Dancila, un Brexit dur si pestisorul de aur

Ce-as face daca as prinde pestisorul de aur si mi-ar oferi indeplinirea traditionalelor trei dorinte? I-as cere mai intai sa mi le indeplineasca pe toate. Apoi, sa scape tara de rusinea si nenorocirea regimului Dragnea.

Astfel izbavita, Romania ar putea fi ajutata de pestisor sa-si elibereze si imaginea de povara grea a macularii ei teleormanene. Si posteritatea de jena imensa ca disolutia UE printr-un Brexit dur sa cada in istorie in sarcina unei Comunitati inept conduse de Dancila, Daea, Melescanu et comp.

Stiu ca, in replica, pestisorul imi va bate obrazul. Imi va spune ca nu Dancila, ci Merkel conduce, de bine, de rau, Europa. Ca el, unul, n-are acces la cancelariatul federal, unde domnesc aproape tot atat progresism si dispretul fata de optiuni nationale, oricat de democratic asumate, ca la Palatul Elysee.

Imi va mai marturisi ca el, mic cum e, habar n-are cum sa indeplineasca dorinte imposibile, ca evitarea general dezavantajoasa a unui Brexit dur. Caci deputatii englezi nu se lasa timorati prea lesne, au in majoritate fuga la picior, n-au de gand sa renunte la divortul de continent si au declarat, prin vot majoritar, ca asa-zisul acord cu UE in domeniu e impracticabil, cat timp Bruxelles-ul nu renunta la zavorul principal, zis "Backstop", care a transformat prezumtiva "intelegere" intr-un dictat.

E vorba, dupa cum se stie, de prevederea care, folosindu-se de amenintarea reintroducerii controalelor la granita irlandezo-nordirlandeza, impiedica practic Regatul Unit sa paraseasca Uniunea, cat timp Comunitatea nu-i da Londrei lumina verde.

Ar putea avea incredere englezii ca europeni le-ar da-o candva? Ca le-ar putea acorda fie si doar raporturi de tip norvegian sau islandez, in conditiile in care Marea Britanie e de o mie de ori mai importanta pentru Europa decat Liechtenstein, Islanda si Norvegia?

Europa demonstreaza ca nu da doi bani pe parlamentarismul britanic

Intrebarea e retorica, de vreme ce Europa demonstreaza chiar in aceste ore si zile ca nu da doi bani pe democratie si pe parlamentarismul britanic, cel aflat la temelia democratiilor liberale europene. Ca desconsidera nu numai vointa poporului britanic exprimata prin referendum, ci si pe cea careia i s-a dat glas prin votul parlamentarilor sai.

La cateva minute dupa ce reprezentantii poporului britanic s-au conformat cererilor europene si au specificat clar si fara echivoc ce anume doresc, intarind astfel pozitia sefei guvernului londonez, un purtator de cuvant al lui Donald Tusk s-a si grabit sa-i expedieze.

Si sa le explice ca nu ar fi "nimic de renegociat". I-a intarit spusele si germanul Markus Ferber, dupa ce colegul sau de partid crestin-social, Manfred Weber, candidatul conservator la postul de sef al Comisiei Europene, se lamentase ca Europa n-ar sti ce anume vor cu adevarat si in mod precis britanicii.

Or, acum cand toata lumea stie, fara putinta de tagada, Europa se multumeste, mai ceva decat adeptii radicali ai Brexit-ului, sa joace infectul joc al lui Pilat din Pont, constand din spalatul pe maini si pasarea cartofului fierbinte al propriei responsabilitati.

Ca toate acestea se petrec pe spinarea europenilor, care nu se pot lipsi de aportul britanic la economia si, mai ales, la apararea comuna, una aproape tot pe atat de precara in aceste epoci de cooperare franco-germana pe cat era pozitia Poloniei intre Hitler si Stalin, acum opt decenii, stie si pestisorul meu. Caci a citit si el raportul oficial cu privire la starea armatei germane.

In care un recrut se intoarce dintr-o misiune combatanta in Mali, pentru a fi apoi trimis sa-si faca instructia militara. In care armele sunt ca vai de lume, iar ostirea un monstru birocratic doldora de contopisti, dar in penurie grava de soldati si ofiteri.

Intrucat e clar ca noi, europenii, vom plati oalele sparte, iar la partea leului din paguba va cotiza din plin si Romania lui Dancila, care in materie de coruptie a depasit, potrivit Transparency International, tari africane ca Ruanda, nu e de mirare ca pestisorul meu e trist. Si foarte nerabdator.

Caci, potrivit lui, daca insist sa traiesc in Europa, e cazul sa ma grabesc sa-mi formulez dorintele. Caci expira inexorabil nu doar timpul alocat savurarii, ci chiar si cel al indeplinirii lor.

M-am gandit deci sa-l rog sa-mi ofere niste lire sterline, caci banuiesc ca, departe de a cadea in hau, cum i s-a prezis, economia britanica se va relansa rapid, dimpreuna cu moneda nationala, din durerile facerii acestui razboi al rozelor, de vreme ce e net mai reformista decat cea franceza, bunaoara.

M-am mai gandit sa-i solicit sa ajute BNR, ultima institutie inca nepusa complet pe butuci de regimul dragniot, sa-si pastreze macar o bruma de independenta. Ca sa evite hiperinflatia care-i paste, sub Dragnea, pe romani.

"Oricine ii e frica de viitorul pesedisto-venezuelean al Romaniei"

Dar am realizat ca ar fi mai simplu sa-l invit sa rada dintr-un foc stupidele conduceri europene, incepand cu cea din Bucuresti, in ideea ca incetul cu incetul pana si anarhia, desi intolerabila, risca sa inceapa sa fie mai dezirabila decat niste guverne si ticaloase si imbecile.

Cu asemenea executive cine mai are, oare, nevoie de dusmani? Dar apoi am inteles ca trebuie sa-i dau o sarcina chiar si mai grea. Caci e nevoie si de o innoire din temelii a institutiilor corupte de istovitoarea dobitocie si abjectie a unor executive care-si bat joc de libertate, de virtutile democratiei si de interesele reale ale natiunilor lor.

Ajuns aici am deschis gura sa-mi formulez, in fine, ultima dorinta.

Dar m-am prins ca nici eu nu stau bine la sanse de viitor. Rau plictisit de neagra mea melancolie si grabit sa se puna la adapost de urgia care va sa vina din nebuna padure teleormaneana, pestisorul meu sarise inapoi in apa. Nu fara sa-mi scrie, pe dancileza, un biletel de incurajare: "Oricine ii e frica de viitorul pesedisto-venezuelean al Romaniei". O fi el magic, dar acest pestisor fermecator se insala.

Ori, fiind de aur, pesemne ca e solidar cu restaurationismul dambovitean. Caci n-a uitat de "iepoca de aur". Incat nu "oricine ii este frica". Oricine se oftica de invierea lui Pingelica. Si a statului sau national-securist, mandru de a fi roman si comunist. Si de a conduce Uniunea Europeana.

Pe bune? Ei as. Romanii au panas. Nu stiu sigur cum e cu europenii, dar romanii se vor redresa, negresit. Regret ca nu mi-a dezvaluit nici cand, nici cum, cleptocratia dragniota va face bum.

Petre M. Iancu

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...