Ziare.com

Romania in valtoare. Mostenirea imposibila a politicii externe

de Mihai Sandu, consilier parlamentar
Duminica, 20 Octombrie 2019, ora 08:05

   

Romania in valtoare. Mostenirea imposibila a politicii externe
Mihai Sandu
Contextul international devine de la an la an tot mai complicat. De la perioada de relaxare post-Razboi Rece si recalibrarea strategica de la inceputul noului mileniu, se trece cu viteza luminii intr-o zona de tumult strategic, cu amenintari emergente si asimetrice in prim plan si cu o incertitudine tot mai ridicata in ce priveste pozitionarile strategice si relatiile de putere.

Citeste toate textele scrise de Mihai Sandu pentru Ziare.com

Jocul si logica de mare putere in care ne aflam astazi impun cu totul si cu totul altfel de calcule strategice pentru urmatorii ani, cu atat mai mult cu cat asistam si la o remilitarizare a politicii mondiale. Iar daca stam sa ne gandim la inmultirea evidenta a referirilor la contextul din ce in ce mai amenintator pe care il traverseaza lumea, din discursurile publice sau din literatura de specialitate, nivelul de constientizare o sa fie cel care dicteaza castigatorii.

In aceste conditii, Romania trebuie sa gaseasca modalitati prin care sa depaseasca starea de stagnare care se remarca in planul pregatirii, al constientizarii strategice. Trebuie sa putem fi pregatiti pentru scenariile de tip "worst case" si sa putem gestiona orice situatii la limita care ar putea aparea, atat la nivelul Uniunii Europene si al NATO, cat si in ce priveste posibile amenintari care sa ne surprinda in plan bilateral sau multilateral.

Romania in tumultul international - principalele directii

Romania trebuie sa ramana alaturi de NATO si de UE, pe structura lor, iar Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii va ramane principalul pivot pentru orice planificare strategica facuta la Bucuresti. In egala masura, insa, trebuie sa intelegem ca Uniunea Europeana, astazi, acopera zona de securitate si aparare mai degraba tangential, asa cum este cazul institutiilor sau programelor care vizeaza apararea granitelor externe ale UE sau paliere specifice ale luptei anti-teroriste, ale controlului migratiei si ale combaterii traficului de persoane sau de stupefiante. In rest, zona de securitate si aparare este in buna masura lasata in mana statelor membre, iar Romania trebuie sa constientizeze asta.

Desigur, statele membre UE sunt, intr-o larga majoritate, si state membre ale NATO, insa componenta de securitate nationala asigurata pe cat posibil in plan intern nu este de neglijat. Aici mai este ceva de subliniat: NATO, ca si UE, are nevoie de un efort constant si conjugat din partea statelor membre pentru a fi salvgardata, intarita si capacitata pentru a face fata oricaror amenintari si riscuri pe viitor. Componenta de pregatire si de prospectiuni este cea mai importanta, mai ales in cazul unei aliante militare.

Iar in regiunea Marii Negre, NATO si SUA au investit si investesc in continuare in Romania si au nevoie ca Romania sa devina exact ceea ce s-a urmarit de la inceput prin investitiile facute: un actor relevant si de incredere si care sa poata reprezenta, chiar si singur in anumite momente, interesele Aliantei in regiunea Marii Negre. Si un actor care sa fie capabil sa ofere solutii pentru cresterea si intarirea NATO in plan regional si care sa coaguleze fortele NATO in regiune. Nu degeaba s-a tot insistat in ultimii ani pe cresterea bugetului pentru aparare si nu degeaba au venit constant mesaje din exterior prin care se incearca o mobilizare a clasei politice din Romania in directia responsabilizarii.

Iar situatia este cu atat mai interesanta cu cat statele care si-au crescut cel mai mult investitiile in ultima perioada sunt state membre NATO care, desi manifesta tendinte centrifuge, denota ca isi fac destul de bine si de calibrat calculele militare si de securitate. Vorbim de Ungaria, Turcia sau Cehia.

