Zambete fortate si sansa romanilor in Europa lui 2019

La cumpana lor ne intrebam ce semne are noul an. Ne-am amagi daca am crede ca sunt multe bune pentru cel romanesc si cel european. Si totusi. Ne-am minti si dac-am vedea doar negru. Exista si-o fereastra de oportunitati.

Ce prilej de satisfactie poate fi mai potrivit decat accesul Romaniei la carma UE? Or, nu ne putem imagina o gluma cu mult mai amara si o ocazie mai adecvata pentru zambete sardonice, decat realitatea greu suportabila a trecerii regimului Dragnea la butoanele Comunitatii.

Pentru oamenii patiti si lucizi (iar romanii, sunt, in genere, si una si alta) e clar ca lumina zilei ca acest regim condus de cleptocrati si analfabeti nu ar fi in stare nici sa conduca o Europa aflata intr-o stare impecabila, necum una in descompunere si criza acuta, precum cea de fata.

Cum, deci, sa faca fata regimul Dragnea misiunii de a conduce o uniune de democratii aflate in fata unor provocari uriase, precum Brexitul, alegerile europene, chestiunea arzatoare si polarizatoare a migratiei, precum si cea, nu mai putin fierbinte si controversata, a bugetului UE?

Cum sa dea oare de capat Romania acestor probleme complexe, fara un presedinte (caruia i s-au rapit, de facto, prerogativele, astfel incat nu mai e mult mai mult decat un trist obiect de decor) dar avand in fruntea executivului o marioneta semianalfabeta si ministri ticalosi ori incapabili?

Cum sa se manifeste Romania ca un model pentru europeni daca regimul PSD-ALDE a demontat nu doar parte din conducerea tarii, ci intregul stat de drept? Si daca a facut-o mai rapid si mai temeinic decat au atentat la democratie mult vituperate tari de dreapta, de felul Poloniei si Ungariei?

Romania din perspectiva apuseana

Cum vad vesteuropenii accesul regimului dragniot la carma UE? Cu zambete fortate, precum ale unui cancelar austriac Kurz aflat in vizita la Viorica Dancila, pe 21 decembrie, in Bucuresti. Cu "un oftat adanc", dupa cum afirma recent un ziarist german de la postul de radio national, Deutschlandfunk.

Cu un amestec de agasare, plictis, exasperare si incredulitate, zic eu. A comite imprundenta de a-i intreba, neoficial, pe oficialii europeni ce parere au de prezenta la butoanele Comunitatii a unei Dancila, in speta a stapanului ei ventriloc, Dragnea, va recolta perplexe, nedumerite, nemultumite si iritate ridicari din umeri si sprancene.

O sobra analiza a reactiei vesteuropenilor prin asemenea gesturi ar revela si o doza apreciabila de neputinta si dispret. Or, tocmai in aceste doua atitudini provocate oficialilor occidentali de tranzitia la timona a Romaniei dragniote rezida problema cheie a Batranului Continent. In fata demolatorilor interni si externi ai democratiilor rasaritene si apusene, elita continentala a dat chix.

Greselile elitei occidentale

Ba chiar a devenit ea insasi parte a problemei. Se arata suparata, indiferenta, plina de angoase si de resentimente nu doar fata de populisti. Ci si fata de popoare care se arata, electoral, serios nemultumite de guvernele lor. Dar, in esenta, n-are de oferit in replica decat o cantitate oarecare de desconsiderare si o priza consistenta de impotenta. Motiv pentru care elita apuseana, care stie de nefacutele regimului Dragnea, accepta fara sa cracneasca sceneta prezentata, in speta teatrul zugravind preluarea conducerii democratiilor europene de catre un stat proaspat refeudalizat.

Specialista in a se autoiluziona, fapt pentru care a surprins-o si a alarmat-o la culme samavolnica (dar deloc neasteptata) demitere a Laurei Codruta Kovesi de la conducerea DNA, aceeasi elita admite sa se lase mintita de experti cumparati care-o linistesc cu iluzii de doi lei. Potrivit cailor verzi de pe peretii unora, Romania ar fi, chipurile, intr-o stare mai buna decat Polonia si Ungaria. Opozitia politica interna ar exista si ar fi tare, coruptia n-ar fi mai rea, iar euroscepticismul mai redus decat al altor tari.

Realitatea e pe dos. Nu mai putin grav decat diagnosticul politic dezastruos al unor politologi occidentali nesabuiti sau mituiti e leacul pe care-l propun acesti nefericiti experti. Care, aratand cu degetul spre Rusia lui Putin si imixtiunea (reala si pernicioasa) a Moscovei in treburile romanesti le recomanda guvernelor apusene sa evite criticarea regimului ca sa nu destabilizeze Romania.

In fapt, tocmai tratarea cu manusi a unui regim virulent antioccidental si vehement antieuropean, precum cel neoceausist, dragniot, care, departe de a fi, cum se da, identic cu tara, a destabilizat-o el insusi, pare modalitatea optima de a lasa Romania (ca Moldova inaintea ei) in ghearele lui Putin.

Inseamna toate acestea ca, aflati sub stapanirea oligarhiei postcomuniste si grevati de emigratie, romanii n-ar avea nicio sansa? Ca 2019 e un an din capul locului pierdut, iar catastrofa gata facuta?

Sansele si riscurile romanilor

Catusi de putin. Anul ar furniza sanse majore, daca cetatenii tarii se unesc, realizand ca 90 la suta dintre ei isi detesta liderul de facto infractor, iar o majoritate covarsitoare, alcatuita nu doar din expati, vrea o Romanie respectata, curata, libera si democratica, nu una condusa de penali.

In plus, cuplata cu alegerile europene, mai marea vizibilitate internationala a Romaniei la presedintia Consiliului UE i-ar putea determina pe cleptocrati s-o lase mai moale cu desfiintarea democratiei si a statului de drept in primele sase luni ale noului an. In acest caz, opozitia si cetatenii care mai rezista ar avea un rastimp de aceeasi durata spre a se reorganiza si a lupta mai eficient pentru interesele natiunii.

Se va intampla asa? Nimic nu e mai putin sigur. Nimic nu e mai putin previzibil, decat un executiv iresponsabil cu tendinte totalitare, precum regimul dragniot.

In plus, prea multi s-au obisnuit sa-si plece si capul si spinarea. Sa-si ia zilnica doza de manipulare si uitare de la televiziunile arondate si de la alti spalatori de creiere interni si externi ai penalilor.

Dar fatalismul e rau. Buna, in schimb, e lupta pentru libertate. La multi ani buni celor ce-o slujesc!

Petre M. Iancu

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...

Traian Băsescu, ironii despre liderii PSD și PNL după retragerea finului său, Cătălin Cîrstoiu: ”Sunt și slabi de minte, nu numai slabi politicieni”

Fostul preşedinte Traian Băsescu, naşul medicului Cătălin Cîrstoiu, este de părere că alegerea acestuia pentru a candida la Primăria generală a Capitalei cu susţinerea PSD şi PNL...