Ziare.com

Ioana Picos, despre invidia intre tinerii actori si de ce se refuza un rol Interviu

de Andreea Ghinea
Sambata, 20 Aprilie 2013, ora 12:31

   

Ioana Picos, despre invidia intre tinerii actori si de ce se refuza un rol Interviu
Ioan Picos este o tanara actrita care munceste foarte mult pentru a-si demonstra calitatile. Nu accepta roluri care nu ii pun in evidenta calitati si incearca sa se fereasca de oameni falsi.

Nimic si nimeni nu este perfect si asa se intampla si in lumea filmului, mai ales cand primesti un rol pe care si-l dorea o alta artista. "Mi s-a intamplat sa primesc zambete false si atitudini neconvingatoare", a declarat actrita in cadrul unui interviu acordat Ziare.com.

Este inca la inceput, insa are toate sansele sa ajunga cunoscuta si cu paparazzi pe urmele sale. "Prima data cand am citit un articol mincinos, am plans toata ziua", ne-a marturisit ea, precizand ca acum si-a dat seama cum stau lucrurile si nu se mai lasa afectata de aceste rautari ale presei.

Este o lume plina de actori si actrite. Cum reusesti sa faci fata concurentei?

Consider ca nu trebuie sa "faci fata concurentei", ci sa reusesti sa fii tu mai bun in fiecare zi, fata de cum erai cu o zi in urma si sa iti stabilesti scopuri precise, astfel incat sa iti dai seama cat de mult te-ai dezvoltat si unde mai e de lucru. Comparatia o fac vis-a-vis de mine, niciodata in functie de ceilalti.

Se spune ca cercul acesta este unul plin de invidii si zambete false. Ti s-a intamplat sa iti invidiezi vreo colega de breasla din cauza faptului ca a primit un rol la care ravneai?

Mi s-a intamplat sa primesc zambete false si atitudini neconvingatoare, dar asta se intampla in orice domeniu, nu cred ca este ceva specific lumii artistilor. Poate ca modul in care o fac este diferit, artistii avand mai multa imaginatie.: ))

Important este sa fii sincer cu tine si sa iti dai seama daca un anumit caracter iti este sau nu potrivit, iar oamenii cu care simti ca nu esti implinit sa ii lasi undeva in trecut. Limbajul non-verbal este in proportie de 93%, asa ca nici nu trebuie sa fii foarte atent la ce zice persoana din fata, daca stii sa "citesti" acest limbaj al gesturilor, iti dai seama daca sau daca nu, ceea ce spune este ceea ce chiar gandeste.

Nu am fost invidioasa, fiindca eu cred in Dumnzeu si stiu ca el le oranduieste pe toate si daca am luat un casting a fost fiindca asa a considerat El ca trebuie, iar daca nu l-am luat, am realizat ca a fost mai bine asa.

Care a fost primul rol pe care l-ai interpretat si cum ai ajuns sa il joci?

Primul rol pe care l-am jucat a fost "Gina" din "La bloc". Am ajuns printr-o agentie de modele, fiindca eu faceam modeling la ora aceea si nici eu nu m-am asteptat sa ma cheme la altceva decat o reclama.

Erau foarte multe fete, toate frumoase, gatite. Am primit si eu textul si am iesit afara la lac (eram la Buftea) si am stat singura si mi-am invatat textul si pur si simplu am simtit acest personaj.

Mi s-a desenat in minte cum arata Gina; am intrat penultima, mai mult impinsa de la spate de celelalte fete de la casting, fiindca imi spuneam ca nu am eu ce sa caut acolo. Pana la urma m-am dus, era un spatiu deschis, erau toate fetele de fata, simteam o presiune foarte mare si "m-am aruncat".

Colegul meu era Catalin Bordea, foarte dragut si relaxat, m-a ajutat foarte mult si cand am terminat era liniste in sala, le placuse foarte mult proba mea si seara m-au sunat sa imi spuna ca am luat si ca trebuie sa ma fac blonda in doua zile (eu eram bruneta).

Dar cel mai dificil rol?

Toate rolurile pe care le-am avut m-au solicitat din anumite puncte de vedere: Aziza, (rolul interpretat in "Iubire si Onoare" - n.red.) prin faptul ca era o fata musulmana, care avea o serie de valori total diferite fata de ale mele si a trebuit sa construiesc un alt om pe dinauntru pe care sa il scot la suprafata de fiecare data.

Am citit carti, am vazut filme, am fost la moschee, ba chiar m-a ajutat ca am fost in perioada aceea in Abu Dhabi si in Dubai.

Lady Anne din Richard al III lea iarasi m-a costat mult, fiindca este vorba de inmormantare, de stari profunde de durere si exasperare, de un fond extrem de sensibil si sa scoti toate astea la suprafata, doare. Dar stiind ca este ceva ce trebuie facut pentru ca personajul, piesa de teatru, serialul, filmul sa aiba valoare, o fac si as face-o la nesfarsit.

Asta simt ca mi-a dat Dumnezeu, sa fiu actor si sa duc oamenii cu mine in povestile respective, pentru a-i bucura, pentru a le imbogati simtamintele. Pana la urma, daca El imi da putere sa o fac, atunci totul este in regula.

Ai refuzat vreodata vreo productie? De ce?

Da, mi s-a intamplat sa refuz deoarece nu rezonam cu productia respectiva. Din punct de vedere calitativ adica. Standardul nu era atat de ridicat pe cat m-as fi asteptat si profesionalismul lasa de dorit. Ori eu cand imi asum un rol, il fac cu simt de raspundere si niciodata nu las ceva in coada de peste. Cu alte cuvinte eu nu functionez dupa "las-o ma' ca merge-asa".