Iar in ce priveste NATO si SUA, se remarca in ultimii ani o schimbare a orientarii si a actiunilor dictate de calcule strategice, odata cu instalarea si consolidarea administratiei Trump. Casa Alba nu mai este dispusa sa riste atat de mult in zone unde interesele directe de securitate ale Statelor Unite nu sunt implicate, mai ales daca statele aliate nu sunt interesate si se lasa exclusiv la mana lor sau a NATO. Iar Alianta Nord-Atlantica pare sa fi preluat la randul sau ceva din temperamentul impus de Donald Trump si de conditiile de securitate actuale si asteapta mai mult de la statele membre. Cu alte cuvinte, "v-am ajutat, va ajutam in continuare, insa trebuie sa veniti si voi cu ceva, sa demonstrati ca va intereseaza ce se intampla si ca aveti habar de ce trebuie facut mai departe".

Ce trebuie sa faca Romania in acest caz? Romania trebuie sa ofere mai mult si sa fie capabila sa ofere si mai mult. S-a cam terminat cu perioada de relaxare si e momentul sa investim in noi mai mult. Si, mai presus de orice, trebuie sa ne asiguram ca nu ne mai punem singuri tinichele de coada. Vulnerabilitatile de securitate depind de fiecare stat in parte. Si ele nu tin atat de contextul extern, cat mai ales de cel intern.

Investitii, pregatire, constientizare - Romania ca potential actor activ

In primul rand, depinde de fiecare stat cum se pune la punct pentru a face fata riscurilor de securitate inainte ca acestea sa devina amenintari. Aici vorbim de o componenta de pregatire puternica, de o capacitate intarita de previziune si de o dezvoltare a relationarii cu partenerii externi astfel incat sa putem ajunge sa contracaram impreuna orice forma de amenintare.

Insa in Romania, astazi, nimeni nu pare sa stie exact cu ce amenintari sau riscuri ne confruntam in zona de securitate a Romaniei. Avem nevoie sa stim cu ce ne confruntam, sa stim care sunt amenintarile si vulnerabilitatile noastre de securitate si sa ne pregatim ghidandu-ne dupa aceste coordonate.

Astazi, tara noastra este in urma majoritatii statelor membre ale NATO din multe puncte de vedere, iar reactia noastra este una superficiala si greoaie la nivelul Aliantei. Romania are nevoie ca tinta de 2% din bugetul de stat alocata pentru aparare sa nu mai fie o variabila, ci o data constanta de la care sa se poata merge chiar mai sus. Totodata, este nevoie de o articulare a alocarilor bugetare din aparare pe zona de inzestrare si de pregatire militara, cu un accent deloc de neglijat pe zona asigurarii mentenantei pentru dotarile armatei facuta la nivelul NATO. Iar pentru asta ar fi nevoie si de o reforma a apararii, care sa includa si dimensiunea personalului militar si de o planificare multianuala, pe care sa o initieze chiar presedintele Romaniei.

In al doilea rand, avem nevoie de o intensificare a prezentei Romaniei in formate bilaterale si multilaterale, sub umbrela NATO si UE. O componenta importanta sunt si parteneriatele strategice ale Romaniei, majoritatea inactive sau complet defazate si ascunse undeva intr-un cotlon birocratic.

Cat priveste formatele multilaterale, trebuie subliniata situatia acestora la nivelul UE, unde se simte nevoia tot mai evidenta a descoperirii si dezvoltarii unor formate de cooperare regionala, multilaterala. Modelul Grupului de la Visegrad reprezinta in egala masura un exemplu de succes si un semnal de alarma, pentru ca toate statele din acest grup au astazi manifestari centrifuge in raport cu Uniunea Europeana. Formate de cooperare regionala, initiate de sau la care sa participe inca de la inceput si Romania sunt o solutie pe viitor, care pot in egala masura sa concureze influenta regionala a Grupului de la Visegrad si sa dezvolte linii de cooperare in interiorul UE, dar si in plan bilateral sau multilateral, care sa ajute proiectul european si, in acelasi timp, sa ajute statele membre componente. Grupul Renew Europe din Parlamentul European si partidul ALDE Europe au dat semnele incipiente ale unei noi constructii de acest gen, un format "New Central Europe". Poate fi un punct de pornire.

Vulnerabilitatile interne ca amenintare de securitate nationala

In al treilea rand, poate cel mai important, orice stat, si Romania nu face in niciun caz exceptie, trebuie sa se asigure ca planul intern nu devine el insusi o amenintare de securitate. Vulnerabilitatile tin de sfera politicii interne, a capacitatii institutionale, a pregatirii si reactiei societatii la problemele sensibile si, poate mai mult decat toate celelalte, de nivelul de integritate, competenta si asumare a clasei politice, in special a persoanelor si partidelor care se situeaza in zona de responsabilitate directa. Iar aici intervine, de fapt, principala problema a Romaniei de astazi.

Pentru ca astazi, cea mai mare amenintare de securitate vine dintr-o serie de vulnerabilitati scapate de sub control. Statul roman nu mai are capacitatea de a acoperi peste tot si 100% nevoile esentiale ale cetatenilor, incepand cu siguranta acestora.

Cum stam? Institutii prabusite sau capusate cu buna stiinta de si cu oameni slabi si foarte slabi, asezati in pozitii cheie de decizie si chiar, pe alocuri, in zona aparatului de stat, care are nevoie urgenta, ca si clasa politica, de o reprofesionalizare pe criterii de integritate si competenta. De ani de zile, exponenti ai puterii din Romania au dus o veritabila lupta impotriva institutiilor statului, vulnerabilizand justitia si structurile care asigura siguranta cetateanului, totul pentru mizele personale ale unor persoane corupte care au cautat in permanenta doar sa scape de condamnare.

Mai mult, politica dusa de PSD si ALDE in plan intern a provocat efecte dezastruoase in plan economic si comercial, cu un ecou foarte puternic pentru capacitatea de miscare a Romaniei in general, in plan politic intern si extern. Masurile luate au reusit sa dezechilibreze total prognozele economice pe un orizont de timp post-2020, ceea ce mareste necunoscuta legata de sustenabilitatea economica a Romaniei, cu impact direct asupra eforturilor legate de zona de securitate si aparare.

Foarte relevanta in acest sens este atitudinea investitorilor, indeosebi a celor care au relevanta si in plan geopolitic si al relatiilor de securitate. Iar cel mai ingrijorator exemplu si, probabil, cel mai puternic semnal de alarma pe care il avem in momentul de fata pe masa este anuntul Exxon Mobil ca si-ar putea retrage investitiile din Romania. Dincolo de impactul asupra explorarilor si exploatarilor de petrol si gaze din Marea Neagra, plecarea Exxon ar lovi puternic in imaginea Romaniei si ar da un impuls dezatruos in dinamica relatiilor externe ale Romaniei.

Si totul se inscrie in logica in care guvernele din ultimii trei ani au inscris Romania, transformata treptat intr-un partener imprevizibil, impredictibil si care nu mai prezinta increderea de altadata. Nu in ultimul rand, trebuie sa ne gandim la alternativele ramase in urma unei astfel de pierderi. Practic, PSD si ALDE au reusit sa ne lase aproape la mana Gazprom.

Toate acestea trebuie reparate cu prioritate, insa ramane intrebarea cat ar mai trebui facut daca astfel de masuri au provocat suficiente avarii ca sa creeze un efect de bumerang.

Punct si virgula la guvernarea PSD. Ce ramane?

Acum, sub impulsul unei serii de evenimente care s-a intins aproape catastrofal pe parcursul a trei ani, PSD pleaca de la guvernare lasand in urma nu doar pustiul haotic pe care il vedem in Romania aproape din toate punctele de vedere. Dincolo de abominabila campanie de destabilizare a justitiei si de asaltul total si continuu asupra statului de drept si a valorilor europene, Romania este zdruncinata si amprentata cu multe semne de intrebare pentru parteneri pe plan extern, in context european si nu numai.

Incercarea de revigorare a discursului nationalist practicat de PSD si ALDE, continuata si de alte formatiuni care par pregatite sa preia stindardul, cu Pro Romania in prim plan, marcheaza nu doar existenta, ci si cresterea fortata, artificiala, a discursului nationalist din Romania. Chiar daca nu a castigat atat de mult teren in randul cetatenilor pe cat si-ar fi dorit practicantii sai, discursul a fost dus la nivel de politica oficiala a guvernului, lovind si mai mult in credibilitatea zdruncinata pe plan extern de masuri punctuale.

