Mananci prea mult? Iata cateva posibile cauze Interviu cu psihologul Elena Ceciu

Te-ai gandit ca s-ar putea sa mananci prea mult pentru ca, de fapt, iti doresti experiente noi? Sau poate pentru ca simti nevoia de mai multa iubire. Ori poate pentru ca ai niste goluri de umplut.

N-ar fi rau sa observi daca nu cumva te repezi la frigider dupa fiecare cearta cu partenerul. Iata cateva posibile cauze ale mancatului in exces, care rotunjeste, incet dar sigur, silueta, dupa cum a declarat intr-un interviu acordat Ziare.com psihologul Elena Ceciu, specializat in relatia cu... mancarea.

Pana si dorinta obsesiva de a slabi poate oglindi multe: incapacitatea de iubire pentru propria persoana, adoptarea unor modele din exterior, dorinta de a fi altceva decat esti, dorinta de a fi ceva ce vor ceilalti, dorinta de schimbare.

Sunteti psiholog. De ce v-ati oprit tocmai la relatia cu mancarea?

Pentru ca sunt pasionata de gatit, pentru ca ador combinatiile inedite de arome, pentru ca sunt o mare gurmanda, pentru ca viata noastra pe acest pamant nu ar fi posibila fara mancare, pentru ca exista atat de multa suferinta cand vine vorba de kilograme in plus, diete tinute la nesfarsit, imagine personala, pentru ca chiar eu sunt intr-o continua descoperire si redescoperire a relatiei cu mancarea. Sa mai spun?

Cand priviti pe cineva, puteti intui daca are o problema doar judecand dupa infatisare? Felul in care aratam tradeaza cate ceva despre noi?

Limbajul non-verbal poate spune o multime de lucruri despre noi. Eu nu gandesc insa in termeni de "problema". Pana si kilogramele in plus nu sunt "o problema", sunt un mesaj pretios care ne atrage atentia ca, undeva, in sufletul nostru se intampla ceva, ca exista o experienta "nedigerata" uitata intr-un con de umbra si ca e nevoie de constientizare si de schimbarea atitudinii.

Daca gandim ca avem o problema, in organism se produce stres si asta duce la o incetinire a metabolismului. Va fi destul de dificil sa slabim, in aceasta situatie, chiar daca tinem dieta si facem sport.

Ne trezim adesea ca mancam mult mai mult decat ne trebuie, aproape ca nu ne putem opri. Care ar putea fi cauzele?

Cauzele pot tine de: lipsa atentiei la masa (nici nu ne dam seama cand ne-am saturat, in acest caz), lipsa unui ritm al meselor (daca nu mancam la pranz, vom manca seara foarte mult, si asta nu tine de vointa), lipsa placerii la masa.

Mai mult, putem manca peste masura cand: suntem in cautare de experiente noi, de mai multa iubire, de mai multa placere in viata noastra. Poate ne vom simti mai hraniti dupa o plimbare in padure decat dupa un sandvis cu snitel si cartofi prajiti... Merita sa ne acordam atentie pentru a sti de ce avem nevoie cu adevarat intr-un anumit moment al vietii.

Exista si persoane care nu au vreo problema, nici psihica, nici din punct de vedere al sanatatii, dar care sunt grasute? E posibil ca aceasta sa fie forma in care se simt cel mai bine si nici sa nu fie nevoie sa slabeasca?

Ce intelegeti prin "grasute"? Cine stabileste ca sunt grasute sau nu?

Fiecare percepe realitatea in functie de experientele din copilarie, de interactiunea cu adultii semnificativi din viata lui in primii ani de viata, de modelele din grupul social caruia ii apartine, de influenta mass-media.

"Grasut" este, pentru mine, un termen relativ. Cu siguranta ca ma pot simti bine in pielea mea, chiar daca unora li se pare ca sunt "grasuta"...

De fapt, de unde incepe anormalul, problema, din punct de vedere al greutatii? E in ochii celui care se priveste in oglinda sau in cei care il privesc?

Poate fi oriunde. Fiecare, cum am spus, construieste propria realitate.

Cand devine slabitul o obsesie?

Atunci cand ne concentram toata energia asupra dietelor noastre, desi am putea sa o folosim in activitati creative, care sa ne faca sa ne simtim impliniti, care sa ne ajute sa ne indeplinim menirea pe acest pamant.

Atunci cand a tine dieta devine principala noastra activitate sau principalul nostru scop in viata.

Atunci cand, de fapt, nu constientizam care sunt scopurile cele mai importante in viata: sa respiram, sa iubim, sa cream, sa impartasim darurile cu care am fost inzestrati pentru lumea in care traim.

Psihologie pe intelesul tau, cu Mihaela Oancea: Ce spune greutatea despre psihic

Dorinta de a slabi din ce in ce mai mult ce poate oglindi?

Neacceptarea propriei persoane, incapacitatea de a se iubi, adoptarea unor modele din exterior, dorinta de a fi altceva decat esti, dorinta de a fi ceva ce vor ceilalti, dorinta de schimbare (care, de fapt, ar trebui sa se produca in alte zone ale vietii, cum ar fi in relatiile cu ceilalti, loc de munca sau cariera), proiectarea in viitor a unei false fericiri ("daca slabesc X kilograme, voi fi fericita"). Sunt doar cateva exemple, fiecare om este unic si are povestea lui.

E posibil sa ne razbunam singuri pe noi, mancand prea mult? Cand se intampla asa ceva, in ce situatii?

Conceptia despre Univers, lume si viata ne influenteaza modul cum mancam, relatia cu mancarea. Daca credem ca in Univers exista o entitate care pedepseste, atunci cand facem ceva interzis, ne simtim rusinati si asteptam pedeapsa. De cele mai multe ori, insa, ne autopedepsim: mancam mult sau, dimpotriva, ne infometam, facem exercitii epuizante, tinem diete hipocalorice etc.

Sau mancam peste masura, atunci cand oprim fluxul natural al emotiilor. In loc sa ne dam voie sa simtim furie, suparare, tristete, deznadejde, probabil firesti in anumite situatii pe care le traim, dam fuga la frigider.

Ori atunci cand vrem sa acoperim goluri din viata noastra - cum am zis, avem, de fapt, nevoie de mai multa iubire, de mai multa atentie, avem nevoie sa ne simtim mai plini de viata.

Am vorbit pe larg despre cauze si despre tehnici de a face fata mancatului in exces in programul de dezvoltare personala " (Re) Imprieteneste-te cu mancarea! Si cu tine insati".

"De maine mananc sanatos, nu mai beau/fumez si fac sport" - Cum ne sabotam singuri Interviu cu un psihoterapeut

Practic, din punctul dvs de vedere, care e cea mai sigura metoda de a slabi?

Orice schimbare corporala trebuie sa fie precedata de o schimbare la nivelul psihicului si al sufletului. Degeaba reusesc sa slabesc 10 kilograme, daca nu vreau sa aflu cauzele ingrasarii. In acest caz, am sanse mari sa recastig, in 1-2 ani, kilogramele pierdute.

Poate ca m-am ingrasat pentru ca am mancat ori de cate ori m-am certat cu partenerul, cu care, de fapt, nu ma prea potrivesc. Schimbarea trebuie facuta, in acest caz, mai intai la nivelul relatiei cu partenerul si abia apoi la nivel corporal.

Daca vrem sa slabim, ar trebui sa trecem si pe la psiholog?

Cum as putea sa spun "nu"? Nu putem separa manifestarile mintii de cele ale corpului si de cele ale sufletului. Ceea ce se intampla in mintea noastra se intampla si in corpul nostru si invers. Nu putem, asadar, aborda kilogramele in plus doar in functie de ce ne spune cantarul...

Exista pe canalele de televiziune straine niste perechi probabil disfunctionale, in care unul dintre parteneri il hraneste non-stop pe celalalt. De unde porneste o astfel de dorinta, de a hrani?

Cred ca este o forma (distorsionata) de comunicare, de a-i oferi celuilalt dragostea. In copilarie, inca din primele zile de viata, invatam ca mancarea si iubirea sunt acelasi lucru, caci bebelusul primeste mangaieri si vorbe frumoase in timp ce mananca. Este o stare cu care nu ne vom mai intalni niciodata, desi o vom cauta mereu pe parcursul vietii.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...