Cum ai ajuns sa joci in telenovele?

Pai...am dat casting. Am vazut la Tv ca se face casting pentru telenovela, am trimis o fotografie si CV-ul si m-au chemat la proba. Am dat si am luat: ))

In "Iubire si Onoare", unde ai interpretat rolul Azizei, imbracai haine specifice femeilor musulmane. Ai putea sa traiesti toata viata in acest stil?

Pot sa iti spun ca imi e greu sa cred ca as face asa ceva vreodata. Si asta si numai pentru faptul ca sunt crestin-ortodoxa si la capitolul asta pot sa spun ca niciodata nu mi-as schimba religia.

Ma intristeaza ca toata lumea este 'actrita si cantareata'"

Cum este trecerea de la scena de teatru la film?

Sunt minunate ambele experiente, dar din puncte de vedere diferite. Ritmul de lucru este altul la teatru, unde stai si repeti cate 1-2 luni sau chiar mai mult, pe cand la film, totul este "aici si acum" si inveti textul si il dai in urmatoarele 15 minute.

Din acest motiv, eu imi invat de acasa textul pentru a doua zi, indiferent cat de mult ar fi deoarece trebuie sa am libertatea de a construi situatii pe text, subtexte etc. Si daca te poticnesti de faptul ca nu stii ce urmeaza, unde sa mai pui si un gand?

La teatru simti publicul in sala, e acolo cu tine, in poveste, auzi si simti reactiile in timp real si daca se intampla ceva neasteptat (sa cada o lumina, sa cada un spectactor de pe scaun, sa nu se mai auda muzica), trebuie sa ii faci fata si sa te descurci si sa faci in asa fel incat sa para ca nu s-a intamplat nimic sau ca "asa am vrut sa fie".

Ce te deranjeaza la lumea in care te invarti?

Ma intristeaza lipsa de respect pe care o au unii fata de actori.. Ma intristeaza ca toata lumea este "actrita si cantareata", eu nu ma duc sa fiu "contabila", prin urmare ma astept ca fiecare sa isi urmeze drumul. De aici si mentalitatea ca actoria e ceva ce poate face oricine, muzica daca o "aranjezi din butoane" este perfect si tot asa.

Trist, fiindca sunt sute de actori foarte buni pe care nu ii baga nimeni in seama, nu ii cheama nimeni la un casting, fiindca nu se stie despre ei sau fiindca altele sunt criteriile de selectie. Nu generalizez Doamne fereste, dar stiu ca se intampla si este trist.

Exista o vorba ca: te faci actor ca sa spui "buna ziua, bine ati venit la fast-food-ul nostru".. Nu exista un sindicat, nu exista reguli clare, nu exista mentalitatea asta ca un actor trebuie sa aiba un agent care sa il reprezinte. Un actor nu are de ce sa discute despre contracte si bani, ca el nu este avocat, treaba actorului trebuie sa fie "ce rol este, cum sa il interpretez, cum sa fac sa iasa ceva de neuitat".

In afara, un producator sau un regizor nici nu se uita la tine daca nu ai agent.. Stau si ma intreb pana cand va fi starea asta letargica in Romania..

"Marele Marin Moraru mi-a fost ca un tata la filmari"

De-a lungul carierei tale sigur te-ai intalnit cu o multime de mari actori. La intalnirea cu care dintre ei te-ai simtit cel mai emotionata?

Oh...frumoasa intrebare. Am avut norocul sa ma intalnesc si sa joc cu actori mari de la care invatam, ii priveam si cautam sa inteleg de ce fac asa si nu altfel. Fata de toti am un respect nemaipomenit, dar ce pot sa va spun este ca marele Marin Moraru mi-a fost ca un tata la filmari.

Cand eram dimineata in sala actorilor unde repetam textul si simteam o mana pe crestetul capului stiam ca e dumnealui si asa o liniste imi dadea. Si ce dialoguri am avut...este un om mare! Destept, modest, tacut, dar care spune atat de multe prin tacerea sa, sensibil, amuzant, profund si as putea sa continui la nesfarsit!

"As vrea sa o interpretez pe Elvira Popescu

Daca s-ar realiza un film dupa viata unei mari actrite din Romania, pe cine ai vrea sa interpretezi?

Pai daca tot imi dai sansa de a visa la ceva atat de frumos, as indrazni sa spun Elvira Popescu.

Multe dintre actritele de varsta ta, care au devenit cunoscute, unele datorita rolurilor din telenovele, au ajuns sa fie o tinta pentru paparazzi. Esti pregatita de stai toata ziua cu jurnalistii pe urmele tale?

Oh...si mie mi s-a intamplat sa se scrie minciuni si prima data cand am citit un articol mincinos, am plans toata ziua. Acum am crescut si imi dau seama ca asta e jobul lor: sa caute, sa investigheze. Ii inteleg, dar sunt de parere ca si asta ar trebui sa se intample cu o limita, adica sa nu iti fie pusa viata in pericol sau sa te trezesti cu minciuni grosolane.

Daca esti capabil sa descoperi ceva adevarat si cauti din mai multe surse si ti se confirma, bravo tie, esti un ziarist de exceptie. Dar doar asa sa inventezi ceva doar fiindca nu ai putut sa faci mai bine de atat, arata limitele tale ca ziarist.

Pe mine tot asa ma cheama si eu stiu adevarul, iar persoanele importante din viata mea, la randul lor stiu. Iar fanii, sau admiratorii sau cum spectactorii, daca intr-adevar vor sa stie adevarul il pot afla.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2745 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Actorilor, exista o singura arma ca sa bateti intre voi: acidul

sulfuric! Cereti detalii de folosire la Bolshoi Teatr!

 

Amice...

Esti un ***!


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor