Descopera Marocul in ritm de jazz: La pas prin Marrakesh si Essaouira - Fotoreportaj

Zborurile de noapte cu avionul au poezia lor. Cu muzica potrivita in casti, privesti prin hublou luminile asezarilor umane si te intrebi ce povesti extraordinare de viata poti gasi acolo.

Zburam de la Londra la Marrakesh. Aveam sa pasesc pentru prima oara in Africa, sa ajung la festivalul de jazz si muzica internationala din Essaouira si sa descopar misterele Marrakeshului pret de 7 nopti, iar acestea nu aveau cum sa nu ma emotioneze.

(Play, pentru atmosfera)

Marrakeshul in particular ma chema de cand am vazut cantarea Led Zeppelin din piata Jamaa El Fna de acum 19 ani. Si da, orasul asta cucereste din primele momente.

La aeroport trebuie sa completezi un formular cu nume, prenume, scopul vizitei si locul unde te vei caza, iar atunci cand ajungi la cazare receptionerul verifica pasaportul si confirma autoritatilor ca te-ai cazat la ei.

Spre deosebire de majoritatea aeroporturilor europene, cel din Marrakesh are si o arhitectura interesanta. Imediat dupa iesirea din aeroport incepi sa "incasezi" ce inseamna Africa: o lumina foarte aparte, cactusi, palmieri, portocale in pomii de pe strada si muzica soferului.

Cazat la un hotel chiar in piata Jamaa El Fna, primele trei zile le-am petrecut in Marrakesh. Hotelul era unul ieftin, foarte in spiritul locului, cu gresie si faianta pe pereti, cu terasa de unde puteai auzi muzica pietei, cu baie si dus pe hol.

Pentru ca am lasat niste curmale in camera, m-am umplut de furnici, care n-au ezitat sa ma ciupeasca abuziv cat am dormit.

Pe oriunde ai intra in Jamaa El Fna, piata te izbeste in moalele capului. In primul rand, muzica. Gasesti aici peste 10 formatii care canta muzica autohtona, iar privitorii se aseaza in jurul muzicienilor si-i acompaniaza. Rar gasesti un loc in lume unde sa poti vedea oameni care isi iubesc atat de mult muzica lor traditionala.

Apoi simti mirosurile. In permanenta fumul gratarelor pluteste deasupra pietei cu arome de tajin si toate condimentele lumii. Din cand in cand te mai izbesc in nas mirosuri de hasis si urina.

Si mai sunt vanzatorii foarte galagiosi. Fie ca vrei sa-ti cumperi mancare, haine, sapun, ulei de argan, apa, fresh de portocale, curmale sau smochine negre, totul este negociabil si intotdeauna vor incerca sa te pacaleasca la pret.

Inainte sa inceapa orice negociere te intreaba din ce tara esti, sa stie pana unde pot merge.

Tarabele ambulante cu dulciuri sunt o ispita permanenta si mai mereu vanzatorul te intreaba discret daca nu cumva vrei si niste hasis.

Orice turist european va fi socat de dansul cobrelor sau de vulturul plesuv, care este hranit in vazul audientei cu porumbei vii, direct din mana stapanului.

Nu poti privi prea mult niciun tip de spectacol din piata, fara sa ti se ceara niste bani. Daca nu-i dai, esti aproape gonit de la locul faptei.

Desi piata este in permanenta aglomerata si plina de turisti, nu exista nicio reclama, nicio firma luminoasa. E ca o gura de aer proaspat.

Daca ajungeti in Marrakesh, traversati orasul nou si pentru doar 5 euro trebuie neaparat sa vizitati gradina Majorelle. Aceasta a fost infiintata de pictorul Jacques Majorelle, care in 1937 a adus plante din toata lumea si le-a combinat intr-o betie de culori.

Yves Saint Laurent si Pierre Berge au cumparat gradina in 1980 si au salvat-o astfel de la a deveni parte dintr-un complex hotelier. Cei doi au restaurat-o, iar astazi este una una din cele mai frumoase gradini din lume si inca respecta viziunea lui Jacques Majorelle.

A urmat Essoaouira, un mic oras de pe malul Atlanticului, despre care se spune ca a fost orasul preferat a lui Bob Marley, iar o carciumioara anume povesteste prin simpla ei prezenta ca si Jimi Hendrix a petrecut o vreme pe aici.

Poate acesta este si motivul pentru care festivalul de jazz si world music Gnaoua s-a tinut aici. Pe cele 4 scene au urcat nume mari, precum Didier Lockwood, basistul lui Miles Davis, Marcus Miller, Ayo, Ibrahim Maalouf si foarte multi altii muzicieni, care cantau cu instrumentele lor la fiecare colt de strada, nu doar pe scena.

Cea mai scazuta temperatura aici este de 18 grade Celsius. Atlanticul, cu fluxul si refluxul lui de peste un kilometru, reusea sa umple tot orasul de ceata si chiar burnita de briza a marii.

Este si motivul pentru care luna si soarele au cateodata niste culori difuze aici, de parca cineva ar pune cu mana un filtru de lumina pe retinele noastre.

Spre deosebire de Marrakesh, aici nu-ti dai seama suficient de repede cat de tare te poate arde soarele, pentru ca vantul adie in permanenta, iar apa Atlanticului nu depaseste 20 de grade Celsius.

Pescarusii vaneaza pana tarziu in noapte, iar piata de peste arata ca o poarta a iadului. Vanzatorii aduc acolo tot ce le lasa refluxul Atlanticului, de la sardine la pisici de mare si creveti.

Alegeti cu grija. Pentru ca soarele este foarte puternic, riscul unei toxiinfectii alimentare este unul destul de mare, pentru stomacul nostru de europeni.

Tot pentru europeni, eterna problema in Maroc este procurarea alcoolului, care se gaseste doar in anumite locuri, neaccesibile turistului de rand sau la cate o terasa cu preturi foarte mari.

In Essaouira, de pilda, exista doar o singura terasa fara umbrele pe malul Atlanticului, unde o bere la 330 ml costa 3 euro. Si era doar un singur tip de bere, la doza, al carui gust imi aducea aminte de Gambrinusul de acum 20 ani.

Problemele cu aprovizionarea de orice fel se pot rezolva insa foarte simplu oprind orice tanar care merge pe scuter si care pentru cativa dirhami te duce direct la magazinul cautat si te aduce inapoi. Trebuie doar sa intrebi. (1 euro = 11,2 dirhami marocani - n.red.)

Sanse mari sa te ratacesti sunt la tot pasul, dar nu trebuie sa-ti faci griji. Oamenii te indruma imediat si chiar te conduc pentru cativa dirhami unde ai nevoie sa ajungi.

Festivalul Gnaoua a inceput cu surle si trambite sau, mai corect spus, cu instrumente si straie traditionale, pe ritmuri africane.

Sunetul pe cele patru scene a fost impecabil. Si nu exista un loc mai potrivit unde sa asculti Beirut, piesa lui Ibrahim Maalouf, sa vezi cum se canta reggae cu Meta & the Cornerstones si sa afli ce inseamna un regal jazz cu veteranul Marcus Miller.

Am parasit Marocul cu sentimentul ca este o destinatie sigura, usor accesibila, plina de contraste, culoare si muzica.

Desi se simte amprenta europeana, esti totusi in Africa, esti intr-o alta lume, in locul unde realizezi ce asemanatori suntem noi cu englezii, francezii, grecii sau orice alt popor de pe batranul continent.

Silviu Munteanu | Foto: Alex Sin

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...