Dancu: Marii nostri lideri sunt luati captivi de baroni. Bucurestenii nu vor "plevusca"

Liderii partidelor politice au fugit de Bucuresti in aceasta campanie din cauza fricii de competitie, multi dintre ei nefiind pana acum castigatori ai unor batalii electorale adevarate, a explicat Vasile Dancu pentru Ziare.com.

"Pare ca politica noastra este nomada, umbla cu cortul. O politica de camuflare si rapt, care are ca deviza: Musca si fugi!", a adaugat sociologul in cadrul unui scurt interviu pe tema spaimei pe care o starnesc alegatorii bucuresteni in sefii partidelor.

Vasile Dancu subliniaza faptul ca baronii locali au castigat lupta cu centrul, in conditiile in care personajele centrale ale politicii se muta la ei in teritoriu. "Le acorda protectie, ii fac din nou deputati sau senatori si, prin asta, marii nostri lideri sunt deja captivi", adauga el, iar rezultatul este ca Bucurestiul nu mai este capitala politica a tarii.

Totodata, electoratul bucurestean este imprevizibil, nu poate fi cumparat cu ulei si zahar, iar indecisii sunt intr-un procent de peste 40%, din care mai bine de jumatate au varste cuprinse intre 35 si 50 de ani. "Populatie tanara, interesata de viitor. Sunt interesati de proiectele candidatilor, vor sa vada bilantul candidatilor", explica sociologul in interviul acordat Ziare.com in care dezvaluie, printre altele, si care e secretul succesului electoral al bucuresteanului Marian Vanghelie.

De ce fug liderii politici de alegatorii bucuresteni, preferand sa aleaga colegii din toate colturile tarii, de la Roman la Targu Jiu si de la Alexandria la Sannicolau Mare ?

De frica, din calcul, din cauza slabiciunilor multiple. Majoritatea liderilor nostri sunt lideri fara electorat, nu au reusit sa se apropie de oameni, sa articuleze programe. Majoritatea politicienilor sunt migratori, ei nu cauta sa se identifice cu teme, proiecte sau publicuri.

Fiecare se crede un star. Folosesc doar televiziunea pentru a comunica cu populatia. Mass-media mediaza legatura, dar este doar un substitut si nu asa se cladeste o relatie. Functioneaza doar recunoasterea politicianului, ceea ce in publicitate se numeste "efectul de simpla expunere".

De bine de rau, multi baroni locali au forta tocmai in proiectia lor inversa: fug de presa si se refugiaza in bratele oamenilor care ii indragesc, accepta ca ii reprezinta si ca sunt necesari. De aici forta baronilor locali din toate partidele, tot mai puternici, desi sunt executati de presa de la Bucuresti de vreo 7-8 ani.

Baronii locali au fost mereu intermediarii din teritoriu, ei primeau bunuri de la centru pentru a le distribui si a-si lua partea leului. Dupa ce unii politicieni de la centru au pus in practica strategii de eliminare a lor, acestia si-au cautat o justificare si proiectie locala. Paradoxul e ca multi sunt considerati adevarati luptatori pentru descentralizare in zonele lor.

Acum, se pare ca baronii au castigat lupta cu centrul, in conditiile in care muta personajele centrale in zona lor de bastina. Le acorda protectie, ii fac din nou deputati sau senatori si, prin asta, marii nostri lideri sunt deja captivi.

Sincer, nu stiu daca este bine sau e rau. La limita, poate ca asta e singura modalitate de a scapa de centralismul exagerat si a redistribui puterea in teritoriu. Daca nu se poate face rational, prin mecanismele regionalizarii, viata poate ca rezolva problemele pe care le amanam.

Aici tot vina centrului este pentru ca marii nostri barbati politici se feresc sa ia decizii care ar presupune costuri electorale.

Asa, Bucurestiul pierde o parte din importanta politica, din statutul de capitala politica. Daca centrul vietii politice romanesti se muta la Alexandria (nu la biblioteca) este semn ca lucrurile se schimba si ca evolutiile politice viitoare vor produce mari clivaje regionale. Pur si simplu, pare o pierdere simbolica a a greutatii Capitalei in economia puterii din Romania.

In acelasi timp, aceasta dependenta a liderilor de la Bucuresti fata de grupuri de interese multipolare, localizate in teritoriu, este un cancer pentru interesul national sau pentru dezvoltarea echilibrata a Romaniei.

Ar mai exista o posibilitate. Faptul ca liderii centrali devin captivi arata, din nefericire, o disolutie a puterii centrale. Dar ma gandesc ca acei pe care ii numim baroni locali acum ar putea sa aiba un rol pozitiv. Dincolo de pacatele individuale sau colective, fac posibila o adevarata redistribuire a puterii spre teritoriu, o forma a descentralizarii.

Repet, nu despre oamenii care sunt in spatele sintagmei "baroni" vorbim, ci despre un proces care ar putea duce la eliberarea unor energii locale. Baronii cei rai ar putea deveni buni, dar asta e doar o posibilitate. Inca mai este mult pana acolo!

Ce ii sperie pe presedintii principalelor partide parlamentare intr-atat incat sa ia calea provinciei? Doar nu Dan Diaconescu ...

Nu e frica de Dan Diaconescu, este mai degraba frica de competitie. Foarte putini lideri de la noi au dat batalii adevarate, pierzand sau castigand. Restul au schimbat colegiile sau au fugit mereu. De la un partid la altul. Uitati-va la tabloul mobilitatii sau migratiei politice. Pare ca politica noastra este nomada, umbla cu cortul. O politica de camuflare si rapt, care are ca deviza : Musca si fugi!

Bucurestenii reprezinta un electorat amestecat, nu toti sunt informati si cu o inalta cultura civica. Dar un lucru este clar: nu pot fi cumparati cu sticle de zahar si ulei. Majoritatea bucurestenilor are alt nivel.

Bucurestenii sunt un barometru mai sensibil, un electorat care a inceput sa urasca partidele. Timp de 15 ani a respins stanga, acum respinge partidismul.

In plus mai este si un electorat imprevizibil, mobil, nu este usor de prins la evenimente electorale. Din perspectiva marketingului electoral Bucurestiul are cel mai mare electorat indecis si cel mai mare numar de electori neafiliati politic.

Indecisii sunt intr-un procent de peste 40% si jumatate dintre ei sunt oameni intre 35 si 50 de ani. Populatie tanara, interesata de viitor. Sunt interesati de proiectele candidatilor, vor sa vada bilantul candidatilor.

Daca institutele de sondaje le-au facut studii de marketing marilor lideri, atunci cred ca s-au speriat de aceste 'exercitii impuse'.

De ce se incumeta totusi sa candideze Alina Gorghiu in Bucuresti, nu si Crin Antonescu? De ce candideaza Anca Boagiu, nu si Elena Udrea? Dan Voiculescu e sigur de victorie in Capitala. De ce nu e si presedintele PC, Daniel Constantin?

Politicienii mai importanti sunt victime sigure - efectul pervers al notorietatii. Bucurestenii nu vor plevusca, ei vor capete serioase pentru festinul electoral. Pe cei mai micuti si mai modesti o sa-i suporte mai usor.

Aroganta este una dintre respingerile bucurestenilor la politicieni. Nu suporta asta si se mobilizeaza repede impotriva. Orasele mari au un spirit rebel, o mandrie sau poate o aroganta care erodeaza repede politicienii de varf.

In cazul unor politicieni mai putin cunoscuti in Bucuresti, dar si in alte orase, de multe ori notorietatea lor este la jumatatea procentului de votanti. Nu e o contradictie, oamenii voteaza partidele in primul rand si doar in secundar oamenii politici.

Si totusi, teoretic, bucurestenii sunt cei mai informati alegatori, au acces la aproape toata mass-media si datorita acestui fapt cu ei se poate dialoga cel mai usor. Sau gresesc?

Nu formeaza un electorat cu care se poate dialoga usor. Sunt greu de adunat, sunt greu de conexat. Trebuie sa fii bine organizat in Bucuresti ca sa fii sigur de vot.

Vanghelie este un exemplu din acest punct de vedere. Nu se putea baza pe centru si atunci, beneficiind si de un electorat mai sarac, a creat retele de simpatizanti si sosonari din timp pentru perspectiva votului.

Sigur, acest lucru nu se poate face peste tot in Bucuresti, dar organizarea perfecta si investitiile banesti serioase formeaza singurul raspuns la acest gen de electorat critic si instabil.

Electoratul din Bucuresti nu iubeste pe nimeni neconditionat, este mai atent la realizari si nerealizari. Este un electorat mai pedepsitor decat electoratul din provincie.

Dar acum, ca a bagat asa frica in politicieni, electoratul bucurestean imi place tot mai mult, imi devine mult mai simpatic. O sa fac studii electorale mai serioase pe Bucuresti sa inteleg mai bine mecanismele rationamentului de vot si a culturii politice asociate atitudinilor si opiniilor. Dupa atatia ani de stat imi Bucuresti este prima data cand imi vine sa spun: 'Bucuresti, mon amour!'.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...