Ziare.com

Aditivii alimentari - deliciu, savoare sau otrava lenta?

Joi, 28 Octombrie 2010, ora 07:08

   

Aditivii alimentari - deliciu, savoare sau otrava lenta?
Apreciem un aliment pentru gustul, aroma si culoarea lui, toate la un loc dand savoarea. Daca acestea nu ne satisfac, completam cu ingrediente suplimentare, respectiv adaosuri.

Poate ca primele mirodenii aduse in Europa de exploratori au constituit si cele dintai adaosuri alimentare. Erau cautate si nimeni nu-si punea probleme ecologice, pentru ca nu avea de ce. Totul era ecologic in jurul stramosilor nostri.

Mirodeniile, la concurenta cu aurul

Scriitorul Stefan Zweig, in monografia sa despre Magellan, aprecia ca, in secolele XVI-XVII, goana dupa mirodenii depasea interesul pentru aur. Transportul lor, pe apa sau pe uscat, era anevoios, scump si - mai ales - foarte riscant.

Cercetatorul rus S.A. Rubaskin a ajuns la concluzia ca mai mult de jumatate din mirodeniile ajunse in Europa proveneau din jefuirea unor caravane sau corabii, care, la randul lor fusesera incarcate prin talharirea altor transportatori.

Cu timpul, siguranta transportului a crescut, au aparut noi mijloace de locomotie, dar pretul se tinea inca ridicat.

Era normal sa apara, inca de timpuriu, preocuparea pentru inlocuirea adaosurilor alimentare naturale cu altele, extrase, prelucrate, sau obtinute prin procedee chimice.

In anul 1850, chimistul Hippolyte Mege-Mouries a inventat prima margarina, ca o alternativa pentru uns pe paine, in locul untului, insuficient in dotarea armatelor franceze. Era un aliment nou, nu un adaos, dar deschidea drumul cercetarii.

Aceasta prima margarina se obtinea destul de rudimentar, prin emulsificarea unor uleiuri vegetale, dar i-a fost utila imparatului Napoleon al III-lea, in campaniile sale militare, finalizate atat de nefericit.

Nu poti sti cat de mult e ce-i putin si cat de putin e ce-i mult

Spre sfarsitul secolului XIX, japonezul Kikunae Ikeda a constatat ca savoarea unor alge, foarte cautate in alimentatie, provenea de la glutamatul de sodiu continut de acestea si a reusit sa obtina un praf alb ce putea fi adaugat in mancare. Succesul prafului alb a incurajat cautarea altor prafuri, a unor esente si a extraselor alimentare.

De aici, pana la produsul chimic care sa ofere alimentelor savoarea necesara nu mai ramanea decat un pas. Intr-un secol, acest pas a revolutionat industria alimentara, oferind gusturi, arome sau culori ieftine, atragatoare si asemanatoare celor naturale.

In prezent, exista peste 300 de aditivi alimentari, care se regasesc in componenta a 50% dintre produsele comercializate.

Din pacate, diferenta dintre ceea ce ne ofera natura si ceea ce produce chimia se resimte adesea nociv in organismul nostru.

Pentru ca noi, consumatorii, sa stim ce mancam, aditivii (conservanti, arome, coloranti) sunt indicati pe ambalaj cu litera "E", urmat de un numar format din trei sau patru cifre.

Putini cunosc, insa, semnificatiile acestui cod. Unii sunt speriati de ceea ce afla din presa, iar altii nici macar nu banuiesc ca respectivele substante sunt nocive, toxice, chiar cancerigene.

Consumate in cantitati mici, ele nu constituie un pericol pentru organism, dar consumatorii nu au la dispozitie cataloage din care sa afle care cantitate este considerata mica si care mare.

Europa inca mai chibzuieste

In Franta, au fost date publicitatii liste detaliate, cu specificarea aditivilor inofensivi, a celor contraindicati unor bolnavi, a celor cu un anumit grad de toxicitate sau risc. Contestate de producatori, privite chioras si de consumatori, listele nu s-au putut impune si se asteapta altele.

In Germania, chiar unii fabricanti au pus la dispozitia consumatorilor pliante cu proprietatile si contraindicatiile aditivilor. Se pare ca germanii acorda atentie acestui aspect si se aprovizioneaza de la market in cunostinta de cauza si in functie de sanatatea fiecaruia.

In Anglia, publicul manifesta o atractie deosebita pentru produsele ecologice. Consumatorul este rezervat fata de tot ce este aditiv de laborator, iar producatorii care nu si-au invatat lectia risca sa ramana cu marfa nevanduta.

In Italia si Spania, consumatorul este informat, dar sondajele arata ca publicul nu prea tine seama de informatii, limitandu-si conceptul la doua categorii de alimente: cele ecologice, pentru simandicosi, si cele pentru restul lumii.

Noi nu chibzuim. Avem alte prioritati

In Romania, consumatorul este foarte putin informat. Ingredientele, specificate pe ambalajul alimentelor, nu-i spun nimic si nimeni nu stie sa inteleaga limbajul cifrat al acestora. Unii nu tin seama de specificatii, altii nici nu le citesc, iar cei pedanti se feresc, in general, de litera "E", ca de o mare pacoste.

Noroc ca mai pica in piata, din cand un cand, sibieni cu telemea la putinei, maramureseni cu sunca si slanina de-ti lasa gura apa, sau rucareni cu branzica afumata, ca la mama acasa.

Cand se vor imputina si ei, vom inghiti cu totii numai E-uri europene, privind ambalajul, in continuare, tot ca pisica in calendar.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 3206 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

E 621 glutamatul de sodiu

este un drog , prezent in organismul uman pentru buna functionare a organelor interne si a sistemului nervos dar in exces poate duce la aritmie si multe altele . Evitati produsele cu E621 alegeti altceva.

 

Totul incepe de la noi

Articolul nu a mers rau, insa ultima fraza a aruncat piatra in balta. Pana atunci fusese cat de cat echilibrat, chiar instructiv - cel putin nu zice la margarina aberatii de genul e plastic sau a fost facuta ca sa mearga tancurile cu ea - dar la sfarsit afirmatia despre E-uri e la fel de pedanta cum zice ceva mai sus despre cei ce se feresc de orice are E scris pe el.
Ca intotdeauna adevarul e undeva la mijloc si pana la urma excesul de alimente ne dauneaza, nu alimentele in sine. Daca manaci prajeli si grasimi si nu faci nici un fel demiscare ... nu te intreba de unde ti-a aparut boala. dar e mai usor pentru noi sa dam vina pe substante si pe conspiratii ... vorba aia, noi nu suntem vinovati/responsabili cu nimic.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor