Pe doua carari

Romania are o problema cu alcoolul. Una grava. Cifrele sunt stupefiante. Un roman consuma, in medie, circa 14,4 litri de alcool pur pe an. Practic la acelasi nivel cu Rusia (15,1), unde alcoolismul este o calamitate nationala de secole intregi.

Sa mai examinam aceste cifre, pentru a fi constienti de magnitudinea cutremurului social care ne-a lovit.

Consumam mai mult alcool, per capita, decat ucrainenii (13,9), ungurii (13,3), cehii (13) sau sarbii (12,6).

Semnificativ mai mult decat polonezii (12,5) si finlandezii (12,3). Datele sunt din ultimul clasament disponibil, cel din 2010, al Organizatiei Mondiale a Sanatatii si cuprind persoanele peste 15 ani.

Spre comparatie, irlandezii - un popor cu o anumita reputatie - consuma de fapt mult mai putin (11,9). La fel bulgarii (11,4) sau grecii (10,3).

Inaintea noastra, pe planeta Pamant, mai sunt doar Belarus (17,5), Moldova (16,8) si Lituania (15,4).

Sa privim la aceste cifre, pentru ca sunt chiar mai rele decat credeti. Astfel, la capitolul "alcool ilegal" suntem pe locul 2 in lume (cu 4 litri anual per capita - senzatia mea este ca cifrele acestea subsetimeaza fenomenul). Doar Ucraina (cu 5 litri anual) ne depaseste.

Iar daca ni se pare ca diferenta fata de lumea civilizata nu este prea mare, sa facem putina statistica. In Norvegia se consuma 7,7 litri anual. Insa speranta de viata a norvegienilor este mai mare (81,8 ani in Norvegia, fata de 74,5 in Romania). Ceea ce inseamna ca in Romania varsta medie a bautorilor este mai mica.

Alt detaliu: In Italia se beau 6,7 litri anual pe capita. Insa Italia primeste anual 50 de milioane de turisti. Imi imaginez ca nu toti beau apa minerala.

Plus ca la noi se bea multa tarie. In Franta se beau 12,2 litri anual per capita. Insa cea mai mare parte o reprezinta consumul de vin, la mesele obisnuite (inclusiv ale celor peste 80 de milioane de turisti anual).

In fine, alta problema: in Occident consumul s-a democratizat. In Marea Britanie cei 11,6 litri anual sunt impartiti (nu chiar echitabil) intre femei si barbati. In Romania apoape intreg consumul revine barbatilor.

Dar nu avem nevoie de cifre pentru a realiza adancimea la care tara aceasta s-a scufundat. In multe sate singura afacere care merge, la strada, este aceea cu bautura. Prin orasele noastre imaginea betivilor care se clatina este una comuna. Si, din pacate, acceptata social. Multi romani isi imagineaza chiar ca este ceva simpatic sa fi beat-pulbere.

Iar actuala clasa politica nu a scos nicio vorba, in 25 de ani de "tranzitie", despre acest flagel. Erau prea ocupati cu "combinatii" la restaurant, pe functii si pe contracte cu statul. (Nu, nu este o figura de stil, acolo negociaza actualii politicieni. Fiecare grup are chiar localul sau preferat, iar guverne s-au facut si desfacut la mese, in timp ce chelnerii serveau "bateriile".)

Vrem sa devenim un stat civilizat? Atunci trebuie sa rezolvam aceasta problema.

Logic, sunt doar cateva optiuni. Una ar fi informarea. Oamenii sa stie ce inseamna consumul de alcool. Din pacate, nu e deloc eficienta. Cateva panouri pe marginea drumurilor nu vor convinge pe nimeni.

A doua ar fi presiunea economica. Taxe mai mari pe alcool, impozite mai mari pe localurile care servesc alcool. Cred ca aceasta varianta are o eficienta limitata.

A treia optiune este controlul. Unele state au un monopol asupra vanzarilor de alcool. Sistemul functioneaza bine in tari precum Finlanda sau Suedia. Nu vad de ce nu ar functiona si la noi. Am insa o retinere in a acorda statului o asemenea sursa de venit.

Insa ar trebui "strans surubul" in anumite privinte. Spre exemplu, sa nu se mai deschida localuri care servesc alcool te-miri-unde, pe orice trotuar, in orice parc. Sa nu ne mai serveasca alcool dupa o anumita ora. Sa creasca varsta minima pentru a cumpara bauturi alcoolice la 25 de ani (de la 18, in prezent).

Singura optiune eficienta, in conditiile noastre, cred ca este interdictia selectiva. Zero alcoolemie pentru soferi. In mod iresponsabil, politicienii au inlaturat vechea interdictie totala (comuna de altfel in Europa, unde norma este zero sau practic zero in aproape toate statele) si au inlocuit-o cu o limita de 0,2g/l. (Schimbarea a fost efectuata de guvernul socialist in 2015).

Insa interdictia consumului de alcool cred ca trebuie sa fie cu adevarat radicala. Zero alcool in spatiul public. Indiferent daca te (mai) tii (inca) pe picioare sau daca stai pe banca, in parc. Sau pe scaun, la terasa. Consumul de alcool trebuie sa devina unul privat. In casa sau la restaurant (si aici doar in limite foarte stricte).

E timpul sa lasam gluma la o parte. Ce au inteles reformatorii din Europa este ca alcoolul este o cauza principala a saraciei si a dezordinii sociale. Iata de ce o tara ca Suedia a avut, in secolul XX, o politica severa de control.

Social-democratii (influentati de cultura conservatoare, luterana) au descoperit ca saracia nu are doar cauze strict economice, ci si comportamentale.

In contrast, avem state precum Rusia, unde statul a realizat rapid, inca din vremea lui Ivan cel Groaznic, ca poate face bani de pe urma unor supusi care merg pe doua carari. Sistemul a fost preluat de fapt de la tatari, dupa cucerirea hanatului din Kazan, in 1552. Dupa aceea, cu binecuvantarea conducerii din Kremlin, alcoolul a curs rauri. In timpul "Marii Revolutii din Octombrie", bandele de bolsevici au atacat prima data burghezia in punctul cel mai sensibil: pivnitele cu vinuri si cu sampanie. Stalin era un alcoolic dovedit.

Este o eroare sa credem ca un stat liberal este unul in care alcoolul (mai ales cel tare, distilat) poate fi consumat de oricine, oricand. Acest lucru este acceptabil doar la periferia Europei, in societatile falite, economic si moral.

Eu subscriu la o versiune a liberalismului pe care o numim, de regula, "libertarianism". Rolul statului, in conditii normale, este minimal. Cred ca indivizii trebuie lasati, in cele mai multe situatii, sa se descurce singuri, fara "asistenta sociala". Cred ca fiecare trebuie sa fie cat mai liber cu putinta.

Dar aceasta libertate individuala, pentru mine, este una a fiintelor rationale. Nu a unuia care a cazut cu capul pe masa, dupa inchiderea programului. Pentru binele nostru ca tara este momentul sa ne trezim.

Catalin Avramescu este conferentiar la Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti, fost consilier de stat, seful Cancelariei Prezidentiale (2008-2011) si ambasador in Finlanda si Estonia (2011-2016).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...