Incercarea de mutare a ambasadei Romaniei din Israel de la Tel Aviv in Ierusalim fara consultare de orice fel, esecul lamentabil al candidaturii Romaniei ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, reactia de bulibaseala si lancezeala in recunoasterea oficiala a guvernului Maia Sandu, gafe diplomatice colosale precum abandonarea prim-ministrului japonez aflat in vizita oficiala in Bucuresti sau ratarea unor proiecte de tara precum aniversarea centenarului sau a dimensiunii politice a Presedintiei Romaniei la Consiliul UE - toate marcheaza o politica externa a Romaniei in ultimii ani la nivelul unui joc de strategic jucat pe calculator de un copil de gimnaziu, cel mult de liceu. Nu mai vorbesc de gafele frecvente de exprimare ale prim-ministrului Dancila sau ale unor ministri ai cabinetului sau, de refuzul oficialilor straini, in frunte cu reprezentantii principalului aliat al nostru, SUA, de a se vedea cu seful guvernului roman sau de refuzul dublu al propunerilor de comisar european inaintate de Guvernul Dancila.

Cam asa arata astazi mostenirea pe care Romania, si nu clasa politica sau anumiti politicieni, o va prelua in toamna anului 2019 si pe care, intr-un final, tot romanii o vor deconta.

Desteptare sau amortire in istorie. Scenarii

Intr-un context dominat de intrarea alerta intr-o zona a competitiei de mare putere, cu relatii ambigue si oscilante inclusiv la nivelul UE sau al Aliantei Nord-Atlantice si cu incalzirea treptata a regiunii Marii Negre pana aproape de punctul de fierbere, Romania se afla, strategic, intr-un punct nodal al multor interese, insa faptic, retrogadata in plan extern pana la rangul de absurditate politica. Intr-o perioada in care ar fi trebuit sa fim jucatori, sa ne calibram ca actor de prim rang cel putin la nivel regional si sa reusim sa dam macar putin contur istoriei care se scrie sub ochii nostri, noi suntem la un nivel negativ aproape neegalat in istoria recenta.

Toate acestea trebuie sa se schimbe, daca nu vrem sa ne acopere istoria de tot. Ne asteapta vremuri grele si nu ne putem permite sa le abordam cu amatori si corupti. Nu este exclus sa avem de gestionat, in perioada urmatoare, amenintari care trebuie gestionate atat la nivelul NATO sau UE, cat si in plan bilateral. Intr-o tulburare generala cum e cea care se intrevede la orizont, cu hibe de securitate si hauri de putere care ar putea zdruncina inclusiv sistemul de aliante occidentale, Romania nu mai poate ramane intr-o permanenta stare de incertitudine si amatorism decizional si sub nicio forma nu trebuie sa mai fim o surpriza strategica pentru aliatii occidentali.

Romania trebuie sa gaseasca modalitati prin care sa depaseasca starea retrogada care se remarca in planul pregatirii, al constientizarii strategice. Si sa fie pregatita sa fie prezenta, emergenta si o certitudine in zona statelor previzibile si de incredere ca orientare strategica. Adevarata mostenire e cea pe care o scriem azi pentru cei care urmeaza si daca nu ne desteptam, urmasii nostri vor citi in cartile de istorie nu doar despre ce s-a petrecut cu Romania pe banca de rezerve, dar si ce ar fi putut deveni Romania intr-o perioada in care avem cartea deschisa in fata noastra, tinem un stilou in mana, dar nu avem nici cerneala si nici oameni care sa stie sa scrie.

Pentru asta avem nevoie de oameni de stat si avem nevoie de o stabilitate pe care doar o configuratie stabila o poate aduce. In valtoarea in care mediul international prinde astazi Romania, nu ne mai putem permite inca un an cu dezechilibrul care marcheaza mediul politic intern actual. Fara o configuratie politica si parlamentara conforma cu realitatea si pe care doar noi alegeri o pot aduce, nu vom reusi sa iesim din retrogradarea in care politica externa a Romaniei se scufunda incet.

Mihai Sandu este consilier parlamentar cu o experienta de peste 6 ani in administratia publica centrala si expert pe relatii externe al USR. Purtator de cuvant al USR Prahova.

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 4485 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

zicea george friedman

un itzig plecat de prin ungaria si ajuns mare consilier pe la americani, ca frica lor cea mai mare este o aliantza a rusiei cu germania; stiti vorba din popor, ca de ce ti-e mai frica nu scapi niciodata? ... sa fi auzit si ungurii acest zvon?...ca parca-s mai stapini pe transilvania decit rominii

 

Pacat de tineretea dumitale,domnule consilier!

Daca voi credeti in partizanate extreme ,tara asta se prabuseste!In loc sa cautati sa va uniti ,tot o tineti danga langa ,cu catastrofa unui partid si ce destepti sunt ceilalti!Incepeti prost politica mai copii!

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor