Ziare.com

Doru Octavian Dumitru, despre glumele la care radem si nivelul de educatie Interviu

de Anca Serghescu
Vineri, 09 Mai 2014, ora 10:11

   

Doru Octavian Dumitru, despre glumele la care radem si nivelul de educatie Interviu
Probabil ca nu exista roman care sa nu fi auzit de Doru Octavian Dumitru. De profesie inginer, meserie pe care n-a practicat-o niciodata, acesta s-a nascut cand s-a-ntamplat ca rasul sa treaca pe acolo, dupa cum ne-a declarat.

S-a molipsit si-i molipseste si pe altii, deja de cateva zeci de ani. Recunoaste ca publicul de la noi e diferit de cel de "afara", ba chiar si ca e altfel acum fata de cel din '90.

Cititi interviul acordat Ziare.com.

Cum este privita profesia de comedian in Romania si cum afara? Exista diferente?

Nu stiu daca in tara noastra este acceptata notiunea de comedian (de comic) ca meserie. Insa traim intr-o tara libera si poti sa crezi ce vrei. Tarile care au o traditie in show business o recunosc ca meserie. O respecta, ii protejeaza drepturile si o rasplatesc.

Ati avut sau aveti avantaje in viata de zi cu zi de pe urma acesteia?

Cel mai mare avantaj este ca imi place. Cred ca este o atractie reciproca. Degeaba iti place tie, daca nu te place si ea. Avantaj este, pana la urma, ceva de care profiti. Daca reusesc sa provoc lumea din fata mea la ras, atunci, credeti-ma, profit din plin. Simt ca ma incarc cu o mare bucurie.

Cum s-a schimbat publicul din momentul in care ati inceput sa activati in aceasta bransa si pana in prezent?

Publicul s-a schimbat, in sensul ca s-a improspatat. Cei care si-au facut un obicei din a rade cu pofta la un spectacol de umor cauta locatiile si vin. Mai exista si cei care nu au avut contact cu starea de a rade impreuna cu o multime. Ei nu au simtit inca acea caldura care vine de la o multime si te topeste in multime. Mai au timp sa incerce. Schimbarea este in noi, mereu. Trebuie doar gasita.

In 1990 lumea radea altfel, pe strada, prin parcuri, prin mijloacele de transport in comun, chiar si in casele lor. In 2014 au devenit mult mai preocupati sa-si spuna parerea decat sa mai asculte si alte pareri. Apoi este perceptia realitatii proiectata in graba, superficial. Cand vrei sa ai tot si acum si afli cu stupoare ca nu se poate, nu prea iti mai vine cheful sa razi.

Ce fel de glume prindeau atunci si care sunt cele la care romanii rezoneaza in prezent? Exista niste tipare?

Adevarat! Exista si tipare de glume. Glumele seamana intre ele, cum seamana oamenii unul cu altul. Glumele de care radem sunt relationate de nivelul de pregatire si de educatie al fiecaruia. Asta nu inseamna ca la o gluma desteapta nu poti sa "razi ca prostu'".

Se poate spune ca un comedian stie si ceva psihologie? De ce calitati are nevoie pentru a cuceri publicul?

Psihologia de multe ori exista in noi sub forma cruda. Trebuie doar luata si gatita corespunzator. Cine doreste poate sa si-o cultive singur. Daca accepti de la inceput ca esti cucerit de public, atunci poti sa incerci sa il cuceresti si tu. Parerea mea este ca un ingredient al cuceririi este sa te joci cu publicul si sa il faci sa se simta inclus in joaca ta. Publicul este disperat sa se joace.

Ce parere aveti despre noua generatie de stand up? Mizeaza aceasta mai mult pe subiecte cu tenta sexuala? De ce?

Cred ca ar trebui sa ii intrebati pe ei daca mizeaza si de ce. Noua generatie de comici este mai rebela. Din nefericire, nu prea pot spune ce gandesc pentru ca stiu ca avem un obicei stramosesc: luam totul personal. Apreciez la ei nuantele de umor si tenacitatea cu care isi fac treaba.

Povestiti-ne despre perioada de "ucenicie" petrecuta peste hotare. Ce-ati invatat acolo s-a aplicat in Romania?

Ucenicia mi-am facut-o in tara. Cand am plecat, aveam o baza foarte solida. M-am format in festivaluri studentesti, am castigat la toate festivalurile de umor numai locul intai, am fost comicul cenaclului Serbarile Scanteii Tineretului, am fost actor de revista la "Nae Leonard", Galati, la "Fantasio", Constanta si la "C.Tanase", Bucuresti.

La "Fantasio" am debutat si ca scriitor de revista cu spectacolul "Caricaturi la Revista", iar in Bucuresti am scris si am jucat in "Cavalcada Rasului". In America de Nord, insa, am invatat lucruri noi, amuzante, care veneau de la artisti comici asezati intr-o libertate construita in secole. Am avut sansa pe care mi-am dat-o singur (calatorind) de a vedea si altceva. Eram acasa la industria mondiala de divertisment.

Care ar fi, dupa parerea dvs, principalele diferente dintre publicul roman si cel din SUA sau Canada, de exemplu?

Acolo, lumea este avida de spectacole. Biletele se cumpara cu luni inainte. Un spectacol este un eveniment. Oamenii sunt linistiti, calmi, preocupati de ceea ce au de facut. Recunosc si apreciaza valorile si le respecta. Fiecare are locul lui si legea domneste in toate domeniile. Cine face o ilegalitate grosolana, mai devreme sau mai tarziu, plateste. Respectul pentru munca este suprem.

Comicii sunt apreciati, laudati si incurajati. Acolo, comicii isi permit chiar sa imbatraneasca frumos, fara griji. Si au farmecul lor. Generatiile se succed cu plecaciuni si respect si recunosc ca au avut de invatat de la cei dinaintea lor. Evolutia se realizeaza prin predare de stafeta si nu prin piedici, judecati indarjite, injurii si sfidare. Cine traieste in gunoaie intr-o zi risca sa se identifice cu ele.

Care este, in opinia dvs, comedianul suprem?

Viata! Mereu pusa pe sotii. Se amuza cu noi si de noi cand ne vede fetele pe care le facem, pentru ca mereu ne iese altfel decat ne-am asteptat.

Cum va faceti textele? De unde va luati ideile?

Scriu aproape zilnic. Ori imi propun, ori doar culeg intamplari, ori adun sau inmultesc ce mi se pare interesant la ceva sau cineva, ori privesc lucrurile si oamenii din alte perspective. Ori in multe alte feluri...! Important este ca o fac cu mare placere.

Cum arata si este publicul dvs?

Este ca mine. Sincer, copilaros, plin de imaginatie, curios si dornic sa mai descopere cate ceva haios, uneori chiar profund.

Exista vreun gen de subiect de care v-ati ferit intotdeauna? De ce?

Credinta! Eu cred ca este cea care face parte din lumina proprie a fiecaruia. Nu mi se pare potrivit sa razi de lumina nimanui, mai ales ca nici macar nu i-am aprins-o noi.

Cand nu sunteti pe scena, ce faceti?

Sunt un om obisnuit. Doar cu intamplari hazlii. In mintea mea, sunt mereu in contact cu scena. Daca v-ati referit la preocupari, atunci va raspund ca imi place sa citesc, sa fac sport, sa ma plimb prin padure si sa ma observ. Din toate acestea nu lipseste familia.

Ati absolvit Facultatea de Instalatii. V-a folosit vreodata? Cum de ati ajuns comedian?

Facultatea m-a ajutat sa imi multumesc parintii si sa imi dea un oarecare simt practic. Comedian insa nu prea poti sa ajungi si sa ramai. Te nasti. Apoi sunt ocazii care iti apar si te fac sa iei hotarari, care mai tarziu iti dau un alt contur. Acelasi cu tiparul cu care ai venit pe lume. Cand m-am nascut eu, cred ca s-a nimerit rasul sa treaca pe acolo.

La un moment dat tineati cursuri de autocunoastere. Exista un punct comun intre cele doua?

Nu am predat. Au fost cateva conferinte cu tema: "Cunoaste-te pe tine insuti!". Cred ca primul impuls a fost sa impartasesc cu cei din jur ceea ce caut si simt. Apoi, am inceput sa studiez aspectele acestui concept si am descoperit ca este atat de vast, incat iti ia o viata de om sa ajungi acolo.

Cand incepi sa te cunosti pe tine, atunci de abia incepi sa ii cunosti si pe cei din jurul tau. E un proces de schimbare a multor invataturi pe care ti le-au turnat cu palnia educatiei parintii si profesorii. Apoi este un drum de studiu. Pasesti tot mai mult pe un teren nou: cunoastere.

Incepi sa vezi ca, de fapt, nu ti-ai acordat tie aproape deloc timp. Nu ti-ai acordat? Deci esti dezacordat. In toate domeniile se extinde aceasta invatatura. Si incet, incet devii tu cel adevarat, o particica inseparabila de univers. Este un sentiment deosebit sa constientizezi ca faci parte din intregul univers si universul face parte din tine.

De multi ani "faceti naveta" intre Romania si Canada. Cum e viata acolo? Ce va lipseste de aici cand sunteti acolo si invers?

Vedeti dumneavoastra, naveta o faci la munca. Eu calatoresc. Este un concept relativ nou la noi in tara. Calatoria te ajuta sa cunosti si sa te deschizi catre oameni. Nu sunt usoare drumurile, dar rasplata este bucurie. Observ, invat, apoi impart cu toti ceea ce am simtit si am trait in diverse locuri.

Tanjesc dupa cei dragi. Dar am o camaruta in inima mea pentru ei. Nu imi lipseste nimic. M-am invatat sa fiu cu mine si sa fiu multumit cu ceea ce am si cu cat am.

Care este bancul/poanta cu care nu ati dat niciodata gres?

Cu imaginatia nu am dat niciodata gres. Fiecare o are pe a lui. Dar cand le pui la un loc, toata imaginatia adunata se transforma intr-un camp de vibratie. Nu trebuie decat sa simti si, daca ai reusit, inseamna ca ai fost acolo. Daca nu ai simtit, atunci esti controlat doar de gandurile tale. Asta inseamna ca nu esti liber. Adevarata libertate inseamna bucurie.

In Canada sunt prejudecati legate de romani? Cum sunt ei vazuti? Dvs ati fost etichetat in vreun fel?

Nu esti etichetat in niciun fel. Singur te etichetezi prin ceea ce arati ca stii sa faci. Faci bine, esti OK, nu faci bine, mai invata. Dar poate la inceput ar trebui sa inveti cum sa inveti si apoi sa te apuci de invatat.

Pe de alta parte, este bine, daca tot te simti etichetat, sa pui in borcan exact ce ai scris pe eticheta. Altfel, poti sa fii expirat si sa nu stii. Pe unde am fost, am cautat sa fac cat am putut de bine ceea ce trebuia sa fac. Daca am reusit doar cei cu care am lucrat o pot spune.

Unde puteti fi vazut, in Romania, in perioada urmatoare?

O sa am un traseu de show-uri de comedie: 9 mai Remember Pb, Brasov; 11 mai Arena Pub Regie, Bucuresti; 13 mai Porto Arte, Timisoara; 15 mai Harlequin, Mamaia si multe altele pe care o sa vi le afisez pe pagina mea profesionala de pe Facebook.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 7068 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

?

"Probabil ca nu exista roman care sa nu fi auzit de Doru Octavian Dumitru."
Probabil ca eu sunt exceptia care confirma regula.

 

Daca

i-a plăcut așa de mult in SUA cum de n-a rămas acolo, sau mai bine zis de ce n-a avut succes? Adevărul că nici aici nu-i prea gustă romanii strambăturile gen "bendeac", la glumele prostești, deștepții nu rad, invers, spune Doru, că se poate.

 

Romania azi nu are ingineri

In toata istoria Romaniei au fost doar 5 ingineri, daca numaram si pe Saligni si H Coanda .
E absolvebnt de facultate si de acolo obiceiul sa se numeasca ingineri.
Eu nu am auzit de asa mascarici si nici nu ma intrereseaza. Am retinut doar " gluma " ca e de profesie inginer ( sic ! ). daca asta e inginer, Coanda ce a fost ? Nu am curiozitate a sa citesc articolul.

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor