Cand a venit la Bucuresti si a preluat Guvernul, Emil Boc a starnit rasul talibanilor pe care a trebuit sa-i accepte prin fruntea ministerelor.
Era politicos, nu injura la cateva fraze, a pornit la drum cu duhul blandetii. "Or sa-i toace astia nervii marunt", s-a distrat un consilier de la Interne, interpretand drept slabiciune buna crestere a premierului.
Ei bine, a avut dreptate. Zilele trecute, un manunchi de flacai de pe langa cabinetele tripletei Berceanu-Blaga-Videanu s-au intalnit la o bauta si au facut bilantul guvernarii. Concluzia? E chiar slabiciune, dar nu din vina lui. Boc n-a putut sa puna pe nimeni la punct niciodata deoarece fiecare a adus la partid nu numai pricepere nemarginita, ci si sponsori si organizare. Or partidul fara resursa umana si contabila n-are nicio sansa sa mai duca vreo campanie vreodata.
Necazul e ca Boc chiar a crezut ca-i poate struni. "Pai si daca va remaniaza sefii?", a intrebat un amic al flacailor. Nicio problema, doar ca lupta va fi dura, au raspuns ei.
Cum dracu să conducă o țară... Vezi tot