Ziare.com
1162Comentarii
2443Likes
1110Shares
MANDRU CA SUNT ROMAN

Mandru ca sunt roman: Elvira Popescu, steaua teatrului si cinematografiei franceze

   

Mandru ca sunt roman: Elvira Popescu, steaua teatrului si cinematografiei franceze
Una dintre cele mai stralucitoare aparitii din arta teatrala si cinematografica franceza ale secolului trecut a fost romanca Elvira Popescu, careia francezii nu s-au abtinut sa-i europenizeze numele, facand-o Popesco.

Faptul nu mai mira pe nimeni, de cand un alt monstru sacru al teatrului, tot de origine romana, a devenit francez get-beget, schimbandu-si numele in Eugene Ionesco.

A debutat la Bucuresti

Nascuta in Bucuresti, chiar de ziua nationala a Romaniei, la 10 mai 1894, Elvira - pe atunci, inca Popescu - a dovedit de mica inclinatii catre arta actoriceasca.

Parintii n-au pregetat s-o trimita de timpuriu la Conservatorul din Bucuresti, unde s-a pregatit sub indrumarea a doi prestigiosi reprezentanti ai teatrului romanesc: Constantin Notarra si Aristizza Romanescu.

Talentul si sansele in viata au ajutat-o in egala masura. Avea numai 16 ani, cand o artista a Teatrului National nu-si putea juca rolul, datorita unei indispozitii. Mentorii hotarasc s-o supuna la proba de foc pe tinerica Elvira Popescu dandu-i acel rol "de incercare", care s-a dovedit un succes. A fost debutul.

Odata testul trecut, ceva mai tarziu, in 1912, Elvira Popescu va juca in prima productie ciematografica romaneasca de amploare: "Razboiul pentru Independenta".

Fascinatia Parisului

Iarasi talentul si sansele, laolalta, fac sa fie remarcata pe plan international si turneaza in anul 1923 filmul mut "Fetiscana de la mansarda", o coproductie a studiourilor din Berlin si celor din Bucuresti.

Deodata, se simte atrasa de piesele tip vodevil, foarte la moda in acea vreme pe bulevardele pariziene, si ia drumul Frantei. Aici intra in contact cu personalitatile de seama din arta teatrala, care acorda multa atentie talentului ei, desi accentul defectuos cu care se exprima in limba franceza nu-i prevestea vreun viitor in tara lui Voltaire.

Dar nu conteaza accentul defectuos, cand ai sanse si talent. Pe scurt, cum se zice romaneste, cand ai noroc. Tot intamplarea a facut ca interpeta rolului principal al unei piese apartinand marelui Louis Verneuil, aflata pe afisul teatrului Michodiere, sa se imbolnaveasca.

Este usor de intuit ca Louis Verneuil o va pune pe romanca s-o inlocuiasca, dar este un joc al hazardului faptul ca piesa se numea "Ma Cousine de Varsovie" (verisoara mea in Varsovia), iar respectiva verisoara din rolul principal trebuia sa vorbeasca neaparat cu accent strain, prefacandu-se chiar ca nu cunoaste bine franceza.

Elvira Popescu nici nu trebuia sa se prefaca, insa accentul ei strain a electrizat nu numai publicul, dar si critica teatrala, care mentiona uluita: "nimeni n-ar fi putut forta limba franceza cu un asemenea accent specific polonez, cum a facut-o aceasta romanca".

Viata mondena

Piesa a avut un succes enorm, ajungand la peste 1.000 de reprezentatii. Succesul s-a extins si pe plan sentimental Elvira Popescu si Louis Verneuil urmand sa traiasca o duioasa poveste de dragoste, incheiata insa cu o despartire mai putin placuta.

In scurt timp, Elvira Popescu avea sa devina vedeta de prim rang a teatrului si cinematografiei franceze, ceea ce i-a conferit o situatie materiala de exceptie. In 1930, a achizitionat la Mezy-sur-Seine o vila, pe care a remodelat-o designerul Paul Boyer si unde ea va locui o jumatate de secol.

Ii placea viata mondena, iar in ultima parte a vietii, a intretinut un salon frecventat de marile personalitati literare, artistice, politice si financiare ale lumii.

Pragul salonului ei a fost calcat de somitati ca Jacques Chirac, fost presedinte al Frantei, dramaturgul Andre Roussin, Valery Giscard d'Estaing, de asemenea fost presedinte, omul de afaceri Pierre Cardin si multi altii.

Impreuna cu Elena Vacarescu, Anne de Noailles si Martha Bibescu (devenita si ea Bibesco) a fost sursa de inspiratie a pictorului Henri Matisse, la crearea tabloului "La Blouse Roumaine" (ia romaneasca), pictat in 1940 si ajuns celebru in lumea artelor plastice.

