Ziare.com

Mananci prea mult? Iata cateva posibile cauze Interviu cu psihologul Elena Ceciu

de Anca Serghescu
Luni, 13 Iulie 2015, ora 07:23

   

Mananci prea mult? Iata cateva posibile cauze Interviu cu psihologul Elena Ceciu
Te-ai gandit ca s-ar putea sa mananci prea mult pentru ca, de fapt, iti doresti experiente noi? Sau poate pentru ca simti nevoia de mai multa iubire. Ori poate pentru ca ai niste goluri de umplut.

N-ar fi rau sa observi daca nu cumva te repezi la frigider dupa fiecare cearta cu partenerul. Iata cateva posibile cauze ale mancatului in exces, care rotunjeste, incet dar sigur, silueta, dupa cum a declarat intr-un interviu acordat Ziare.com psihologul Elena Ceciu, specializat in relatia cu... mancarea.

Pana si dorinta obsesiva de a slabi poate oglindi multe: incapacitatea de iubire pentru propria persoana, adoptarea unor modele din exterior, dorinta de a fi altceva decat esti, dorinta de a fi ceva ce vor ceilalti, dorinta de schimbare.

Sunteti psiholog. De ce v-ati oprit tocmai la relatia cu mancarea?

Pentru ca sunt pasionata de gatit, pentru ca ador combinatiile inedite de arome, pentru ca sunt o mare gurmanda, pentru ca viata noastra pe acest pamant nu ar fi posibila fara mancare, pentru ca exista atat de multa suferinta cand vine vorba de kilograme in plus, diete tinute la nesfarsit, imagine personala, pentru ca chiar eu sunt intr-o continua descoperire si redescoperire a relatiei cu mancarea. Sa mai spun?

Cand priviti pe cineva, puteti intui daca are o problema doar judecand dupa infatisare? Felul in care aratam tradeaza cate ceva despre noi?

Limbajul non-verbal poate spune o multime de lucruri despre noi. Eu nu gandesc insa in termeni de "problema". Pana si kilogramele in plus nu sunt "o problema", sunt un mesaj pretios care ne atrage atentia ca, undeva, in sufletul nostru se intampla ceva, ca exista o experienta "nedigerata" uitata intr-un con de umbra si ca e nevoie de constientizare si de schimbarea atitudinii.

Daca gandim ca avem o problema, in organism se produce stres si asta duce la o incetinire a metabolismului. Va fi destul de dificil sa slabim, in aceasta situatie, chiar daca tinem dieta si facem sport.

Ne trezim adesea ca mancam mult mai mult decat ne trebuie, aproape ca nu ne putem opri. Care ar putea fi cauzele?

Cauzele pot tine de: lipsa atentiei la masa (nici nu ne dam seama cand ne-am saturat, in acest caz), lipsa unui ritm al meselor (daca nu mancam la pranz, vom manca seara foarte mult, si asta nu tine de vointa), lipsa placerii la masa.

Mai mult, putem manca peste masura cand: suntem in cautare de experiente noi, de mai multa iubire, de mai multa placere in viata noastra. Poate ne vom simti mai hraniti dupa o plimbare in padure decat dupa un sandvis cu snitel si cartofi prajiti... Merita sa ne acordam atentie pentru a sti de ce avem nevoie cu adevarat intr-un anumit moment al vietii.

Exista si persoane care nu au vreo problema, nici psihica, nici din punct de vedere al sanatatii, dar care sunt grasute? E posibil ca aceasta sa fie forma in care se simt cel mai bine si nici sa nu fie nevoie sa slabeasca?

Ce intelegeti prin "grasute"? Cine stabileste ca sunt grasute sau nu?

Fiecare percepe realitatea in functie de experientele din copilarie, de interactiunea cu adultii semnificativi din viata lui in primii ani de viata, de modelele din grupul social caruia ii apartine, de influenta mass-media.

"Grasut" este, pentru mine, un termen relativ. Cu siguranta ca ma pot simti bine in pielea mea, chiar daca unora li se pare ca sunt "grasuta"...

De fapt, de unde incepe anormalul, problema, din punct de vedere al greutatii? E in ochii celui care se priveste in oglinda sau in cei care il privesc?

Poate fi oriunde. Fiecare, cum am spus, construieste propria realitate.

Cand devine slabitul o obsesie?

Atunci cand ne concentram toata energia asupra dietelor noastre, desi am putea sa o folosim in activitati creative, care sa ne faca sa ne simtim impliniti, care sa ne ajute sa ne indeplinim menirea pe acest pamant.

Atunci cand a tine dieta devine principala noastra activitate sau principalul nostru scop in viata.

Atunci cand, de fapt, nu constientizam care sunt scopurile cele mai importante in viata: sa respiram, sa iubim, sa cream, sa impartasim darurile cu care am fost inzestrati pentru lumea in care traim.

Psihologie pe intelesul tau, cu Mihaela Oancea: Ce spune greutatea despre psihic

Dorinta de a slabi din ce in ce mai mult ce poate oglindi?

Neacceptarea propriei persoane, incapacitatea de a se iubi, adoptarea unor modele din exterior, dorinta de a fi altceva decat esti, dorinta de a fi ceva ce vor ceilalti, dorinta de schimbare (care, de fapt, ar trebui sa se produca in alte zone ale vietii, cum ar fi in relatiile cu ceilalti, loc de munca sau cariera), proiectarea in viitor a unei false fericiri ("daca slabesc X kilograme, voi fi fericita"). Sunt doar cateva exemple, fiecare om este unic si are povestea lui.

E posibil sa ne razbunam singuri pe noi, mancand prea mult? Cand se intampla asa ceva, in ce situatii?

Conceptia despre Univers, lume si viata ne influenteaza modul cum mancam, relatia cu mancarea. Daca credem ca in Univers exista o entitate care pedepseste, atunci cand facem ceva interzis, ne simtim rusinati si asteptam pedeapsa. De cele mai multe ori, insa, ne autopedepsim: mancam mult sau, dimpotriva, ne infometam, facem exercitii epuizante, tinem diete hipocalorice etc.

Sau mancam peste masura, atunci cand oprim fluxul natural al emotiilor. In loc sa ne dam voie sa simtim furie, suparare, tristete, deznadejde, probabil firesti in anumite situatii pe care le traim, dam fuga la frigider.

Ori atunci cand vrem sa acoperim goluri din viata noastra - cum am zis, avem, de fapt, nevoie de mai multa iubire, de mai multa atentie, avem nevoie sa ne simtim mai plini de viata.

Am vorbit pe larg despre cauze si despre tehnici de a face fata mancatului in exces in programul de dezvoltare personala " (Re) Imprieteneste-te cu mancarea! Si cu tine insati".

"De maine mananc sanatos, nu mai beau/fumez si fac sport" - Cum ne sabotam singuri Interviu cu un psihoterapeut

Practic, din punctul dvs de vedere, care e cea mai sigura metoda de a slabi?

Orice schimbare corporala trebuie sa fie precedata de o schimbare la nivelul psihicului si al sufletului. Degeaba reusesc sa slabesc 10 kilograme, daca nu vreau sa aflu cauzele ingrasarii. In acest caz, am sanse mari sa recastig, in 1-2 ani, kilogramele pierdute.

Poate ca m-am ingrasat pentru ca am mancat ori de cate ori m-am certat cu partenerul, cu care, de fapt, nu ma prea potrivesc. Schimbarea trebuie facuta, in acest caz, mai intai la nivelul relatiei cu partenerul si abia apoi la nivel corporal.

Daca vrem sa slabim, ar trebui sa trecem si pe la psiholog?

Cum as putea sa spun "nu"? Nu putem separa manifestarile mintii de cele ale corpului si de cele ale sufletului. Ceea ce se intampla in mintea noastra se intampla si in corpul nostru si invers. Nu putem, asadar, aborda kilogramele in plus doar in functie de ce ne spune cantarul...

Exista pe canalele de televiziune straine niste perechi probabil disfunctionale, in care unul dintre parteneri il hraneste non-stop pe celalalt. De unde porneste o astfel de dorinta, de a hrani?

Cred ca este o forma (distorsionata) de comunicare, de a-i oferi celuilalt dragostea. In copilarie, inca din primele zile de viata, invatam ca mancarea si iubirea sunt acelasi lucru, caci bebelusul primeste mangaieri si vorbe frumoase in timp ce mananca. Este o stare cu care nu ne vom mai intalni niciodata, desi o vom cauta mereu pe parcursul vietii.


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 8409 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Apetit

In principiu, atunci cand esti indragostit (sau « ai nevoie de iubire ») una dintre consecinte este disparitia apetitului. Persoana in cauza slabeste si isi cauta un echilibru pe care nu il gaseste.

Valabil pentru o buna parte din populatie, se mananca mult atunci cand cei in cauza sunt stresati. Stressul este cel ce provoaca ingurgitare compulsiva ! Aceasta nu are nimic de a face cu « pofta buna> », intrucat se mananca mecanic, cateodata fara a mai aprecia nici gustul.

Obicei cultural in anumite zone, masa de pranz (si poate nu numai, un branch de exemplu sau un supeu) se trannsforma in intalniri de afaceri. Scopul este ca profitand de placerea unor feluri de mancare, sa fie abordate subiecte ce pot sa « traca mai usor » in solutionare.

Daca toata lumea ar fi calma si destinsa in astfel de situatii, nu ar fi ceve absolut rau. Dar cum nu este aproape nicodata cazul, stresul datorat urmaririi obtinerii rezultatelor scontate, schimba radical ansamblul proiectat al mesei. Ceea ce, datorita stresului, provoaca probleme digestive si relationale.

 

mancatul si experientele noi

daca este vorba despre mancat puteti sa faceti singuri sau in familie un experiment! supermarketurile sunt niste hoti si au in conducere foarte buni psihologi. nici nu stiti cum va manipuleaza. incercati un experiment , o saptamana sau o luna.
mancati inaite sa va duceti la cumparaturi!!! in multe tari s-au facut studii in care se arata ca daca ai mancat inaite de a te duce in supermarket ai sansa ca in caruciorul sau cosul pe care-l impingi sa pui mai putina junk food!
cat priveste relatia dintre mancat si iubire, sa nu uitam ca ..."dragostea trece prin stomac"! :)

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor