9 iunie 2017 nu este sfarsitul istoriei

Intalnirea istorica dintre Klaus Iohannis si Donald Trump de la Casa Alba inseamna, pentru noi, sfarsitul perioadei "Romania si Bulgaria".

Practic, Donald Trump a readus Romania in grupul de state "first tier", adica prietenii apropiati ai Americii, parteneri globali ai Washingtonului.

Prestigiul si relevanta Romaniei la Washington au atins o culme care (desi a bifat patru intalniri la fel de "istorice") nu i-a fost niciodata accesibila lui Ceausescu, vazut de americani ca important doar pentru ca spargea unitatea din spatele Cortinei de Fier.

Desi corul parerologist ghiftuit cu sarmalele simpozioanelor fandosite a pus recenta intalnire pe seama distantarii presedintelui Trump de nucleul dur (cultul public al zeilor Angela si Jean Claude), in realitate, americanii se apropie demult de noi, inca din 2003, atunci cand Romania s-a expus ironiilor arogante ale echipei franco-germane pentru vina de a fi sustinut razboiul din Irak (la corul ironiilor tembele de atunci s-a alaturat si elita progresist-marxista personificata de exoticul regizor Michael Moore, cu al sau "Fahrenheit 9/11").

Treptat, de aproape 15 ani, America se instaleaza pentru o lunga perioada (definitiv, speram noi) in estul Europei, renuntand latent la ideea de a mai seduce o Europa de Vest plictisita, suficienta si incapabila de iesirea din cercul vicios al corectitudinii politice.

Pentru noi, este oarecum dureros sa traim istorica integrare in spatiul atlantist simultan cu pierderea solidaritatii celor doua maluri ale Atlanticului.

Simbolistica cea mai puternica a lumii euro-atlantice contemporane este, fara indoiala, determinarea britanicilor de a parasi un continent degradat de imobilismul ideologic, precum si determinarea continentului prusac de a institui o noua blocada napoleoniana asupra perfidului Albion.

Tragedia greaca pe care o traim este construita pe doua planuri paralele: frumoasa (Romania) se iubeste patimas cu cowboy-ul (soldatul american), pe fondul alungarii americanilor din Versailles-urile europene, aparate de decenii de tunurile yankee.

Dupa ce am exultat si am retrait pana la saturatie clipa in care Donald Trump si-a asumat, fara sa clipeasca, articolul 5 din tratatul NATO, a sosit vremea sa ne calmam si sa ne revenim: istoria nu s-a incheiat, nimic nu este definitiv, Rusia ramane la 350 kilometri distanta de Romania, Ungaria ramane la fel de prezenta la granita de Vest, iar noi ramanem prizonierii geografiei.

Punctul central al geopoliticii vazuta dinspre Romania este neschimbat: Federatia Rusa ramane cea mai mare amenintare de securitate din regiunea noastra, iar singura putere care poate efectiv sa aplice prevederile articolului 5 din tratatul NATO ramane America.

Dincolo de acest adevar, totul tine de rezervele noastre de seriozitate, inteligenta si determinare.

Sa fii tot timpul de partea celui mai puternic este usor, dar poate fi inselator: simpla prezenta pe peluza Casei Albe nu este suficienta pentru a avea o istorie asa cum ne-o dorim, mai ales ca scutul de la Deveselu de 1 miliard de dolari nu este, totusi, un nou plan Marshall.

Sa ne amintim de Romania anului 1978, care avea tot ce isi putea dori: crestere economica, relevanta internationala, americanii si chinezii ne faceau curte, germanii stateau la rand, iar francezii construiau fabrici la noi. 12 ani mai tarziu, totul era pierdut: Romania era vazuta numai prin perspectiva liniei Huntington, oamenii erau saraciti si obositi, grupul Visegrad se infiinta tocmai pentru a izola centrul Europei de noi si de bulgari.

Astazi, dupa 28 de ani, desi onorata de Donald Trump, Romania este inca frustrata in Uniunea Europeana, aflandu-se in anticamera spatiului Schengen si in purgatoriul MCV. Ce bine ar fi sa nu uitam aceste lucruri!

Avem de infruntat doua provocari majore in anii urmatori: prima dintre ele tine de parcurgerea unei perioade de desolidarizare a lumii transatlantice, iar cealalta tine de reducerea decalajelor fata de statele central-europene, reunite in grupul de la Visegrad.

