Ziare.com

Guvernarea iresponsabila a contaminat cu sindromul Ken Lee administratia publica

de Octavian Serban, presedinte KNOMACONS
Miercuri, 17 Aprilie 2019, ora 08:57

   

Guvernarea iresponsabila a contaminat cu sindromul Ken Lee administratia publica
Octavian Serban
Romania arde din temelii precum Notre Dame, dar nimeni nu suna la 112, iar (Drag) Nero priveste amuzat cum toata lumea se uita cu stupoare la mise en place-ul din curtea Inaltei Curti (sic!) si asteapta miracole.

Citeste toate textele scrise de Octavian Serban pentru Ziare.com

Partidele din Opozitie isi fac socoteli de avarie pentru alegeri, iar tara se scufunda, economia se gripeaza, societatea se degradeaza, valorile dispar.

Un semnal mai consistent vine din afara tarii, din forurile europene pe care, ironia sortii, chiar Romania le prezideaza pentru 6 luni, fie si prin absenta, asa cum foarte alarmant a sesizat acest spectaculos europarlamentar olandez Judith Sargentini.

In acest context, guvernarea paguboasa isi intinde tentaculele lipicioase in tot aparatul administrativ, de la cangrenatele ministere pana la cele mai prapadite primarii. S-a creat un sistem de servilism, clientelism si iresponsabilitate, asociat cu incompetenta, tupeu si huzur.

Luptele adevarate se duc pe asaltul asupra Justitiei

S-a trecut de la faza "furam organizat" de pe vremea lui Nastase si apoi Udrea, la faza "furam cu legea in mana", marca Iordache sau Teodorovici.

Daca in fazele anterioare sistemele erau girate cu indulgenta de un Ion Iliescu sau Traian Basescu, adapostiti la umbra gardurilor inalte de la Cotroceni, in momentul de fata sistemul este girat oficial de la Palatul Victoria de un posibil nou premier-victima, Viorica Dancila.

Strategii fanion ale unei guvernari responsabile, precum absorbtia fondurilor europene, transporturile, competitivitatea si productivitatea, au decazut de pe agenda guvernantilor, iar luptele adevarate se duc pe asaltul asupra Justitiei, pe directionarea discretionara a ajutoarelor de la buget sau pe marirea, mai mult sau mai putin voalata, a taxelor si impozitelor.

Totul se joaca pe ultima carte, cu scopul declarat de castigare a alegerilor. Din pacate, nu am vazut dezbateri serioase pe tema relansarii si eficientizarii mecanismului de folosire a fondurilor nerambursabile, nu am vazut discursuri articulate despre cresterea productivitatii, nu am sesizat propuneri concrete de crestere a competitivitatii.

In schimb, vedem un jongler, in persoana ministrului de Finante, care joaca la ruleta gradul de indatorare a tarii, vedem un ministru al Muncii care mareste tot felul de lucruri scoase din joben fara sa mentioneze si sursele de finantare, iar ministrul Educatiei abrambureste publicul cu indemnuri la rabdare si cumpatare pentru o reforma a invatamantului care nu mai vine nici dupa 30 de ani si nici dupa detinerea celor mai multe mandate de ministru al acestui portofoliu, chiar si in cel mai incompetent guvern (pe care insasi distinsa eroina a educatiei neimplinite il numea asa, pana nu demult).

Aceleasi jonglerii se fac la Energie, Comunicatii, ca sa nu mai vorbesc de Transporturi.

Administratia publica obedienta exulta de incompetenta

In esaloanele inferioare sau in teritoriu, administratia publica obedienta exulta de incompetenta, ragaie de tupeu si emana indiferenta.

Cel mai bine platit sector al societatii romanesti a ridicat garduri de sarma ghimpata in jurul unor interese de grup si a format covoare de servilism la picioarele patronilor de facto - stapanii de la Guvern si din institutiile statului.