A primit premiul Moliere si Legiunea de Onoare cu grad de comandor, inalte distinctii acordate de statul francez.

A trait 99 de ani si 7 luni. I-au mai lipsit 5 luni, ca sa ajunga centenara. La 11 decembrie 1993, s-a stins din viata la Paris artista Elvira Popesco, nascuta Popescu si decedata ca si contesa De Foy, dupa numele ultimului ei sot.

Va invitam sa va alaturati demersului nostru, contribuind cu materiale-documentar, cu interviuri si reportaje sau chiar cu propriile marturii.

Cunoasteti un roman care traieste in tara sau in strainatate cu care ne putem mandri? Spuneti-ne povestea lui si o vom publica.

Va fascineaza un personaj sau o intamplare care au marcat istoria Romaniei? Trimiteti-ne un documentar pe aceasta tema pe care il vom publica.

Ne puteti scrie pe adresa: mandrucasuntroman@ziare.com

Multumim si va asteptam alaturi de noi!




Victor Pitigoi
Victor Pitigoi
Senior editor
Articole: 2949
Comentarii:23809
Aboneaza-te la articolele mele!
Vineri, 23 Noiembrie 2012, ora 11:02
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 3694 ori

PROPUNE UN ROMAN SA NE MANDRIM CU EL
mandrucasuntroman@ziare.com
Mandru ca sunt roman, pe Facebook
Mandru ca sunt roman: Tulcea, orasul celor 14 etnii
Mandru ca sunt roman: Tulcea, orasul celor 14 etnii
Daca ajungi in Tulcea, oras situat pe 7 coline, la fel ca si Iasiul, dar ca si Roma, nu ai cum...
Mandru ca sunt roman: Mircea Eliade, adolescentul miop care a devenit guru universal
Mandru ca sunt roman: Mircea Eliade, adolescentul miop care a devenit guru universal
Mircea Eliade, unul dintre cei mai cunoscuti romani din lume si probabil cel mai mare istoric...
Mandru ca sunt roman: Sam cel Roman, americanul mai roman decat tine
Mandru ca sunt roman: Sam cel Roman, americanul mai roman decat tine
A dat America, tara tuturor posibilitatilor, pentru Romania si a venit la noi, sa traiasca...
8 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard|Calitate|Numar Voturi|Recente

Ziare.com,

in zilele ce vor veni (cred ca marti),doamna Iolanda Balas Sotter va primi o recunoastere din partea IAAF.Rog respectuos un articol sa-i fie dedicat marii doamne a atletismului romanesc.

 

Putem fi mandri de oamenii de seama romani, artisti, scriitori, etc.

dar nicicum nu putem fi mandri de romani contemporani ai nostri, de ceea ce vedem azi, poporul in general. E ca si cum spun unii de cultura ce au lasat arabii dar ceeea ce vezi azi la musulmanii care traiesc si gandesc ca-n evul mediu nu ai crede ca inaintasii lor au lasat ceva in afara de Coran.

 

Sa te mandresti cu Gopo si sa nu te mandresti cu regele Mihai...

pai cand se pune un rege pe tron este binecuvantat de biserica de patriarh in numele lui Dumnezeu, numai EL poate decide daca nu mai merita sa fie rege. Dar comunistii...atei care mor de boli, in accidente, ucisi, tot intre ei.

 

Co in loc de cu

Nea Vasile, ai dat-o-n bara cu "...francezii nu s-au abtinut sa-i europenizeze numele, facand-o Popesco..."
Hai sa-ti zic eu de ce.

"Cu" este pronuntia cuvintului "cul", pe romineste "***". Nu este deloc sigur ca aceasta schimbare se datoreaza francezilor. Mai apoi, numele actritei (sau scriitorului) nu a fost "europeanizat" ci " frantuzit". Ceea ce nu este deloc acelasi lucru.

 

Domnule

Am vazut prea tarziu explicatia dumneavoastra.

Voi sunteti prosti ?

Tot ce stiu francezii despre voi e ca sunteti tigani ......
Nu va mai tot c.... pe voi . Eu traiesc aici si asta e raspunsul pe care il primesc in fiecare zi cand spun ca sunt romanca ....

 

...

eu cred ca proasta esti tu. Cunosti vorba aia, cine zice aia este. Ai comentat doar sa te afli in treaba, nu ai contribuit cu nimic concret la acest articol.

Domnule Pitigoi

In franceza cul este c ur in romana. Schimbarea lui u in o al estilor romani este benefica pt a nu da nastere la ironii inutile.