Rupturile din lumea transatlantica, vizibile de pe Luna, ne pun in fata doua tipuri de alegeri de care depinde viitorul nostru: avem de optat intre paradigma de securitate NATO (de inspiratie americana) si intre cea europeana, construita cu tenacitate prusaca de catre echipa Merkel-Juncker-Macron si avem de optat intre cantecele de sirena ale grupului de la Visegrad si dorinta de a fi in nucleul dur al UE.

Ne asteapta alegeri de miliarde

Prin asumarea obiectivului de a cheltui 2% din PIB pentru cheltuieli de aparare, Romania si-a fixat practic suma de 2,5 miliarde de dolari anual (valoare medie) pentru inzestrarea armatei, avand de achizitionat cateva mari tipuri de sisteme militare: avioane si elicoptere de atac, rachete sol-aer cu bataie lunga HSAM (pentru fortele terestre, respectiv aeriene), lansatoare rachete anti-nava si lansatoare multiple de rachete, masini de lupta blindate amfibii pentru trupele terestre, nave maritime de lupta (4 corvete noi si 2 fregate de modernizat), un sistem C4I (de comanda, control si inteligence), sisteme SHORAD/VSHORAD.

Toate aceste planuri de inzestrare ne vor costa impreuna peste 10 miliarde de dolari, ceea ce inseamna ca bugetul de inzestrare pe urmatorii 5 ani al armatei romane va deveni foarte tentant pentru cei doi mari furnizori de sisteme militare: pe de o parte, americanii care au atuul "articolului 5" si al excelentei armelor verificate in razboaie reale (avioane multi-rol F16, elicoptere de atac Bell Helicopters, rachete Patriot, cvasi-totalitatea solutiilor globale de C4I, masini de lupta General Dynamics etc.) si, pe de alta parte, franco-germanii care au atuul nucleului dur al viitoarei armate europene (elicoptere Airbus/Puma, masini de lupta RheinMetal, corvete Damen etc).

A doua mare optiune este de a alege intre largirea grupului Visegrad (de la actuala formula V4 la o noua formula V6, incluzand Romania si Bulgaria) si ignorarea planurilor "rebelilor" de la Varsovia si Budapesta si apropierea de Berlin si Paris; pe masura ce polonezii si ungurii se distanteaza "controlat" de Bruxelles, ademenirea Romaniei in mrejele acestora va deveni presanta.

Astfel, Romania va avea de ales intre a intra intr-un format care include problematica Ungarie si de a fi elevul premiat de guvernanta germana (care se poarta cam rece cu noi, din pacate).

Dar cel mai mult vom avea de lucru la reducerea decalajelor fata de Europa Centrala, zisa si grupul Visegrad: politic, America ne percepe la pachet cu Polonia (alta campioana a atlantismului) si, poate tot simbolic, Donald Trump va merge pe 6-7 iulie la Wroclaw la o reuniune organizata de V4 pentru consolidarea unei lumi comune central si est-europene: asa-numitul format "Initiativa celor trei mari" (Baltica, Adriatica si Marea Neagra), de fapt relansarea proiectului interbelic "Miedzymorze" (obsesie a federalizarii Europei Centrale si de Est impotriva Berlinului si Moscovei).

Practic, pentru a evita sinusoidele traite in perioada 1978-2017, Romania are de infruntat tarele noastre istorice: suntem suficient de determinati incat sa inzestram armata cu arme de 10 miliarde de dolari in 4-5 ani? Suntem suficient de determinati incat sa ne dublam infrastructura in 10 ani?

Competitia se afla chiar langa noi si abia asteapta un esec al nostru: daca noi vrem sa cheltuim 10 miliarde de dolari in cinci ani pentru armament, polonezii vor cheltui aceasta suma in doar doi ani; daca noi ii atragem pe americani cu o piata de 24.000 de dolari/locuitor (PPP), grupul Visegrad ii atrage cu o piata de patru ori mai mare, mai integrata si mai performanta (peste 27.000 USD/capita-PPP).

Daca noi suntem abia a 40-a cea mai complexa economie a lumii, statele Visegrad se afla toate intre primele 20 de economii complexe ale lumii, iar densitatea infrastructurii de transport la ei este dubla fata de cea romaneasca.

De data aceasta nu mai avem nevoie de o politica interna buna pentru a avea o politica externa buna, ci avem o pozitie internationala excelenta si speram sa o aparam cu o politica interna buna.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Vizita președintele României, Klaus Iohannis, în Coreea de Sud. Vor fi semnate colaborări pe apărare și energie nucleară

Preşedintele Klaus Iohannis va efectua, săptămâna viitoare, de luni până miercuri, o vizită oficială în Republica Coreea, la invitaţia omologului său, Yoon Suk Yeol, informează...

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...