Aceasta armata de plastilina a coborat la nivel de interpretare manelistica statutul demn al functionarului public, fiind gata sa se muleze cu smerenie pe impulsurile de la capetele sforilor care ii manipuleaza constiinta de carpa.

Privit din interior, aparatul functioneaza pe niste traiectorii nevazute care nu au nicio legatura cu performanta, interesul cetateanului sau nevoile societatii. Chiar si in perspectiva unei schimbari la nivel de guvern, e nevoie de eforturi supraomenesti pentru restructurarea din temelii a sistemului public din Romania.

In momentul de fata, strategiile sunt facute alandala, obiectivele aruncate in aer, iar eficienta este anesteziata. Se ingana niste plasmuiri de conjunctura, fara a se tine cont de armonizarea politicilor publice, eludandu-se nevoile de dezvoltare economica reala si interesele societatii.

Sindromul Ken Lee

Vazand acest regres de neimaginat, imi aduc aminte de prestatia unei duduite in fata unui juriu de promovare a talentelor ascunse si nu pot sa nu rad cand celebrele versuri ale cantecului lui Mariah Carey "I can't live/ If living is without you" au fost transformate, la foc automat si fara sa clipeasca, in ridicolul "Ken lee/ tulibu dibu douchoo".



Sindromul Ken Lee, adica interpretarea cu tupeu in maniera proprie a unei partituri nedeslusite venite de undeva din eter, a patruns pana in cele mai nebanuite cotloane ale administratiei publice din Romania.

Protagonistii incropesc reprezentatii de conjunctura pentru comenzile baronilor politici si nu ezita sa ajunga chiar la puscarie daca situatia o cere, indiferent cat de predestinate ar fi numele acestora, Alesu sau Sefu.

Drama intervine atunci cand, prin jocul democratic sau macar prin algoritmul statistic, la anumite intervale de timp are loc alternanta la guvernare. Echipe guvernamentale noi, dornice sa faca schimbari fundamentale in economie si societate, se lovesc de un aparat administrativ inert, incapabil sa articuleze partituri progresiste, competente, armonizate cu trendul european.

Realizam ca a fost edificat un monolit format din "alesi" si "sefi" care sugruma orice speranta de promovare a profesionalismului, meritocratiei si bunului simt.

Pentru a putea incepe un drum nou, in care sa fie repornit motorul economiei, in care politicile publice sa fie regandite pe criterii de eficienta, necesitate si impact, iar asteptarile societatii sa fie acoperite cu responsabilitate, un guvern performant trebuie sa-si creeze cadrul pentru reforma.

Acest demers se traduce in restructurarea din temelii a unei ruine ramase in urma unui parjol care a mistuit tara in ultimii doi ani. Trebuie construit un aparat administrativ suplu, eficient, performant care sa genereze bunastare pentru cetateni, incredere pentru investitori si un spatiu atractiv pentru profesionisti educati.

Ken Lee ataca decisiv, molima se intinde... e timpul sa sunam la 112 pana nu ardem cu totul!

Octavian Serban este doctor in economie si dezvoltare regionala, presedinte al KM Institute Romania - KNOMACONS, organizatie care isi propune sa sprijine accesarea facila a fondurilor europene.

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 5257 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Excelent spus, sa speram ca romanii nu asteapta sa fie incalecati...

...complet de hidra infractionala GIO-Dragnea pana sa se trezeasca!

 

Excelent articol! Multumiri domnului Serban. In Romania fenomenul

Ken Lee se intinde de la prim ministru pina la cel mai prost platit salariat din administratia publica de orice fel, si a devenit obiect de mindrie si diferenta fata de vestul competent si eficient. Ca de obicei, autovictimizarea a devenit respunsul standard al societatii romanesti. Nu este vina noastra ca dam inapoi ci a celorlati ca merg inainte.

 

"Romania arde din temelii.."

Unde? In imaginatia unora care ne spun ca e furtuna cand toata lumea vede cerul senin!

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor