Udrea a ramas singura sa lupte in Modrogan? Realitatea este ca Partidul Democrat Liberal culege astazi ce a semanat in ultimii ani: dispret si cinism fata interesele omului de rand, batjocorirea oricarei forme de opozitie si instaurarea incompetentei ca politica oficiala de stat. Nimeni nu stie mai bine decat Elena Udrea, pentru ca ea insasi a insamantat terenul.
Am asteptat sa vad cine apara partidul in ziua marilor dezertari. Sa vad care dintre greii PDL isi va lua inima in dinti sa mearga la televizor si sa vorbeasca. Din nou, doar Elena Udrea a gasit resurse pentru asa ceva. Stiind boala la perfectiune, intrucat ea a fost virusul care a declansat infectia, fostul ministru de la Dezvoltare a raspuns cu tupeu intrebarilor despre tradarile din partid cu ingrijorarea ca USL va ajunge sa conduca tara nefiind pregatit si antrenat pentru asa ceva. Vi se pare ca e ceva in neregula?
Amintiti-va de unde a plecat totul. De la Roberta Anastase, Monica Iacob Ridzi, Elena Basescu, Igas sau Funeriu si pana la Paul Vass sau Ioan Nelu Botis care dadea bani sotiei din propriul minister - o mare familie instapanita peste tara intru propria glorificare si imbogatire. Daca ei nu ar fi ranjit in dispretul bunului simt, poate ca taierile si esecul guvernarii nu ar fi lovit atat de adanc in imaginea partidului.
Daca Boc ar fi editat macar o fraza cu propriile cuvinte si idei, poate ca falimentul economic nu ar isterizat intr-atat populatia, invatata oricum sa traiasca in mizerie cu mai nimic. Daca Elena Udrea nu ar fi insistat sa isi puna amprenta asupra intregii guvernari, basca si asupra partidului, poate ca terenurile de fotbal in panta, bazinele de inot din localitatile de pensionari si partiile dintre blocuri nu ar fi aruncat pe culmile disperarii pana si pe cei mai fanatici sustinatori ai partidului.
Intr-un cuvant, daca acest partid ar fi gandit cu propriul sau cap, daca ar fi avut o viata proprie, o inima si creier, daca i-ar fi pasat o secunda si de ziua de maine si nu s-ar fi lasat subordonat si sacrificat in totalitate de catre presedinte, poate ca astazi ar fi existat macar o persoana care sa verse o lacrima la moartea sa. Fara doctrina sau principii, fara lider si fara idealuri, inarmat doar cu foarte mult tupeu si cinism pentru a explica ideile unui singur, niciun partid nu poate supravietui, chiar daca masurile pe care le-a luat au salvat cu adevarat tara.
Doar cu un Vasile Blaga nu se mai salveaza nimic. Iar poezia recitata de Emil Boc - "e bine ca partidul se curata!" - spune parca un adevar pe care nici fostul premier nu il banuieste. PDL se curata de tot, dar nu se leapada nici mort de Elena Udrea. Un destin ce parodiaza parca un Titanic mioritic, unde fosta blonda de la Cotroceni ramane sa cante pana la final. Pana nu va mai fi nicio raza de lumina.