Pe jos pana in India, pe poteca hipiotilor

Europenii au adorat produsele exotice care veneau din indepartata Asie inca de pe vremea imperiului Roman. Matasea si condimentele pe care le primeau de acolo ii fascinau si i-au facut intotdeauna sa viseze la bogatiile Orientului.

Asezarea otomanilor intre cele doua civilizatii i-a obligat, insa, pe europeni sa gaseasca o alta metoda pentru a ajunge la sursa bogatiilor pe care si le doreau. In incercarile lor de a ajunge acolo, au descoperit chiar continente noi si ca pamanul e rotund. In cele din urma, au ajuns la Indiile mult visate si nu au mai plecat.

Cucerirea si dominatia a fost, insa, reciproca. Daca banii au fost scopul initial al europenilor, o parte din ei s-au indragostit de cealalta bogatie a Asiei. Intelepciunea si istoria, care erau neschimbate de cateva mii de ani.

Atractia pentru Indii a continuat si dupa disparitia colonialismului britanic, in salbaticul secol 20. Cand occidentul s-a lepadat de umanitate si principii, unde se putea refugia un tanar care nu accepta sa bombardeze alti tineri de varsta lui? Unde daca nu in locul in care a fost inventata lipsa agresivitatii, iar non-violenta si eliberarea mintii au fost ridicate la rang de religie.

Religiile orientale si calatoriile cu rucsacul in spate au devenit populare in anii 1950, cand Jack Kerouac a publicat romanele "Pe drum" si "Vagabonzii Dharma" si vorbea despre revolutia rucsacurilor. Tot atunci, poetii beat Allen Ginseberg, Gary Snyder si Peter Orlovsky au calatorit prin India.

Generatia beat i-a inspirat pe tinerii din Statele Unite, trezind in ei interesul pentru religiile si folosofia orientala, care a dus la aparitia culturii psihedelice din anii '60.

Perioada hippie a reprezentat punctul culminant al exodului celor care cautau altceva decat ce le oferea societatea si cultura de consum din Occident. Totusi, mai interesant decat ce faceau ei in India este modul in care ajungeau acolo si traseul pe care il urmau.

Avionul ar fi fost impotriva principiilor care ii chemau in Orient. Ei trebuiau sa simta tot pentru a se elibera in cele din urma pe plajele din Goa. Trebuiau sa cunoasca fiecare om si cultura de pe drum pentru a invata cat de usor e sa traiesti departe de consumerism si permanenta lupta pentru prestigiu de la oras.

Drumul spre India incepea de la Istanbul, punctul de intalnire al hipiotilor fiind Hagia Sofia. Ei veneau insa cu autobuze sau cu autostopul de la Londra sau Amsterdam, adica aproximativ o treime din distanta totala. Atat de multi au batut acest drum incat in final a fost numit hippie trail, o poteca intre orasele industrializate si locurile in care oamenii traiau la fel ca la inceputul mileniului.

Traseul continua prin muntii si deserturile din Iran, Afganistan si Pakistan. Cei care au trait experienta in acea perioada amintesc tot timpul de conditiile de calatorie in lumea a treia, care s-au schimbat intre timp. Spre deosebire de calatorii din zilele noastre, ei nu aveau telefoane, carti de credit si ATM-uri, si nici ghiduri turistice. Pur si simplu mergeau inainte pe drum si se bazau pe ospitalitatea oamenilor din acele locuri.

Sunt de acord. Desi tind sa cred ca posibilitatea unei rapiri bate lipsa cartilor de credit. Iar ghidurile turistice pentru zona respectiva, te invata cum sa nu patesti nimic. Pentru ca, desi oamenii au ramas primitori, timpurile s-au schimbat si acelasi lucru se spune pana si despre teroristii yemeniti.

Ajunse in India, caravanele de hipioti se desparteau. Unii coborau in sud, pana in Goa, altii continuau drumul in sus, spre Himalaya, pentru a se opri in Nepal, la Kathmandu. In ambele locuri, ramaneau cel putin cateva luni.

Unii au ramas chiar ani intregi, neputand sa se desparta de hasisul care ii indemna sa mediteze toata ziua. Cativa nu au mai plecat deloc si sunt subiect de discutii si legende printre cei care mai merg in Goa cu gandul la anii '60.

Totusi, oricat de ospitalieri erau oamenii pe care ii intalneau pe drum sau la destinatie, acestia nu erau prea fericiti sa ii aiba printre ei pe hipioti. Motivul? Nu si-au dat seama ca libertatea din acele locuri nu se refera la comportament si inhibitii, ci la minte.

Toti care plecau spre est atunci credeau ca in acel colt de lume pot face ce vor ei pentru ca sunt liberi. Dar localnicii nu au fost niciodata incantati sa ii vada drogandu-se si "meditand" dezbracati toata ziua.

Guvernele au impus restrictii incercand sa scape de ei. Vamesii din Thailanda nu ii lasau sa intre in tara fara sa se tunda, iar Japonia le cerea sa arate ca au 250 de dolari pentru a se intretine. In anii '70, nici Afganistanul nu le mai dadea vize "celor cu parul neingrijit".

Pana la sfasitul anilor 1970, traseul spre India si-a pierdut din popularitate, nu doar pentru ca si hipiotii se saturasera de ei insisi si disparusera, ci din cauza conflictelor din Orientul Mijlociu. Invazia rusilor in Afganistan si razboiul dintre Iran si Irak au facut imposibila folosirea rutei pentru mai mult de 10 ani.

In zilele noastre,in ciuda razboiului din Afganistan, ruta este practicabila. Piedicile puse de situatia din regiune sunt reduse datorita informatiilor destul de precise pe care calatorii le gasesc pe Internet. Tot pe Internet, poti gasi alti oameni cu care sa calatoresti in grup sau chiar localnici dispusi sa te ajute.

Pana in Iran, drumul este extrem de simplu. Un autocar de la Bucuresti la Istanbul costa 150 de lei, iar de la Istanbul se ajunge la Teheran in doua zile. Biletul costa 35 de dolari, aceasta fiind o informatie buna si pentru cei care au remarcat pachetele turistice de 1000 de euro ale agentiilor.

O portiune de drum mai delicata, de aproape 1000 de kilometri este intre orasul iranian Bam si cel pakistanez Quetta. Pentru ca este foarte aproape de granita cu Afganistanul, in regiune se mai ascund lideri talibani, traficanti de droguri si contrabandisti.

Aici au avut loc cateva rapiri, dar turistii au fost in cele din urma eliberati. Situatia neplacuta si unica de a dormi sub cerul liber, intre talibani, poate fi evitata daca asculti sfaturile autoritatilor si accepti sa fii insotit de un politist inarmat pe perioada sederii in orasul Zahedan.

Din nefericire,singurul punct de trecere al frontierei este langa orasul Zahedan, asa ca nu poate fi evitat. O alta problema e ca punctul de frontiera de aici nu emite vize, asa ca ele trebuie obtinute din timp, inainte sa expire cea de tranzit in Iran.

Din cauza relatiilor tensionate dintre Pakistan si India, probleme cu frontierele sunt si aici. Singurul loc prin care se poate iesi din Pakistan este cel de langa Lahore. Alti calatori spun ca este mai bine sa treci granita pe jos sau cu taxiul deoarece autocarele sunt controlate cateva ore.

Situatiile de mai sus sunt doar cateva informatii necesare, o excursie pe jos pana in India fiind o ocazie extraordinara de a cunoaste cele mai vechi civilizatii si religii din lume si nu de a-ti exersa tehnicile de supravieturire. Sunt locuri din care calatorii s-au intors cu alta viziune asupra vietii si in care timpul nu are nicio importanta.

Ajuns in sfarsit in India, posibilitatile sunt infinite si timpul la fel. Nu degeaba se spune ca orasele de aici sunt mai vechi decat legendele. Dar asta e o alta poveste.

Tot ce se gaseste pe acest traseu, culturi, religii si civilizatii, urmeaza sa apara in viitorul (sper) apropiat intr-un film numit Romania - Shangri-La.

Aflat deocamdata in stadiul de proiect care are nevoie de sponsorizari, documentarul Romania - Shangri-La isi propune sa readuca in atentie valori astazi ignorate, cum ar fi "calatoria ca mijloc de a dobandi cunoastere asupra sinelui si asupra lumii, pacifismul si acceptarea diferentelor ca pasi in dezvoltare si nu de regresie".

Foto: hippie-trail.com

Înghesuială electorală la inaugurarea șantierului Spitalului Regional al Olteniei. Lia Olguța Vasilescu a venit cu o bordură VIDEO

Lucrările la noul Spital Regional al Olteniei au început vineri, 26 aprilie, cu ceremonia ”primei lopeți” la care au participat mai mulți politicieni aflați în febra campaniei electorale....

PSD, după trimiterea lui Clotilde Armand în judecată: ”Nicuşor Dan să aleagă dacă merge cu penalii în campanie”

Social-democraţii consideră că, după trimiterea în judecată a inculpatei Clotilde Armand, candidatul pentru Primăria Generală Nicuşor Dan are obligaţia morală să îşi clarifice...